2,225 matches
-
-lea a reorganizat Acțiunea Catolică. Avînd o structură foarte centralizată și controlată de ierarhie, ACI era instrumentul care permitea, conform Papei, să-și mențină pozițiile sub dictatură. Existența în cadrul partidului lui Mussolini a unui sector puternic anticlerical putea să-l neliniștească: el și-a concentrat forțele asupra organizațiilor catolice supuse magisteriului, subliniind meritele "omului care guvernează țara cu atîta energie" (Alocuțiunile consistoriale de la 24 martie 1924, 14 decembrie 1925, 20 decembrie 1926). Speranța de a obține de la fascism realizarea unui Stat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Dar, începînd cu 1947, doctrina unității politice a catolicilor a fost în favoarea democrației creștine. Acest fapt era foarte important fiindcă a permis timp de 45 de ani evitarea alunecării votului catolicilor spre dreapta. Partidele creștin-democrate erau, în viziunea unei Biserici neliniștite de spectrul viitorului, ca o garanție, ca un rău mai mic. Din acest motiv, pontificatul lui Pius al XII-lea marchează o turnură în istoria democrației creștine. Prin mesajele radiodifuzate de Crăciun (1942 și 1944) Papa vorbea de o "democrație
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dobândim”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LIV, VI, în col. PSB, vol. 23, p. 632) „Dacă voiește cineva a fi slăvit, primească a fi necinstit. Dacă voiește cineva a se bucura de liniște, primească a fi neliniștit și tulburat. Dacă voiește cineva a se desfăta veșnic și a fi lăudat, disprețuiască-le pe cele trecătoare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicarea Epistolei a doua către Timotei, omilia IV, p. 47) „Locurile de odihnă ale cerurilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
toată seara. A lucrat teribil de intens până târziu și aceasta poate fi cauza. A vorbit din nou în seara aceasta despre moartea lui, a spus că nu-i este frică, de fapt, că va muri, dar că este îngrozitor de neliniștit că își irosește puținele momente care îi mai rămân de trăit.“19 Câteva zile mai târziu, înaintea reîntoarcerii în Anglia, Wittgenstein i-a împărtășit lui Pinsent planul său de a părăsi Cambridge pentru a lucra câțiva ani, în deplină singurătate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
într-o comunitate dată. El nu gândea asupra esenței statului - sau cel puțin nu gândea cu plăcere -, ci asupra modului cum ar putea fi organizat rațional acest stat. Gândul că acest stat nu ar fi singurul posibil, în parte îl neliniștea și în parte îl plictisea. El dorea să ajungă cât mai repede posibil să reflecteze asupra fundamentelor acestui stat. În aceasta consta capacitatea lui și interesul lui; în timp ce reflecția filozofică propriu zisă îl neliniștea, până când dădea la o parte rezultatul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi singurul posibil, în parte îl neliniștea și în parte îl plictisea. El dorea să ajungă cât mai repede posibil să reflecteze asupra fundamentelor acestui stat. În aceasta consta capacitatea lui și interesul lui; în timp ce reflecția filozofică propriu zisă îl neliniștea, până când dădea la o parte rezultatul ei (dacă avea vreunul) ca fiind banal.“65 Preocupările filozofice ale lui Wittgenstein nu au fost niciodată preocupări propriu-zis profesionale. Ca fellow și apoi ca profesor la Cambridge, el nu publica în reviste 66
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Ileana Mălăncioiu se pronunță analog, teribil dezabuzată: Nu plânge, moarte a mea cu cap de miel, Căci însămi îți voi așeza botul la pieptul meu Și te voi dezmierda în tăcere o vreme Și doar apoi voi adormi și eu. Neliniști de tot felul însoțesc aventura Peste zona interzisă (1979), tărâm-limită și prag al morții; un "cal alb", mesager inconștient, aleargă în necunoscut: "A scăpat din frâul lui / Și începe să mă poarte / Peste zona interzisă". O rugă, Ghetsimani (precedente la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
întâmpina fără aprehensiuni moartea individualizează vădit un spirit lucid și paradoxal. Dintr-un Orgoliu picură lent o indistinctă mâhnire: Fii bun, vom trăi / copleșiți de neînțelegerea lumii cu lumea..." Mai temperat decât la Cezar Ivănescu și Ileana Mălăncioiu, spectrul dispariției neliniștește; în Fervoare (1972) starea de reflux existențial împresoară: "Numără, numără, numără, / astăzi este ai ce număra / mâine amândoi nu vom mai fi / alții altfel vor număra" (Numără). O Ninsoare de noapte, un simultaneism de răceală, de gravitație terestră și întuneric
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lecțiile. Seara, când mă întorc de la treburi, îl controlez și eu, încă o dată. Am observat că dacă nu-l supraveghem și nu-l controlăm permanent, își face lecțiile de mântuială sau chiar le neglijează. Acesta este singurul lucru care ne neliniștește puțin... însă suntem mulțumiți că roadele eforturilor noastre, ale părinților, se văd, băiatul ne aduce numai note bune". Din relatarea ultimului interlocutor reținem că fiul său nu se apucă de efectuarea temelor din proprie inițiativă, ci numai la îndemnul altora
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
condițiilor de viață, suntem martorii unui fel de democratizare a dezacordului, critica lumii consumeriste devenind trăsătura cea mai larg împărtășită. Există vreun domeniu la adăpost de plângerile și de protestele consumatorilor? Aceștia sunt împotriva colonizării publicitare a spațiului public; sunt neliniștiți în privința undelor nocive propagate de telefoanele mobile și de cuptoarele cu microunde; se deploră dispariția savorii alimentelor; alimentele transgenice și produsele poluante provoacă revolta; mulți se plâng de plajele suprapopulate și de distrugerea peisajelor; lumea bombăne împotriva proliferării mesajelor telefonice
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cadrele pentru un sistem de educație demn de acest nume. Conștientizarea problemei e un bun câștigat, dar modul de rezolvare rămâne să fie inventat. De ce numeroși părinți îi împiedică pe copiii lor să stea prea mult în fața televizorului? De ce suntem neliniștiți de efectele jocurilor video, de influența mărcilor asupra adolescenților și, în general, asupra oamenilor? Pentru că imersiunea totală a sinelui în universul hedonist și mediatic echivalează cu sărăcirea spiritului, cu existența fără interioritate, cu nimicirea subiectului ca ființă a reflecției și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pentru ideea că sculptorul este omul aflat într-o relație privilegiată cu spațiile de altundeva și cu moartea? Viitorul artist proiectează o operă în care vrea „să apară o femeie tânără. Soția unui marinar, care doarme lungită... Doarme straniu de neliniștit... Și visează”. Lângă ea, Lyngstrand imaginează „conturul cuiva... care ar fi soțul ei... Soțul ei pe care l-a înșelat, când era plecat departe, pe mări... Și el s-a înecat. ș...ț Dar ceea ce este și mai ciudat e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca la „cea mai veche dintre artele ce ne pun față în față cu tragicul, cu moartea, cu mumiile și cu zeii”, cum spunea Michel Serres, meritând să fie numite, fără ezitare, statui. Statui uneori enorme, blocuri masive, imobile, care „neliniștesc privirea”, cum ar zice Georges Didi-Huberman1, ele ni se înfățișează totodată ca niște „volume dormitânde”, întunecate, enigmatice, asemenea cuburilor negre ale sculptorului contemporan Tony Smith. Căci, ca și creațiile acestuia, corpurile-obiecte sau obiectele-corpuri ale lui Kantor sunt nu numai semne
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu mai suntem. Când eu sunt aici, ea e absentă. Ea nu-i privește nici pe cei vii, pentru care moartea nu există, nici pe cei morți, pentru care ea nu mai există... Și atunci, la ce bun să te neliniștești? De ce să suferi pentru ceva ce nu este aici? La ce bun să mergi în întâmpinarea unei suferințe considerând prezent un etern absent? Doar gândul morții există și poate cauza suferințe sufletului, moartea însă n-o vom întâlni niciodată. A
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului mare amator de băutură, de plăcerile mesei și ale patului? Cuvântul plăcere creează probleme, deranjează, generează reacții epidermice; ceea ce numește el îl neliniștește pe fiecare și îi pune niște întrebări despre raportul pe care-l întreține cu zisa plăcere. Numai cei care se descurcă prost cu dorințele lor și obțin cu greu puțină plăcere au interes să refuze cuvântul și ocurențele sale, să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a ravagiilor iubirii-pasiune. Anatomist riguros, mânuind scalpelul, necruțând nimic, criticând fără milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare să corespundă realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu oamenii liberi 213; a femeilor 214 tiranie 248 și viață filosofică 221, 225-227, 244-249 Psihanaliză inventată de Antiphon 11, 88-90, 93, 161; și Aristip 113 Religie ateism - și imanență 190, 274-275; și istoriografie 210, 271-272; liniștit 64-65, 184, 190; neliniștit 190 creștinism - contra atomism 38; și bucurie 41; creat 252; doctrină de stat 12; dominant 49; și dualism 38; și întunecarea lumii 301-302; și materialism 252-253; perfidie față de Democrit 56; un platonism după Nietzsche 12; și plăcere 43; pregătit de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
actelor proprii, realizate la un moment dat (ex. persoana se întreabă, în mod repetat, dacă a încuiat ușa de la apartament în momentul plecării, dacă a închis apa sau gazul metan etc.). Verificările meticuloase pe care le face, nu numai o neliniștesc, dar îi creează și un puternic sentiment de frustrare, de neputință. Același lucru se întâmplă și în cazul „fobiilor”, pe care cei care le realizează nu și le pot explica, de cele mai multe ori, pe cale rațională, și care le creează din
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a acceptat Markovic. Dacă socotești bine, lumea nu se mai gândește la moarte. Credința că nu vom muri ne face slabi și tot mai răi. Întâia oară În fața ciudatului musafir, Faulques a simțit impulsul unui interes real. Și s-a neliniștit. Nu era un interes pentru fapte, pentru istoria bărbatului din fața lui (convențional precum toți cei pe care Îi fotografiase În decursul vieții), ci pentru omul Însuși. De la o vreme, o ciudată afinitate plutea În aer. - Ce ciudat, a continuat Markovic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zâmbit lui Faulques. Ori mai curând a făcut-o gura lui, pe când ochii bătând În cenușiu rămâneau imperturbabili, pironiți pe pictorul de război. - Există ceva, a zis croatul fără emfază, ce Înveți În lagărul de prizonieri: așteptarea. La Început te neliniștești, firește. Frica și nesiguranța, după cum Îți poți Închipui. Da. Primele săptămâni sunt rele. În plus, atunci dispar cei mai slabi. Nu suportă, mor. Alții Își iau viața. Niciodată nu mi-a plăcut sinuciderea din disperare, cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a feluritelor scene. Pare una dintre scenele de Crăciun pe care le compunem din figurine, subliniase Faulques, gata să meargă Înainte. Dar, cu ochii pironiți pe tablou, Olvido Îl apucase de braț, reținându-l. Fii atent, spusese. E ceva obscur, care neliniștește. Uite măgarul care trece podul, scenele pierdute din fundal, femeia care pare să fugă pe furiș la dreapta, schivnicul din spate, la gura grotei de pe stâncă. Tot privindu-le, unele dintre figuri devin sinistre, nu-i așa? Te Înspăimântă că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
croați, nimeni nu văzuse croați. Nimeni nu-și amintea de ei. Singurul incident avusese loc pe vatra fostei biserici catolice, unde doi milițieni cu vulturul sârbesc pe capele le ceruseră actele. No foto, comentaseră. Verboten. Interzis. La Început, Faulques se neliniștise, fiindcă pronunțaseră verbluten, și asta Însemna să mori sângerând - mai târziu se gândise că nu era prea mare diferență și că poate chiar asta vruseseră să zică. Un zâmbet oportun al lui Olvido, niște țigări și puțină sporovăială destinseseră atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
decât să plătești prețul. Căința. Sper că și dumneata ai Învățat asta. Și spune-mi, de ce ai pictat femeia asta cu capul ras? Nu-i de ajuns violul? Sângele de pe coapse și copilul care privește? Părea preocupat de toate acestea. Neliniștit cu adevărat. Faulques s-a apropiat agale. Stăteau unul lângă altul, privind pictura. — Deformare profesională, a spus pictorul de război. Presupun. Reflex de fotograf. Femei rase În cap, femei violate. Știi pozele alea vechi de la eliberarea Franței? Într-o poză
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
procedeele tradiționale ale dispozitivelor de supraveghere, cu deosebirea că, de data aceasta, consecințele lor sunt cu totul diferite. Schema se păstrează, dar situația generează un alt fel de relație cu spectatorul, spectator care, suprainformat fiind, nu are de ce să se neliniștească. Ca și cum s-ar uita la o mănușă întoarsă pe dos, el descoperă acum reversul comic al situației dramatice. Este un exercițiu - ansamblul exemplelor o confirmă - ce antrenează dezinvoltura ludică, devierile ei trecătoare și urmările ei neprevăzute. Să remarcăm, totuși, că
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Claudius le încredințase supravegherea pas cu pas a prințului. Hamlet e deplin conștient de faptul că regimul penitenciar implică o supraveghere personalizată, supravegherea cuvintelor și a gesturilor deținutului. El însuși devenise obiectul unei astfel de supravegheri din partea unui rege care, neliniștit de starea în care se afla prințul, îi convocase la Curte pe cei doi vechi și buni prieteni ai acestuia, pentru a-i îndemna ca „Atunci când veți avea prilejul/ Încercați să aflați dacă îl roade vreo boală necunoscută nouă/ Căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]