1,595 matches
-
asta data numai bărbații, la Chestură, unde ne aștepta priveliștea îngrozitoare a unui strat de oameni morți ce zăceau pe pietrele din curte. Două rânduri de soldați români și germani îi primeau cu lovituri de lemne de 1 m pe nefericiții ce erau întâi jefuiți de obiecte de valoare „de care nu mai aveau nevoie acolo unde mergeau”. După câteva rafale de mitralieră în urma cărora tatăl meu și un frate au fost răniți, cei sănătoși, sub stimulentul ducerii la domiciliu, au
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
speranță nestăvilită, Christine încearcă să-i regăsească pe toți cavalerii aceia eleganți care își înscriseseră într-o seară, cu atâta ardoare, numele pe carnetul ei de bal. Vai, de trei ori vai! Asta nu face decât să-i sporească deziluzia. Nefericita văduvă descoperă că toți foștii ei iubiți își "trădaseră tinerețea", la fel ca ea. Nu știuseră să-și țină "promisiunile de viitor". Cel dintâi dintre curtezanii săi, Georges, se sinucisese la 24 de ani, din dragoste pentru ea. Cel de-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu erau puține, totul , cu trecerea timpului, a trecut în uitare. Dar o soartă tot crudă au avut și cei șase copii care au murit în diferite alte împrejurări, tot în c hinuri, înainte de a împlini zece ani. Unul din nefericitele ca zuri a fost cel al două fetițe, decedate la vârsta de nici trei ani. În timp ce mama era plecată la gârlă să clătească niște rufe, ele, rămânând singure în casă, pe plita sobei în care ardea focul era o tigaie
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
birou, fiind convinsă că e destinat colegelor ei de apartament, când deodată Ada se răsti acut: - Lăură, la telefon !.. Surprinsă neplăcut de împrejurare, Lăură se îndrepta agale către telefonul din holul apartamentului, cu senzația că “acasă” s-a întâmplat ceva nefericit cu vreo unul dintre bunicii ei. Inima îi stătea de parcă ar fi vrut să i se smulgă din piept, iar vocea ei căpătase inflexiuni tragice. - Bună seară, domnișoara Lăură, se auzi la capătul firului. Sunt mămică elevei Nacu din clasa
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de gesturi oraculare grotești (III, p. 96). De data aceasta, cuvintele ei reiau aproape întocmai o profeție antică rostită la Delphi, îndemnul adresat atenienilor de a-și părăsi orașul în fața invaziei persane, sfat reprodus de Herodot în Istorii, VII 140 : Nefericiților, ce stați ? Fugiți spre capătul lumii/ Casa lăsând în urmă și zidul cetății voastre/ [...] Zeii așteaptă-n picioare nerăbdători/ Temple să cadă și sânge să curgă negru ca smoala./ Gata ! Plecați ! Primiți vă bărbătește destinul ! (III, p. 96). În primul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nu te scuza, n-ai niciun amestec. Nici eu, de altfel. Dacă n-aș fi locuit la madam Segal, bietul individ și-ar fi găsit, din atâta lucru, fericirea?" " Sigur că nu, dar vreau să-ți spun ceva: e un nefericit. Asta e, nu găsesc alt cuvânt, e un nenorocit ros de ură, și nu doar contra ta, ci contra multor altora, bogații, evreii, politicienii, intelectualii, artiștii, comuniștii, automobiliștii... Dacă vreunul din ăștia ar avea nenorocirea să se aventureze pe meleagurile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
neinspiratul său Partid Conservator; că Italia a fost guvernată de creștin-democrați și social-democrați care s-au dovedit a fi corupți, fiind urmați la putere de un magnat al mass-mediei ajuns acolo profitînd de dezgustul electoratului față de sistemul politic anterior; că nefericiții conservatori Brian Mulrooney și Kim Campbell au guvernat Canada; că banalul Boris Elțîn a condus Rusia după prăbușirea Uniunii Sovietice și că alți asemenea indivizi mediocri, lacomi, corupți și plini de vicii guvernau o mare parte din restul mapamondului. Epocile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
tragică - pentru a lua act de faptul nemaiîntâlnit al unei națiuni care, deși înălțată la o valoare evidentă, nu a reușit încă să primească pulsațiile unei iubiri sincere. În fine: nouă ne revine datoria, să întindem mâna acestui popor de nefericiți; nouă, efortul creștin frățesc, de a uita greșelile și de a-i încuraja să se reîntoarcă la casa lor strămoșească, acolo unde se află religia părinților lor, plini de credință în acel Mesia, despre Care 20 de secole de creștinism
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
MOTTO: „Cultura este o podoabă pentru cei fericiți și un refugiu pentru cei nefericiți.” DEMOCRIT ÎN LOC DE PREFAȚĂ Dacă unii se așează la masa de lucru cu ușurință și nerăbdare, scrisul fiindu-le o bucurie, pentru mine scrisul este o datorie. Respectând proporțiile, nici mărturisirile unor mari scriitori - de exemplu, Liviu Rebreanu, care în paginile
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
revistă bună! Mi-a părut rău că Marta Petreu n-a putut ajunge la Colocvii! Este minunată în epistolele tot mai periculoase pe care mi le trimite. Va veni la Borca în această vară. E o poetă excelentă și o nefericită. Întotdeauna mi-a vorbit deosebit despre tine. Regretă pe nenumărate pagini că n-a putut ajunge. Mi-e dor și de Dana (Dospinescu n. red.), deși i-am scris să nu-și facă iluzii cu păcătosul de mine, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
români morți în Franța, în timpul primului război mondial. În acest timp, Mihai a stat în tren. „De fiecare dată când mă întorc în tren, consemna Regina Maria, este o bucurie să-l găsesc acolo pe Mihai”. Revederea îi amintea de nefericitul Mircea, mort în fragedă pruncie. „Miky pare o continuare firească a ceea ce mi-a aparținut cu atât de mulți ani în urmă. Un copil după altul”. Joi, 10 aprilie. La sosirea în Paris, familia regală română este primită cu toată
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Siret. Este binecunoscută apetența Rusiei pentru „eliberarea creștinilor” din Balcani, dar în 1812 țarul nu a făcut referire la vreo „chemare” din partea basarabenilor asupriți, ci i-a felicitat pe nobilii săi pentru țara roditoare pe care au dobândit-o. În nefericitul secol XX, al doilea război mondial a început la 3 septembrie 1939, după atacarea Poloniei de către Hitler (1 septembrie 1939), care s-a produs nu din întâmplare imediat după încheierea faimosului Pact cu Stalin (23 august 1939). Sub acoperământul aceluiași
PACTUL RIBBENTROP – MOLOTOV DE FAPT, PACTUL HITLER-STALIN. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
una dintre dovezile irefutabile ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. În concluzie, cel mai sănătos este să Întrebi până ce afli ce vrei să știi și să nu crezi nimic până nu te convingi. și eu vreau să știu ce caută nefericitul acesta În pădure, tocmai acum și tocmai aici. Fără să mai aștepte răspunsul cavalerului, clericul se Întoarse către Simeon și fața lui lată se ilumină brusc Într-un zâmbet plin de dulceață. — Vino Încoace, omule, spuse el. Ai avut noroc
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aduși În fața crudului cavaler și nu trecură decât câteva clipe până când acesta o recu noscu pe așa-zisa slujnică. În furia lui, primul gând fu să-i lase În seama slujitorilor, care abia așteptau să-i ardă pe cei doi nefericiți. Un asemenea spectacol i-ar fi făcut și lui plăcere... Apoi Își aduse aminte de convorbirile sale Îndelungate cu prietenul lui, Eglord, care Îi enumerase pe Îndelete avantajele unei căsătorii cu moștenitoarea ducilor Zähringer. Așa că Își spuse: „De ce el, și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care le frânse inima. — Domniță Adelheid, nu-ți fie frică! Sunt eu, Simeon, pietrarul! Nu mă recunoști? Am venit să te eliberăm! Tăiară frânghiile care-i Însângerau pielea albă și Johannes Își dădu jos mantaua, acoperind trupul aproape gol al nefericitei. — Eglord, bestie blestemată, de data asta ai Întrecut măsura scrâșni el. Nu ți-au ajuns atâtea fecioare nevinovate? Ai avut trebuință și de această fărădelege? — Cine mi-a pronunțat numele? Cine sunteți voi? Ce căutați aici? În ușă stătea Eglord
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
excelent, ci și unul de profilaxie generală. Erau, indiscutabil, cei mai cunoscuți apicultori din ținutul Neamțului. Dar, iată, a sosit delicatesa. Pe o farfurioară albă, smălțuită, cu viniete albastre, se odihnea o minunăție de fagure, semănând izbitor cu "Floarea-soarelui", aparținând nefericitului olandez cu urechea tăiată. La vederea acestei minunății apicole, glandele mele salivare s-au scăpat pe ele dintr-un exces de secreție internă, iar papilele gustative dansau amețitor într-o cavitate bucală excitată de tăria parfumurilor dezlănțuite. Era un cocteil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fragile și exponențiale sub forma unei întrebări de structură binară, ce cădea fulgerător și mortal la extremitatea șinelor de cale ferată, asemenea unei ghilotine androide, hotărâtă să scurteze, fără discernământ, capetele tuturor: "De ce? De ce? De ce?..." Două familii sărmane, umile și nefericite își trăiau frica și disperarea în semiîntunericul unui bou-vagon păzit de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, mergând spre împlinirea unui destin necunoscut și implacabil. Dacoromânii și macedoromânii de sub acoperișul acestui sinistru ghetou ambulant și-au întâlnit comuniunea și consangvinitatea la intersecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
încărcate, ca o junglă amazoniană, unde lianele se confundă cu șerpii, iar aceștia, cu alte imagini fantastice, malefice. Iată niște vechi întâmplări. Copil, locuiam în comuna Ceahlău, sub munte, tata, inginerul silvic Gheorghe Denk, suporta rigorile revoluției mondiale importate din nefericita Rusie, căreia i se vârâseră sperjur pe gât, în zilele și nopțile de pierdere a minților din anul 1917, urmate de groaznicul, inumanul război civil. Ei bine, ca să nu spun ei rău, tata târa, nituite cu ciocanul de glezne, lanțurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de o melodie, însă Trilul diavolului notat imediat îi apărea sub nivelul celui din vis. Linia melodică din Bolero de Ravel, obsedată, reia, evident, o frază din starea pre-componistică. O muzică interioară premerge la Nerval acordurile bemolizate din El Desdichado ("Nefericitul"); reputatul poem e un autoportret legănător sub semnul "soarelui negru al Melancoliei...". Alteori, mai pregnantă e revelația, aceasta echivalentă în textele biblice cu epiphaino: cu a arăta. Pretextul romanului rebrenian Adam și Eva ("cartea iluziilor eterne") s-a ivit la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
podul Arlington peste fluviul Potomac și ne oprim puțin În cimitirul național Arlington, cu flacăra nestinsă a eroilor din primul război mondial. Generalul Pershing, comandantul trupelor de atunci este la loc de cinste deosebită. Aici va fi adus mai târziu nefericitul John Kennedy. La Mount Vernon sunt ferma, casa, parcul și mormântul celui care a fost George Washington, primul președinte al Statelor Unite și eroul războiului independenței. El s-a născut la Bridge Creek, la 22 Februarie 1732, În Virginia. Tatăl său
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de prânz ne-am răspândit prin oraș și am împărțit oamenilor pe stradă invitații la spectacolul de la ora 17.00. Dacă mă gândesc bine, au fost și artiștii cu noi. Da, au împărțit și artiștii invitații! Cu toate că ora era - aparent - nefericit aleasă, la concurență cu meciul de fotbal România Danemarca, tot am avut în sală vreo sută de spectatori, iar la obișnuita întrebare asupra sesizării vibrațiilor de către auditoriu, s-a întâmplat obișnuitul răspuns al tot atâtor mâini ridicate; mâini ridicate într-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
SHRI MATAJI! 30 iulie 2004 Note de jurnal: muzica sufletului ajunge la suflet, cealaltă - doar la... timpane! SEMNE. INTERPRETĂRI (Povestea unei zile obișnuite, a unui om obișnuit) Într-un moment în care, din punct de vedere pământean mă consideram un nefericit, sub diferite forme am primit semnale. Sau semne, semne divine. Subliniez: vorbesc acum doar de cele percepute de mine. Primul s-a întâmplat azi-noapte, în somn și, doar o asociație de idei absolut întâmplătoare a făcut să mi-l amintesc
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
iritată Ana. - Nu știu, Ana, nu mă interesează! Eu l-am cumpărat, eu o să-l ofer! Tu n-ai decât să te orientezi la altceva! - i-am întors eu vorba folosind o tonalitate șugubeață și dorind să o necăjesc puțin. Nefericitul de mine! Dar și mai... nefericita de Ana! Prietena mea nu sesizase jocul cuvintelor și am reușit, astfel, să declanșez o adevărată dramă... A început să plângă! Martor îmi este bunul Dumnezeu că eu nu intuisem cât de important era
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mă interesează! Eu l-am cumpărat, eu o să-l ofer! Tu n-ai decât să te orientezi la altceva! - i-am întors eu vorba folosind o tonalitate șugubeață și dorind să o necăjesc puțin. Nefericitul de mine! Dar și mai... nefericita de Ana! Prietena mea nu sesizase jocul cuvintelor și am reușit, astfel, să declanșez o adevărată dramă... A început să plângă! Martor îmi este bunul Dumnezeu că eu nu intuisem cât de important era pentru draga de ea să dăruiască
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Realizarea și altădată, când va fi posibil.../ Acum avem aprobarea, domnu’ Florin; trebuie să mergem acum! Nu putem rata!.../- Dar, Diana, nu ține doar de voința noastră... Cam aceasta a fost discuția cu inimoasa Diana, pentru care noțiunea de resemnare (nefericit formulat: mai aproape de adevăr ar fi: așteptare, amânare) nu exista în DEX și care, pe la ora 9 mă suna imperativ din fața blocului: - Domnu’ Florin, sunt jos! Mașinile circulă pe strada Dorobanți. Vă aștept! O fi știind Diana altceva decât știu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]