6,250 matches
-
în colici intestinale, crampe și balonări. De asemenea, ajută la curățarea petelor închise de pe piele. Se bea în înghițituri mici, cu 30 de minute înainte de masă. Cel mai cunoscut fruct în lume este roșia. Francezii au numit-o „fructul iubirii”, nemții „fructul paradisului”. Bananele sunt următorul fruct în topul popularității. Merele al treilea, apoi portocalele și pepenii. Uleiul de cătină îmbunătățește funcția de detoxifiere a ficatului. Roșiile conțin o substanță care are proprietăți antioxidante. Cu ajutorul ei sunt protejate celulele, se împiedică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92346_a_93638]
-
venerabila vârstă de 77 de ani, eveniment ce s-a săvârșit în ziua de joi - 22 Noiembrie, totodată și în timpul slujbei prohodirii și înmormântării sale, care s-a desfășurat în ziua de sâmbătă - 24 Noiembrie anul 2007 la Mănăstirea Sihăstria - Neamț, la care am reușit să particip și eu alături de foarte mulți slujitori ai altarului bisericesc străbun și ai cinului călugăresc, precum și de mulți fii duhovnicești și ucenici, cunoscuți ori apropiați!... Pentru a fi sincer, doresc să recunosc că, în iureșul
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
1942 - 1949 la Liceul Comercial din Roman; la anii de studii teologice săvârșiți între anii 1971 - 1975 la Institutul Teologic de Grad Universitar din București; la faptul că a intrat de la vârsta de 19 ani ca frate în Mănăstirea Sihăstria - Neamț, unde în anul 1953 a fost hirotonit diacon, urmând a fi între anii 1949 - 1971 casier, contabil și secretar, precum și ghid la această strălucită „vatră de sihăstrie românească”; apoi între anii 1971 - 1990 a fost casier, contabil și ghid la
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
bine pentru mine dacă aș fi rămas ajutor de cioban, în micul sat din ca-re provin. Aș fi înțeles esențialul la fel de bine ca și acum”. Își începe cursurile de liceu la Sibiu și locuiește în gazdă la o familie de nemți. De la ei învață limba germană și îi citește în original pe Kant, Schopenhauer și Nietz-sche. Citește ca să sca-pe de alte responsabilități ne-dorite. Citește și ca să umple nopțile lungi și chinuitoare de in-som-nie. La 17 ani, „deștept de crapă”, cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92448_a_93740]
-
putut să-mi mai revăd țară !) așa că mi-am construit o casă modernă exact pe locul unde a fost renumita culă oltenească de la Amărăști a străbunilor mei.Anul acesta, am avut în casa cea nouă primii oaspeți - o familie de nemți de vază, prieteni buni, care au rămas impresionați de comuna mea natală. Deci, visez să trăiesc câteva luni pe an la Amărăști, până iese vinul cel bun de Drăgășani - apoi la Londra unde s-a stabilit băiatul meu cu două
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
Demeter (Matei Alexandru). Cei doi bărbați, românul și secuiul, se urăsc de moarte, dar nu din motive etnice, ci din gelozie. Ei sunt uniți însă, paradoxal, de existența copilului biologic al lui Costan, crescut de Demeter. În noaptea de dinaintea sosirii nemților în sat, Demeter arborează tricolorul românesc pe turla bisericii. Un soldat neamț se duce să-l dea jos și cineva îl împușcă. Comandantul trupei de ocupație începe să facă cercetări pentru a-l găsi pe cel care a arborat drapelul
GHEORGHE NAGHI la 83 de ani: „Filmul meu, , este de o actualitate care mă sperie și pe mine” [Corola-blog/BlogPost/92763_a_94055]
-
a-l găsi pe cel care a arborat drapelul și a-l executa exemplar dar, când află că acesta este Demeter, este pus în încurcătură. Ar fi fost nestrategic să se știe că un secui a arborat steagul românesc, căci nemții aveau interes ca populațiile cucerite să fie dezbinate, nu solidare. În cele din urmă îi spune că îl iartă, cu condiția să deununțe un român în locul lui, și anume pe Pavel Costan. Demeter refuză dar, între timp, Costan se duce
GHEORGHE NAGHI la 83 de ani: „Filmul meu, , este de o actualitate care mă sperie și pe mine” [Corola-blog/BlogPost/92763_a_94055]
-
solidare. În cele din urmă îi spune că îl iartă, cu condiția să deununțe un român în locul lui, și anume pe Pavel Costan. Demeter refuză dar, între timp, Costan se duce să recunoască fapta lui Demeter ca fiind a sa. Nemții sunt total derutați de această nouă întorsătură a lucrurilor și, în final, îi împușcă pe amândoi! „Doi bărbați pentru o moarte” este un film de o tulburătoare actualitate, deși au trecut 46 de ani de la premieră și aproape toți actorii
GHEORGHE NAGHI la 83 de ani: „Filmul meu, , este de o actualitate care mă sperie și pe mine” [Corola-blog/BlogPost/92763_a_94055]
-
mondial, într-un interviu cu jurnaliștii ziarului Bursa, despre cum ar putea statul român să reintre în posesia banilor ”împrumutați” Berlinului. -extras- Reporter: De ce credeți că autoritățile noastre nu insistă pentru returnarea datoriei Germaniei? Nu vrem să-i supărăm pe nemți? Radu Golban: Eu cred că noi nu vrem să supărăm pe nimeni. Noi, din principiu, nu vrem să cerem. Noi, dacă se poate, nici pe ruși nu trebuie să îi supărăm. Eu nu cred că Germania ne apreciază mai mult
Radu Golban: Eu nu cred că Germania ne apreciază mai mult dacă nu ne cerem drepturile [Corola-blog/BlogPost/92872_a_94164]
-
a obține o majoritate politică agreabilă și de a fi reales. Așa credeți că se articulează „un altfel de politică”? Prin returul la stupiditatea mizatului pe antireformism? La politici clientelare prin care să redeveniți ostatecul celor ce vă detestă ca „neamț”, ne-ortodox și pro-occidental? Întrucât ar trebui să fie la mintea cocoșului că în era societății informaționale nu se mai poate ascunde nimeni după deget și că vă discreditați grav, compromițându-vă șansa de a fi reales, e clar că
Deutsche Welle: Adio şi nu mai am cuvinte, Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92927_a_94219]
-
talie continentală rămâne, preste vremi, irefutabilă. Amintim doar pe Ion Anestin și pe nepotul său: Nuni Anestin (foarte valoros caricaturist, dar și portretist de excepție), pe faimosul Nicolae Petrescu-Găină (punct aparte în cadrul Armistițiului dintre Germania și România, din 1916, când nemții nu au vrut să semneze decât cu condiția ca acesta să le fie predat, pentru a-l interna în lagăr - pedeapsă întrucât îl săgeta mereu pe Kaiser), Drăgulescu-Drag (care ani în șir, zi de zi, publica, în trei mari cotidiane
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
scump plătite. Cuvinte cretine plătite cu milioane de dolari fiecare în parte stoarse din sudoarea poporului. Următoarea sărbătoare a neamului va fi de-a pururi 24 ianuarie, ziua Unirii. Care, într-o așa semnificativă apropiere, va aminti mereu românilor, ungurilor, nemților, sârbilor, lipovenilor, grecilor, evreilor și tuturor celorlalți care s-au născut și trăiesc aici, care n-au plecat sau vor reveni aici, și sigur vor reveni, că numai în unire, în unire și neînfricare, au putut să zdrobească hidra, să
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
în galantare. Părerea specialistului: Nu este, categoric, cel mai sănătos parizer, însă, spre deosebire de alți “confrați” nu conține slănină și poate trece drept aliment dietetic. Orine mezelar știe încă că acest parizer este și foarte departe de rețeta originală, inventată de nemți și care conținea carne vită și slănină tocate fin, afumate la cald și apoi fierte. Locul 2: Șuncă românească Șuncă românească: carne de pasăre și organe de porc Ingrediente: Carne de porc Slănină Carne de pasăre separată mecanic Organe porc
Alimente periculoase contrafăcute [Corola-blog/BlogPost/93290_a_94582]
-
mai mulți, vor școli, vor mâncare, vor locuințe, dar nu în ultimul rând, vor azil. Oare ce o fi în mintea acestor oameni? La câțiva metri mai jos de locul unde aceștia își strigau lozincile își duce viața un bătrân neamț care nu are adăpost. Stă pe un scaun de plastic, de câteva săptămâni, într-o parcare de biciclete. Singura lui avere pare să fie un căruț de cumpărături plin cu haine, ceva mâncare, o sacoșă cu acte și câteva medicamente
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93337_a_94629]
-
Domnitor Mihai Bravul (Viteazul), cel egal cu Marele Ștefan, în anul 1601. Cronica țării spune că viața lui s-a finit în următorul mod: în anul 7109 (1601) august 8, într-așternut încă fiind Mihai Vodă, au venit doi căpitani nemți, cu oamenii lor trimiși de Basta Giorgi să omoare pe Mihai Vodă, și cum au sosit în tabăra lui, că era de-o parte, au lovit la cortul unde odihnea; și acolo pe loc i-au tăiat capul și l-
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
trupul până a treia zi a stătut la vederea tuturor neîngropat. Oștile lui ce avea nu erau cu dânsul în tabără. Pe toți îi slobozise în pradă. Și așa s-au plătit lui Mihai Vodă pentru slujbele ce au făcut nemților”. În anii din urmă, Înaltpreasfințitul Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, președintele Comisiei de Canonizare al Sfântului Sinod al BOR, într-un interviu acordat nouă și publicat în Buletinul Fundației Urechia, 2014, ne spunea că de ceva timp se lucrează la cercetarea
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
Spune-ne că nu lucrezi.” „Nu lucrez” ... Și asta a rămas gluma noastră leit-motiv timp de vreo 10 luni, până am primit viza spre Statele Unite cu ajutorul IRC-ului, un birou fără specializare pe etnicitate sau religie (polonezi, ruși, catolici, evrei, nemți) căci eu nu mă înscriam în nici una. Iarăși povestea de cum am aflat despre IRC, e prea lungă spre a fi spusă în detaliu aici. Pe scurt am mers cu o mobiletă (conducând o motocicletă pentru prima dată în viața mea
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
decât Hans Dietrich Genscher, Aussenminister, Bonn. N-a primit niciun răspuns. Atunci a mai scris o dată. Și încă o dată printr-un intermediar. Și numai ce s-a trezit, peste oarecare vreme, că l-au chemat ăștia să-i zică: „Bă, neamțule, băgăm de seamă că vrei să te cam duci și tu la ai tăi!...” Când a ajuns dincolo, l-au băgat ăia în lagăr. Vreo șase luni l-au ținut, apoi l-au lăsat să-și vadă de treabă. Nu
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
-o peste baltă la un tenis! O fi având pește? Balta. Bine că, măcar el, privește cu încredere viitorul, care capătă contur și consistență! Așa să fie! După cum am prevăzut, atacurile sistemului mafiot sunt tot mai veninoase, ceea ce înseamnă că neamțul e pe drumul cel bun! Ultimul e de noaptea minții! Vorba lui MB. Florin Chilian a găsit mâna criminală de la Colectiv! Paranoici sunt de când lumea și vor mai fi! La noi, se pare, proporția este peste media generală! Și Florin
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
cârpă la brâu. Chestii facultative. Aveam o pipă comună în care vâram iarbă uscată sau chiștoace de Naționale; în clipe de cumpănă, fumam căzuți adânc pe gânduri. Era bine. Invidioși pe noi, niște puști din strada Omega s-au făcut nemți. Cineva îi învățase rău. Nimeni nu vroia să fie neamț. Toți, cu excepția noastră, ultimii indieni rebeli, vroiau să fie ruși. În filmele care rulau în cartierul nostru - chiar și în cele jucate în țară, am aflat noi - totdeauna câștigau rușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care vâram iarbă uscată sau chiștoace de Naționale; în clipe de cumpănă, fumam căzuți adânc pe gânduri. Era bine. Invidioși pe noi, niște puști din strada Omega s-au făcut nemți. Cineva îi învățase rău. Nimeni nu vroia să fie neamț. Toți, cu excepția noastră, ultimii indieni rebeli, vroiau să fie ruși. În filmele care rulau în cartierul nostru - chiar și în cele jucate în țară, am aflat noi - totdeauna câștigau rușii. Eram socotiți din America, locuiam dincolo de șosea; eram atacați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în cartierul nostru - chiar și în cele jucate în țară, am aflat noi - totdeauna câștigau rușii. Eram socotiți din America, locuiam dincolo de șosea; eram atacați din toate părțile. Ne aflam în război cu irochezii - noi eram mohicani -, cu rușii, cu nemții și cu dicarzii(!Ă, un dușman inventat de doi gemeni din banda noastră. Niște tâmpiți; unii i-au căutat pe dicarzi în Larousse! Alți tâmpiți! Îi amenințam pe vrăjmași că am o mătușă în America și că îi voi da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe dicarzi în Larousse! Alți tâmpiți! Îi amenințam pe vrăjmași că am o mătușă în America și că îi voi da telefon! Îi durea în cot; ne atacau cu pumnii, cu pietre, cu șipci smulse din gard; noi aveam arcuri. Nemții și rușii foloseau mitraliere din lemn. Țipau. Poc, poc, prrrrr, niciodată nu a fost liniște în cartier. De nevoie, am făcut tot felul de alianțe: nu a ținut nici una. Tot timpul nu auzeai decât Trădare! Răzbunare! Scalpul! La zid! Auschwitz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și pentru ceilalți - filozofi, politologi, biologi, fizicieni etc. Mi-am dat seama de asta, deschizând - repet, din pură Întâmplare - un manuscris al lui Georg Simmel datat 1913, purtând titlul Filozofia instituției succesiunii, care, În mod sigur, nu figura În bibliografia neamțului. Eram avizat În ceea ce-l privește, Într-o perioadă mă preocupase viziunea lui despre societate ca fenomen reductibil la relațiile interumane și despre sociologie ca spațiu de studiu pur formal al acestora - Beziehungstehre, cum se cheamă asta În germană - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nimicuri, oameni de tot soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu știu ce în jariștea focului, ovrei tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipeși vorbind ceva cu niște vrânceni șovăitori, moldoveni lăcrimând de atâtea povești, ba, într-un colț, mai la fereală, și doi turci, afumați bine, cercând a măsura și mereu căzând peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]