1,869 matches
-
un plus de înțelegere față de cercetările anterioare sau oferă argumente noi în cazul analizelor controversate, cât și chestiunile abordate mai pe scurt care considerăm că ar merita continuate în cercetări viitoare. Analiză sincronică • analiza principalelor categorii funcționale verbale ale românei negația - dintre cele două poziții ale negației identificate de Zanuttini ([1994] 1998, 1997) în analiza limbilor romanice, în română este activă doar proiecția înaltă de negație; proiecția de negație selectează domeniul flexionar (NEGP > IP), constituind astfel limita între domeniul flexionar IP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
anterioare sau oferă argumente noi în cazul analizelor controversate, cât și chestiunile abordate mai pe scurt care considerăm că ar merita continuate în cercetări viitoare. Analiză sincronică • analiza principalelor categorii funcționale verbale ale românei negația - dintre cele două poziții ale negației identificate de Zanuttini ([1994] 1998, 1997) în analiza limbilor romanice, în română este activă doar proiecția înaltă de negație; proiecția de negație selectează domeniul flexionar (NEGP > IP), constituind astfel limita între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ar merita continuate în cercetări viitoare. Analiză sincronică • analiza principalelor categorii funcționale verbale ale românei negația - dintre cele două poziții ale negației identificate de Zanuttini ([1994] 1998, 1997) în analiza limbilor romanice, în română este activă doar proiecția înaltă de negație; proiecția de negație selectează domeniul flexionar (NEGP > IP), constituind astfel limita între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în cercetări viitoare. Analiză sincronică • analiza principalelor categorii funcționale verbale ale românei negația - dintre cele două poziții ale negației identificate de Zanuttini ([1994] 1998, 1997) în analiza limbilor romanice, în română este activă doar proiecția înaltă de negație; proiecția de negație selectează domeniul flexionar (NEGP > IP), constituind astfel limita între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată în jurul gerunziului; statutul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ale negației identificate de Zanuttini ([1994] 1998, 1997) în analiza limbilor romanice, în română este activă doar proiecția înaltă de negație; proiecția de negație selectează domeniul flexionar (NEGP > IP), constituind astfel limita între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată în jurul gerunziului; statutul diferit al celor două mărci de negație (nu - adverb plin, grup sintactic, inserat ca specificator al proiecției
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1997) în analiza limbilor romanice, în română este activă doar proiecția înaltă de negație; proiecția de negație selectează domeniul flexionar (NEGP > IP), constituind astfel limita între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată în jurul gerunziului; statutul diferit al celor două mărci de negație (nu - adverb plin, grup sintactic, inserat ca specificator al proiecției de negație / ne- - afix, centru sintactic generat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
astfel limita între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată în jurul gerunziului; statutul diferit al celor două mărci de negație (nu - adverb plin, grup sintactic, inserat ca specificator al proiecției de negație / ne- - afix, centru sintactic generat direct în NEG0) se corelează cu opțiuni sintactice diferite: nu blochează deplasarea verbului la stânga negației (e.g. encliză pronominală pentru imperativul pozitiv / procliză pronominală
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată în jurul gerunziului; statutul diferit al celor două mărci de negație (nu - adverb plin, grup sintactic, inserat ca specificator al proiecției de negație / ne- - afix, centru sintactic generat direct în NEG0) se corelează cu opțiuni sintactice diferite: nu blochează deplasarea verbului la stânga negației (e.g. encliză pronominală pentru imperativul pozitiv / procliză pronominală pentru imperativul negativ), inducând efecte de minimalitate sintactică, pe când ne- se încorporează
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
gerunziului; statutul diferit al celor două mărci de negație (nu - adverb plin, grup sintactic, inserat ca specificator al proiecției de negație / ne- - afix, centru sintactic generat direct în NEG0) se corelează cu opțiuni sintactice diferite: nu blochează deplasarea verbului la stânga negației (e.g. encliză pronominală pentru imperativul pozitiv / procliză pronominală pentru imperativul negativ), inducând efecte de minimalitate sintactică, pe când ne- se încorporează prin adjuncție la stânga în structura gerunziului și permite deplasarea acestuia în domeniul C - o problemă deschisă rămâne analiza afixului negativ
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se încorporează prin adjuncție la stânga în structura gerunziului și permite deplasarea acestuia în domeniul C - o problemă deschisă rămâne analiza afixului negativ ne-, mai exact măsura în care se poate oferi o analiză sintactico-semantică unitară, în care ne- expresie a negației propoziționale și ne- afix lexical negativ prezintă același set de trăsături, iar diferențele de comportament dintre cuvintele negative formate cu ne-și propoziția nonfinită negată prin ne- rezultă din inserarea afixului ne- în compartimente diferite: componentul presintactic de formare a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de încorporare și de blocare a deplasării sintactice constituie argumente solide pentru integrarea trăsăturilor categoriale ([+V], [+N] etc.) în componentul sintactic o altă distincție care se dovedește relevantă este cea dintre centrele încorporante și centrele nonîncorporante - semiadverbele și marca de negație ne- se încorporează în structura verbului și se deplasează odată cu acesta, pe când auxiliarele verbale și complementizatorul să nu se încorporează - astfel, din punct de vedere morfofonologic, centrele încorporante au un comportament afixal, pe când cele nonîncorporante sunt mai degrabă clitice morfofonologice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să fi fost influențate de texte / modele sintactice străine, am identificat două situații relevante: - există calcuri parțiale de structură, care nu respectă regulile sintaxei vechi, însă care se grefează imperfect pe opțiuni sintactice ale limbii vechi (e.g. inversiunea la dreapta negației, grefată pe disponibilitatea enclizei pronominale în româna veche); unele fenomene de contact pot consolida, de fapt, opțiuni din gramatica limbii-țintă (encliza pronumelui reflexiv din slavonă consolidează într-o anumită măsură gramatica V2 a românei vechi, dat fiind că una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
University Press. Cinque, G. 2005. "Deriving Greenberg's Universal 20 and Its Exceptions", Linguistic Inquiry 35, 3, 315-332. Cinque, G. 2013. "Word-Order Typology: A Change of Perspective", în: Biberauer și Sheehan (eds) 2013: 47-73. Ciompec, G. 1969. "Observații asupra exprimării negației în limba română din secolele al XVI-lea - al XVIII-lea", Studii și cercetări lingvistice XX, 2: 197-209. Citko, B. 2014. Phase Theory: An Introduction. Cambridge: Cambridge University Press. Clark, R., Roberts, I. 1993. "A Computational Approach to Language Learnability
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
C. 1994. The Syntax of Romanian. Berlin: Mouton de Gruyter. Dobrovie-Sorin, C. 2001. "Head-to-Head Merge in Balkan Subjunctive and Locality", în: M. L. Rivero, A. Ralli(eds), Comparative Syntax of Balkan Languages. Oxford: Oxford University Press, 44-73. Dominte, C. 2003. Negația în limba română. București: Editura Fundației România de Mâine. Donazzan, M., Mardale, A. 2010. "Additive and Aspectual Adverbs: towards an Analysis of Romanian mai", Revue roumaine de linguistique LV, 3, 247-269. Donohue, M. 2000. "One Phrase Structure", în: K. Allan
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Movement vs. V2, and Null Subjects in Old Romance", Lingua 89, 217-245. Rivero, M.-L. 1997. "On Two Locations for Complement-Clitic Pronouns: Serbo-Croatian, Bulgarian and Old Spanish", în: van Kemenade și Vincent (eds) 1997: 170-206. Rizescu, I. 2007. "Afirmația și negația", în: M. Avram (coord.), Sintaxa limbii române în secolele al XVI-lea - al XVIII-lea. București: Editura Academiei Române, 7-23. Rizzi, L. 1990. Relativized Minimality. Cambridge, MA: MIT Press. Rizzi, L. 1997. "The Fine Structure of the Left Periphery", în: L.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Old Romance: a Comparative Account", Revue roumaine de linguistique LX, 2-3, 147-172. Wolfe, S. 2015b. "Syntactic Microvariation in the Medieval Romance Languages and the Nature of V2 Reconsidered", comunicare prezentată la SyntaxLab, Universitatea din Cambridge, 9 iunie. Zafiu, R. 2008. "Negația", în: GALR II 2008: 680-701. Zafiu, R. 2009. "Interpretări gramaticale ale prezumtivului", în: Zafiu, Croitor, și Mihail (eds) 2009: 289-305. Zafiu, R. 2013a. "Mood, Tense, and Aspect", în: GR 2013: 24-64. Zafiu, R. 2013b. "Information Structure", în: GR 2013: 568-575
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
multe lovituri mortale' (napolitana veche; Ledgeway 2008) 6În studiul cliticelor pronominale în limba română veche pentru The Syntax of Old Romanian (v. Nicolae și Niculescu 2016), pe baza unui corpus mare de texte, am constat că encliza pronominală la dreapta negației apare doar ocazional în traduceri de secolul al 16-lea, fiind eliminată în secolul al 17-lea (de exemplu, am identificat patru exemple cu imperativ și encliză pronominală la dreapta negației, toate din același text: CB.1559-60). 7 În chip
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de texte, am constat că encliza pronominală la dreapta negației apare doar ocazional în traduceri de secolul al 16-lea, fiind eliminată în secolul al 17-lea (de exemplu, am identificat patru exemple cu imperativ și encliză pronominală la dreapta negației, toate din același text: CB.1559-60). 7 În chip grăitor, există diferențe mari de frecvență între structurile din (4)-(6) și structurile din (7) (cele din urmă fiind limitate la câteva atestări), care se explică prin aceea că prima clasă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mari de frecvență între structurile din (4)-(6) și structurile din (7) (cele din urmă fiind limitate la câteva atestări), care se explică prin aceea că prima clasă reprezintă un calc de structură parțial (se importă doar encliza pronominală, pe când negația, auxiliarele și complementizatorii apar în poziția lor canonică conform regulilor sintactice ale românei, v. §§III; IV.2); în schimb, structurile din a doua clasă nu reproduc întocmai un model străin, ci sunt doar încercări nereușite de imitare a sintaxei slavone
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
excentric, livresc, nefiresc, dislocarea formelor verbale compuse cu auxiliar nu este un fapt lingvistic întâmplător și se corelează cu alte fenomene sintactice" (Dragomirescu 2013b: 229). 18 Asemănătoare, dar nu identice. De exemplu, în spaniola veche, cliticul pronominal poate apărea la stânga negației, situație neînregistrată în româna veche: (i) se me non quisieres creer dacă mă nu vrea.SUBJ.2SG crede.INF 'dacă nu vrei să mă crezi' (spaniola veche, Poole 2007: 188) 19 Termenul ACORD, marcat astfel (cu CAPITĂLUȚE), reflectă termenul englezesc
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
been much worse. ' Situația ar fi fost mult mai rea dacă oamenii n-ar fi fost informați.' (iii) Fred fell asleep, and so didJim / as didJim. Fred a adormit, așa și Jim / ca și Jim' 7 Efectele de concordanță a negației arată că prefixul ne- al gerunziului negativ este o formă de negație propozițională (nu o formă de negație de constituent): nevenind nimeni / *venind nimeni. 8 NP2 (das Buch 'the book') este obiectul direct al verbului a citi din exemple ca
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
n-ar fi fost informați.' (iii) Fred fell asleep, and so didJim / as didJim. Fred a adormit, așa și Jim / ca și Jim' 7 Efectele de concordanță a negației arată că prefixul ne- al gerunziului negativ este o formă de negație propozițională (nu o formă de negație de constituent): nevenind nimeni / *venind nimeni. 8 NP2 (das Buch 'the book') este obiectul direct al verbului a citi din exemple ca următoarele (Müller 1998: 6; ex. (14)): (i) a. [VP t2 Gelesen]1
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Fred fell asleep, and so didJim / as didJim. Fred a adormit, așa și Jim / ca și Jim' 7 Efectele de concordanță a negației arată că prefixul ne- al gerunziului negativ este o formă de negație propozițională (nu o formă de negație de constituent): nevenind nimeni / *venind nimeni. 8 NP2 (das Buch 'the book') este obiectul direct al verbului a citi din exemple ca următoarele (Müller 1998: 6; ex. (14)): (i) a. [VP t2 Gelesen]1 hat [IP [NPdas Buch]2 keiner
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
subiectul propoziției, întocmai ca numele predicativ (ești bătut / bătută de dușmani); (iii) efectele de adiacență care caracterizează toate celelelalte forme analitice cu auxilar nu apar în structurile pasive (Romanele sunttoatecititevs *Ei au toți citit); (iv) efectele de blocare induse de negație nu apar în structura pasivă (Cititenumi-au mai fost de mult romanele vs Citește-mi! / Nu-mi citi!) etc. 31 Vom lăsa deoparte supinul verbal și participiul în construcția participială absolută; în ce privește supinul verbal, nu este clar dacă acesta generează o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din structură (Avram și Hill 2007). 39 Toate adverbele avute în vedere pot apărea și în poziție preverbală în română, însă reamintim că aceasta este o poziție din periferia stângă a propoziției, întrucât adverbele precedă complementizatorul să și adverbul de negație nu (§3.1.1 supra) (cf. echivalentele pentru (70b): probabilsă greșească / probabil nu greșește; probabil să le confunde / probabil nu le confundă). 40 Abordarea în termenii instanțierii paradigmatice explică în mod direct diferența dintre absența deplasării verbului la flexiune latină
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]