3,146 matches
-
opera economică fundamentală a lui Marx, ci și o importantă operă filozofică, o aplicare a dialecticii materialiste, la studiul societății umane. Marx analizează contradicțiile capitalismului, înlănțuirea și dezvoltarea lor, transformarea contradicțiilor, din factori de dezvoltare ai capitalismului, în factori ai negării și desființării sale. El aplică la studiul formațiunii capitaliste, logica dialectică, și cu deosebire metoda ridicării de la abstract, la concret (dezvoltând-o, în opoziție cu dialectica speculativă hegeliană, nu ca producere a realului, ci ca procedeu de reproducere pe plan
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
serviciul, Eamonn e aici din cauza soră-sii, iar John Joe din cauza nepoată-sii. Toți ne-am internat ca să-i facem pe plac cuiva. Nu știam ce să spun. N-aveam ce să fac dacă toți se aflau în faza de negare. 21tc "21" Era luni dimineață. Noaptea trecută avusesem un somn extrem de agitat. îl visasem tot timpul pe Luke. Când m-am trezit eram transpirată și cu inima frântă. Tocmai ne pregăteam să intrăm la terapia de grup și se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
groază. Privindu-l, am realizat șocată că Neil chiar credea că nu-i adevărat. Atunci și acolo, pentru prima dată în viață, am înțeles ce însemna termenul ăla la modă, în jurul căruia se făcea mare tam-tam și care fusese arhiutilizat: negare. Mi s-a strâns stomacul de frică. Neil nu reușea să vadă toate astea, sincer nu reușea. Și nu era vina lui. Am simțit că înlăuntrul meu se naște o scânteie de compasiune. Tăceam cu toții. Singurul sunet care se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tău. Poți să înveți din ce s-a întâmplat. Poți să-ți repari mariajul și să vindeci durerea copiilor tăi și, cel mai important, să-ți vindeci rănile. E o treabă dificilă, mai ales ținând cont de gradul tău de negare, dar, din fericire, mai ai de stat aici încă șase săptămâni. Iar voi ceilalți, a spus ea privind de jur împrejur prin cameră, nu toți proveniți din familii de alcoolici, dar v-aș sfătui să nu folosiți asta ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu slănină și varză, dar în schimb am început să plâng și mai tare. Nu eram singura. Neil plângea și el de zor. în după-amiaza aia, în timpul ședinței de grup, Josephine reușise să-l facă să treacă de faza de negare. Dintr-odată, Neil a realizat ceea ce toată lumea din jur vedea cu ochiul liber. Că era un alcoolic și un rival de invidiat al propriului tată la capitolul atrocități. —Mă urăsc, se smiorcăia el cu fața îngropată în mâini. Mă urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să cred. Cu toate că eram internată într-un centru de tratament și situații de genul ăsta interveneau în viața oricui, nu trebuiau să intervină și în viața mea. Eu nu eram ca toți ceilalți. Și asta nu era o stare de negare tipică nebunilor sau drogaților. Chiar nu eram ca toți ceilalți. Păi, dacă trebuie, veniți, am oftat. Dar sper să nu fiți răutăcioși cu mine, că nu se știe ce mă mai apucă! Când a auzit asta, Barry Grant s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
grupul meu - mai ales pe Neil, fiindcă pe el îl urmărisem aproape de la-nceput - știam că trecuseră prin diferite faze până să ajungă să se împace cu ideea că sufereau de o formă de dependență. Mai întâi era faza de negare, apoi aceea a oripilantei conștientizări, urma furia și apoi, dacă aveau noroc, acceptarea. Eu depășisem negarea și oripilanta conștientizare, dar atunci când furia nediluată și otrăvitoare se abătuse asupra mea, nu fusesem deloc pregătită pentru ea. Desigur, când am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trecuseră prin diferite faze până să ajungă să se împace cu ideea că sufereau de o formă de dependență. Mai întâi era faza de negare, apoi aceea a oripilantei conștientizări, urma furia și apoi, dacă aveau noroc, acceptarea. Eu depășisem negarea și oripilanta conștientizare, dar atunci când furia nediluată și otrăvitoare se abătuse asupra mea, nu fusesem deloc pregătită pentru ea. Desigur, când am luat-o razna în timpul ședințelor de grup, Josephine a adoptat atitudinea „A, Doamna Furie, vă așteptam“. Eram atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sfârșit, de motivul pentru care ne aflam acolo. Balanța deficitului de plăți nu era punctul meu forte. — Ai avut dreptate să spui tot ce ai spus. Dacă n-ai fi venit, se putea să mai trăiesc și acum pe tărâmul negării. — Am fost sigur că mă urăști de moarte, mi-a spus Luke plin de regrete. — Sigur că nu te urăsc, am insistat eu. Adică acum nu-l mai uram. Nu-i așa? — Sigur? m-a întrebat el îngrijorat. Sigur, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rigid din întreaga etichetă americană. Pârțurile vin de nicăieri și de la nimeni; sunt emanații anonime care aparțin grupului în întregul lui și, chiar și când toată lumea din încăpere l-ar putea arăta cu degetul pe vinovat, singura acțiune normală este negarea. Tontul de Dudley Franklin era însă prea cinstit ca să facă asta și de aceea a plătit cu vârf și îndesat. Din ziua aceea, s-a căptușit cu porecla de Franklin-Pardon, care i-a rămas până la sfârșitul liceului. Poveștile păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
părea absolut în largul ei și acum, că devorase toată mâncarea, a tăiat și foamea de pe listă. Cu toate acestea, continua să nu răspundă nimic la toate întrebările lui. A dat din cap de câteva ori a aprobare sau a negare, dar fără cuvinte, fără sunete, fără nici un efort de a-și folosi în vreun fel limba. — Ai uitat să vorbești, Lucy? a întrebat-o Tom. Un clătinat din cap. — Ce-i cu tricoul? Să înțeleg că vii din Kansas City? Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce ți s-a întâmplat. Nu știi de unde să pornești. Dacă citim mai întâi aceste informații despre cele cinci stadii ale suferinței, ar fi mai simplu să ne referim la situații concrete. Putem propune și o temă pentru fiecare întâlnire: negarea, furia ș.a.m.d. —Și Jake ne sfătuia același lucru, îmi amintesc eu. Cine? A, da, gurul lui Davey? Cum arată tipul? —E un fel de domnul Știe-Tot, spun eu, cu sentimentul că sunt nedreaptă. Ceva gen New Age? —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
suferință. De exemplu, dacă faci curat și găsești o cămașă veche a celui decedat sau dacă auzi că fostul soț se recăsătorește, oricare dintre aceste situații poate provoca recurența unor sentimente trăite anterior. Cele cinci stadii ale suferinței sunt: (1) Negarea - Nu, nu mi se poate întâmpla asta. Acesta presupune negare și neîncredere. Dacă partenerul tău a murit, te aștepți să-l vezi oricând intrând pe ușă. În cazul unei despărțiri, crezi că se va răzgândi. În visele mele în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
veche a celui decedat sau dacă auzi că fostul soț se recăsătorește, oricare dintre aceste situații poate provoca recurența unor sentimente trăite anterior. Cele cinci stadii ale suferinței sunt: (1) Negarea - Nu, nu mi se poate întâmpla asta. Acesta presupune negare și neîncredere. Dacă partenerul tău a murit, te aștepți să-l vezi oricând intrând pe ușă. În cazul unei despărțiri, crezi că se va răzgândi. În visele mele în stare de veghe, îl văd pe Patrick stând pe trepte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vrea să ne despărțim când s-a mutat la New York? În loc de asta, a alimentat o relație la distanță pe care oricum o sortise eșecului. Dar ura a dispărut apoi ca prin farmec. Cred că mă aflam într-o stare de negare atât de intensă că nu mai puteam să fiu și resentimentară. (3) Negocierile - Dacă voi face asta, tu vei face... Încerci să negociezi cu cineva schimbarea situației de fapt. Dacă este vorba despre un deces, te trezești făcând un târg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asta, cu sfaturi despre cum trebuie să ne comportăm față de copiii implicați. Am cam tăiat din textul referitor la cele cinci stadii, că doar știm care-i treaba! Și, să știți cu toții, mai ales Charlotte, că sunt în faza de negare, bine? Știu că am exagerat aseară, încercând să vă conving că nu sunt în acest stadiu, dar Lewis nu m-a sunat încă, și acum recunosc. La naiba! De fapt, cred că sunt în stadiul furiei. Și al tocmelilor. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai cuprinde eseuri despre sociologia și psihologia doliului, cît și sfaturi de suflet pentru cei care rămîn, brusc, fără o ființă dragă”. Am deschis deci ferestrele respective ca să mă luminez. Din „sociologia doliului” am aflat, în esență, următorul lucru : „Consecința negării colective a morții este faptul că mai nou viața noastră nu se sfîrșește, ci se întrerupe, însă încheierea vieții este un subiect atît de important încît merită deschiderea și comunicarea despre această temă”. Păi, asta au făcut oamenii de cînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
scopuri” precise (deși unele încep să se profileze), acțiunea în sine este un soi de learning by doing, de alfabetizare politică a unei generații obligate să devină autodidactă. Căci aceasta este marea ruptură care s-a produs în aceste săptămîni : negarea limbajului politic, nu a unui politician sau a unui fapt politic ori a altuia. Nu mai vrem să fim doar trași de limbă la alegeri, vrem să insti tuim un limbaj al comunicării sociale comune și permanente. Iar acest „limbaj
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un fel de paradis deistic; religia și spiritualitatea înseamnă zborul singurătății noastre către singurătatea lui Dumnezeu, astfel încât noi putem duce înainte lumea de aici, de jos, împărțind-o în avantajul nostru, fără nicio interferență de dincolo. Aceasta era propunerea Iluminismului. Negarea învierii trupești a lui Isus se potrivea cu agenda socială, culturală și politică. Până la un anumit punct, totalitarismele din ultimul secol au reprezentat doar una dintre diferitele manifestări ale unui totalitarism mai amplu de gândire și cultură, împotriva căruia postmodernitatea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
însoțite de convorbiri cu partea germană, care, în virtutea protocolului semnat, a fost de acord cu ocuparea Basarabiei, în anumite condiții, fiind însă surprinși de pretențiile asupra unei părți din Bucovina. Totodată, s-a dezlănțuit o intensă acțiune propagandistică sovietică, de negare a apartenenței Basarabiei la teritoriul românesc, de condamanre a politicii interne și externe a statului român, anunțându-se „eliberarea” moldovenilor, ucrainenilor și rușilor asupriți de guvernul regal român. În mai-iunie 1940, Regele și guvernul de la București și-au exprimat dorința
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și izvorând întru transcendență. Aici chiar recunoașterea exclusivă doar a imanentului, postularea acestuia prin respingerea posibiltății de existență a transcendenței se raportează, într-un mod incoștient, involuntar, la un fundament universal a cărui esență este intuită ca fiind ancorată transcendent. Negarea acestei intuiții determină, într-un astfel de contex, schimbarea limbajului și a modalității expunerii dar nu și-a sensului evocat. El poate fi ascuns însă nu neutralizat dovedindu-i-se inexistența. Ființarea lui rămâne prezentă atât în acceptarea cât și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Dar am sosit oare la timp, mai poate spiritul să supraviețuiască și să nu piară odată cu noi? Această întrebare mi s-a revelat ca fiind o chestiune esențială a epocii noastre. Lucrul care se impune în primul rând este absoluta negare a lui Dumnezeu. Până și cuvântul, numele, trebuie să dispară. Și atunci ce rămâne? Totul, chiar și omul Hristos, dar complet schimbat, sfărâmat și redus până la ultima și absoluta simplitate nudă, până la atomi, electroni și protoni. Ceea ce e lăuntric e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Expansiunea pe care o exprimă, efervescența care este consecința acesteia este o modalitate de a spune că nu ne putem face că detestăm viața, când de fapt ținem la ea. Într-atât este adevărat că stilul excesiv nu este o negare a societății. Este un apel pentru a participa la ea, chiar și atunci când aspectele sale prea opresive sunt transgresate. Frecvent sunt citați autori moderni sau contemporani: Sade, Nietzsche, Bataille, Deleuze, care au evidențiat dimensiunea fondatoare și dinamică a excesului. Se
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trebuie depășit. Ceea ce îl apropie, prea mult, de animal. Ideea de moralitate, în pretenția ei universalistă, se sprijină pe acest fapt. Se pare că ceea ce numesc eu aici "deontologie" exprimă ceea ce i se opune perfect. Refuzul unui raport de juisare, negarea așteptării unei societăți ce va veni, imposibilitatea de a gândi "adevărata" viață ca fiind ceea ce trebuie să se întâmple mâine. Pe scurt, oboseala futurismului ce a marcat întreaga tradiție occidentală. Prin urmare, reîntoarcere la sensibil, la prezenteism, la ceea ce e
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
individului rațional și moralității contractuale care îi este consecința logică. În multiplele fenomene de mimetism, în efectele de modă, fie că e vorba de intelectual, vestimentar, comportamental, este "șeptelul" uman care încearcă să se exprime. Și nu servește la nimic negarea sau denegarea unui astfel de proces. Poate că putem vedea aici, dintr-un punct de vedere teoretic, acest "turnant" care caracterizează, după H.G. Gadamer, gândirea lui Heidegger. Turnant care pleacă de la Ființă, și nu de la conștiința "care gândește ființa"1
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]