2,121 matches
-
să atragă omul pe calea pierzaniei și să-l distrugă... poate că aceasta era și marea dilemă a lui Hamlet. Se îndoiește el oare de adevărul din vorbele fantomei? Nu cumva se întreabă dacă acest adevăr nu disimulează cine știe ce capcană nebănuită? Macbeth și Hamlet sunt două figuri antitetice, amândouă stăpânite de aceeași neagră melancolie, amândouă confruntate cu o sumă de informații primite de altundeva, dintr-un univers aflat în afara granițelor umanului. „They have more than mortal knowledge” („Mi-au dovedit că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Într-adevăr, pentru a defini arta teatrului, Craig nu încetează să se refere la statuarul primitiv al anticilor idoli sacri care nu aveau nimic mimetic: statuarul egiptean, statuarul etrusc, statuarul din templele Orientului, forme de piatră înăuntrul cărora stăteau ferecate nebănuite și puternice forțe. La acest statuar apelează Craig atunci când încearcă să definească esența supramarionetei. Supramarioneta și idolul antic sunt, pentru Craig, unul și același lucru; ne-o dovedește, poate mai mult decât oricare alt text, eseul intitulat „Un teatru durabil
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
forțelor brute ale naturii, dar marea virtute a Magiei rămâne înfrângerea Morții”. Așadar, să oprească sufletele celor morți la hotarul dintre viață și moarte - aceasta era, pentru Artaud, străvechea funcție a eficacității magice, rolul unui limbaj ce închidea în el nebănuite forțe incantatorii. Astăzi însă, „în afară de câțiva copii, nimeni nu mai crede în magicieni” - și, am putea adăuga, nici în fantome. Iar poveștile cu personaje și întâmplări supranaturale (cum ar fi acele povestiri fantastice din secolul al XIX-lea, citate aici
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
anumit sens, Republica lui Platon poate fi considerată un model de „societate post-cetate”, bazată pe o organizare mai bună a dominației aristocrației și un rol preponderent al gânditorilor. În timpurile moderne, îndrăznețele proiecții ale lui Jules Verne au găsit confirmări nebănuite în mijloacele rapide de transport ale zilelor noastre și în zborurile cosmonauților spre Lună, iar celebrele anticipări ale lui H.G. Wells l-au făcut pe autorul lor unul dintre fondatorii previziunii tehnologice, atât de prețuită și de rentabilă în epoca
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
pe pământ de capriciul unor zei beți ori imbecili - o explicație la fel de bună ca oricare alta - sau de hazardurile fără milă ar fi putut să se pună brusc În ordine, devenind un ansamblu cu proporții precise, sub cheia unei imagini nebănuite, o vorbă zisă din Întâmplare, un sentiment, un tablou privit alături de o femeie moartă În urmă cu zece ani, reamintit acum și repictat În lumina unei biografii diferite de a celei care o concepuse. A unei priviri care poate că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
i se dezvăluie spectatorului fisurile „măștii” și revolta discretă a trupului celui deghizat, pe care se vede că această manipulare nu l-a lăsat indiferent, inert, ba dimpotrivă, l-a stimulat într-un sens neprevăzut, i-a provocat reacții neașteptate, nebănuite. Astfel, neutralitatea primă, obligatorie a supravegherii se încarcă de afectivitate, iar noi urmărim din sală destrămarea travestirii: unde voia ea la început să ajungă și unde a ajuns... Supraveghetorul sfârșește prin a se demasca și capitulează în fața unei forțe mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
întotdeauna de undeva de la margine. Odată imaginat, dispozitivul are nevoie de aprobarea lui Orgon, iar acesta nu și-o dă decât cu mare greutate, așa cum se întâmplă, de pildă, în spectacolul lui Jean-Marie Villégier, unde stăpânul casei întâmpină cele mai nebănuite dificultăți în încercarea de a se strecura sub masă. Semn teatral explicit al reticențelor lui Orgon, care nu acceptă decât constrâns să participe la stratagema pusă la cale. I-a fost impusă, iar el s-a resemnat să intre în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o zăresc, este asemeni trăsăturilor direct perceptibile ale culturii (clădiri, vestimentație, înfățișare, reguli de conduită socială, mâncare, tradiții, limbă etc.); dar, așa cum cea mai mare parte a aisbergului este sub ape, cea mai importantă parte a culturii este ascunsă și nebănuită: valori, mentalități, motivații, reguli și relații instituționale, roluri sociale, semnificația unor noțiuni ca modestie, generozitate, hotărâre, feminitate, percepții subiective ale timpului, relația cu puterea, conexiuni sociale, retorica discursului etc. În același timp, partea invizibilă a culturii este și partea ei
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
O celebră parabolă a lui Iisus spune că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un om bogat în Împărăția Cerurilor. Acul reprezintă măsurătorul sacru, trecerea inițiatică și le conferă experiențelor trăite o importanță nebănuită. Dar acul ascunde și o semnificație de agresivitate și are, din acest punct de vedere, aceeași simbolistică cu spinul (vezi acest cuvânt). Cât despre acul cu gămălie, el evocă amenințarea de a fi descoperit, prins în flagrant delict și sancționat
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
sau de ură. Devine, prin urmare, aspectul negativ și obscur al mâniei, care distruge fără discriminare. Curaj, forță A se percepe în vis deosebit de puternic și de curajos și confruntat cu un pericol este expresia eliberării și a exploatării resurselor nebănuite. Cel ce visează este mai înarmat decât crede. Are în el capacitatea de afirmare, dar trebuie să o utilizeze în realitate. Dominarea pulsiunilor și dificultăților nu trebuie să aibă loc cu duritate, ci prin folosirea inteligentă a energiei sale. Durere
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
A plânge în vis dezvăluie dezordinea, dar și eliberarea de energia negativă, așadar purificarea inimii și a sufletului. Mirare, surpriză Mirarea arată caracterul neașteptat (plăcut sau neplăcut) al unei situații. Este adesea indiciul unei descoperiri: revelația unei fațete ascunse sau nebănuite a personalității. În funcție de impresia resimțită, plăcută sau neplăcută, subiectul este gata să se confrunte sau nu cu adevărul. Jenă, tulburare, rușine Aceste emoții sunt reveleatoare pentru o culpabilitate manifestă sau latentă, adică conștientă sau inconștientă. Ele sunt inspirate de supraeul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
fricos; frumoasă; frumos; gînduri; glumă; greșeală; greutate; grijă; iluzii; imposibil de aflat; inaccesibilitate; incitare; inexistență; inferioritate; informați; inimă; intens; inviolabil; istorie; iubit; închis; întîmplare; legătură; loc; loialitate; lucruri ascunse; macină; mesaj; meu; militar; minciuni; miracol; mîndrie; multe; mulți; mut; nădejde; nebănuit; nedezvăluit; neinteresant; neîmpărtășit; neîncredere; neplăcut; nesecret; de nespus; a nimănui; nimănui; nimeni; nimic; noapte; nu; oameni; pachet; pădure; a păstra; de păstrat; păzit; pericol; periculos; persoană; PIN; plictisitor; prețios; prietena; privat; privațiune; problemă; a promite; psiholog; public; puțin; răutate; relație
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
eșarfă; euforie; flamă; flotă; flux; în formă; fortificare; frig; frumusețe; fum; Gabi; gînd; grabă; hop; impuls; impulsiv; insecte; izvor; înălțare; înălțime; încrezător; întuneric; învăluire; libertate; liniște; lung; mare, plajă; marea; maree; al mării; de mireasă; mîl; modă; mulțime; muzică; navă; nebănuit; nebun; de ninsoare; nisip; nou; nudă; ocean, mare; odihnă; oportunitate; păr; pictor; piedică; pierdut; plasă; plutire; prospețime; purtat de vise; rău; rece; relaxare; repeziciune; respirație; rîu; ros; sac; schimb; sentimente; senzație; sobă; somn; sorf; spargere; sport; spus; suflare; superior; surp
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sistem, care în final vor constitui configurația finală a sistemului. Se cuvine multă atenție la stabilirea unei setări de sistem, căci multe dintre acestea nu mai pot fi schimbate ulterior! O decizie proastă în faza de configurare poate avea consecințe nebănuite. Odată cu conturarea configurației, încep testările de funcționalități, care pot semnala bug<footnote Un bug este un termen uzitat în comunitatea progra matorilor, care descrie o eroare, o greșeală în tr-un program care produce un rezultat greșit sau neașteptat sau determină
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
secolul I d.Hr. a existat un text grec, al cărui original nu era Septuaginta pe care o cunoaștem, ci un text foarte asemănător cu cel samaritean. Astfel, pe lângă legătura sa directă cu textul masoretic, Pentateuhul samaritean poate aduce o lumină nebănuită și asupra altor probleme. Toate acestea vin să confirme punctul de vedere exprimat în cazul discuției referitoare la textul masoretic: în perioada precreștină au existat mai multe recenzii ale Pentateuhului. După o perioadă în care se traduce Pentateuhul în varianta
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
proastă pentru el a apărut dimineață, când a trebuit să stea o oră sub dușul rece ca să scape de erecție și să poată merge la serviciu. Sărăcuțul, a răcit groaznic și trei săptămâni nu l-am văzut. Cele câteva orgasme nebănuit de profunde pe care i le-am smuls prin viclenie au avut un preț cam mare și pentru mine: s-a purtat ca o fiară și m-a învinețit pe tot corpul. Teoretic, dacă numărul opt era răcit însemna că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
copleșită de frustrări și neputință: mă străduisem ani de zile în bucătărie ca să țin un bărbat lângă mine, iar Justiția n-avea altceva mai bun de făcut decât să-l îndepărteze printr-o sentință definitivă... Viața are însă căile ei nebănuite de a ne compensa pierderile: l-a scos din nou în calea mea pe acest avocat. Încă de la început s-a purtat cu mine ca un tată. Recunosc, avea și vârsta... Serile treceam pe la el pe la cabinet ca să aflu cum
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
el fără remușcare, în chip aproape triumfal” (III, 311). În caiete recunoști tot ceea ce Cioran ar fi putut să ascundă: meschinării, lașități, frivolitate, iluzii, frustrări, violențe. Abia prin ele Cioran se legitimează. Numite, explorate, ele nu numai că explică resorturi nebănuite care ar fi putut să înspăimânte, dar relevă nevoia torturantă de a fi și disperarea de a fi el însuși. Așa încât, fără a mai angaja istoria, Cioran apare în postura unui „personaj” care se oglindește exclusiv pe sine, fascinat de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Corpul îl va obliga pe Cioran, neeroicul, să treacă de pe marginea demenței în inima precauției. De asemenea, să-i vindece pe alții de sinucidere, după ce-și transformase nefericirea în ispită. La drept vorbind, până și boemul Cioran are precauții nebănuite. Iată: „Continui să mănânc la cantină, fiind mult mai ieftin decât la restaurant. În afară de asta sunt invitat foarte des. N-am slăbit deloc, dar nici nu m-am îngrășat. În nici un caz n-am de ce să mă plâng. Haine am
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
asemenea, îi scrie lui Gabriel Liiceanu: „În românește Heidegger sună incomparabil mai bine decât în franceză, idiom fără rezonanță poetică și nici metafizică. Dacă tălmăcirea dumitale este una de prim rang, meritul îi revine, în parte, graiului nostru, resurselor sale nebănuite. Acest grai este unica scuză a țării noastre. Îți vine câteodată să spui că compatrioții noștri nu sunt demni de limba ce-o vorbesc. Ea le este, într-adevăr, infinit superioară” (23 martie 1982 Ă 566). Totuși, și poporul primește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
văzut deja, exploziile de furie îi dau lui Cioran măcar sentimentul că trăiește, îi aproprie senzația vieții. Dar, dincolo de neputința de a suporta anonimatul, Cioran e conștient că în spatele violenților stă lipsa de încredere în ei înșiși. Fragilitatea aceasta, de nebănuit poate la acel Cioran al tinereții care-i ataca pe toți, cu o artă studiată a scandalului și insolenței, e unul dintre resorturile de care trebuie să se țină seama. „Orice om care se înfierbântă și ridică glasul trădează, spune
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu Majestatea Sa. Ariile interpretate de soliștii Operei au fost dintre cele mai frumoase și cunoscute iar intonarea Imnului Regal de către famfara armatei îmbrăcată în costum de gală a ridicat lumea în picioare minute în șir, într- un entuziasm nebănuit. A fost o ocazie unică de a vedea ce înseamnă respectul și distincția, lucruri atât de rare în zilele pe care le trăim. Voi păstra vie amintirea acelei seri de neuitat! Chiar de la venirea mea pe lume am perturbat activitatea
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cu țărmuri depărtate și fragmente de peisaj urban în care pilonii se prăbușesc, în care zilele se închid și în care poetul ajuns la marginea lucrurilor, cere "dreptatea cuvântului". M. Ciobanu posedă iscusința plasării insolite și a valorificării posibilităților semantice nebănuite ale cuvintelor: văile sunt neumblate, adică respinse cum ar spune Ion Barbu ceața crește vedenii, umbrele nu au umbre, timpul este asuprit de sunet. M. Ciobanu face poezie cu distincție și rafinament. "Niște Epistole" (1969) "Armura lui Thomas și alte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în când și poezie: "Pe spadă cad lacrimi, făgăduinți/ Atinse-n fața porților în zid,/ Deasupra cărora săpăm inscripții/ Se sapă greu în secole avid." Începând cu anii 1965-1970-1975, lirica de evocare istorică apare tot mai frecvent. Amploarea cuprinsului relevă nebănuite aptitudini componistice, într-o viziune densă, mozaicală, capabilă să emoționeze. Dezvăluind sensuri noi, poeții de atmosferă își află în aceste evocări o amplă șansă de reafirmare. Lumea istoriei își prelungește prezența până azi, într-o mișcare plină de freamăt. Factura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care caută adevărata comoară nu se mulțumește cu o simplă piatră". (F. U. Attar) O "ALTFEL" DE ȘCOALĂ Florentina Sâmihăian Sub orice "mască" / aparență putem descoperi ceva. O întrebare, răspunsuri contradictorii, o lume mai profundă, fațete inedite ale acesteia, legături nebănuite între domenii ale cunoașterii pe care le credeam fragmentate, un nou mod de a percepe lumea și de a ne cunoaște. Aceasta este una dintre ideile proiectului transdisciplinar "Anonimul din spatele măștii". Cu siguranță, mi-ar fi plăcut să particip ca
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]