2,766 matches
-
nimic din ceea ce îi prescriu ei nu dă vreun rezultat. Problema se agravează după ce trece vara. Mao refuză să se scoale din pat, darămite să se pieptene, să se spele sau să se îmbrace. Stă în pijamale non-stop. Devine din ce în ce mai neliniștit. Își confundă secretarul cu un asasin și aruncă în el cu o călimară de cerneală atunci când aceasta vine să-i dea vestea vizitei lui Richard Nixon. Mao își descrie simptomele unui doctor. Aud cum burnițează. Zi și noapte, ploaia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
printre existente goale! Cum sè trèiești într-o lume în care toți sunt duși la dracu, în lumea virtualè?! Nu vezi cè omul își pierde coloana vertrebralè a ființei? Matei! Da! Nu te mai intereseazè povestea asta? mè întreabè el neliniștit, eu mestecându-mi încet înghițitura de pizza, nu pot vorbi cu gura plinè, Ba da! Mè tem cè și pe tine te voi pierde într-o zi, arèți că cineva care-i pe picior de plecare, Ai devenit și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ne zâmbim scurt atunci când ni se întâlnesc privirile, ea cu ochelari de soare, afarè un sfârșit de septembrie cu soare, Din acest moment în care eu m-am intors cu atâta ușurințè în trecut, la cel ce eram înainte, febril, neliniștit, neastâmpèrat lèuntric numai când o vedeam și în care ea opune rezistențè sè se întoarcè alèturi de mine, din acest moment când simt cu infinitè tristețe cè viețile noastre curg foarte aproape una de cealaltè, dar nu vor mai ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sufletul bietei femei pe care am speriat-o destul întorcându-mè dupè douèzeci de ani de absențè, Ana și Maria nu era venitè, constatând acest lucru de îndatè ce m-am apropiat de casè, fiindcè nu i-am vèzut mașină, întrebându-mè neliniștit, e aproape zece, dacè nu mai vine?! îi scriu un sms, vino! ea rèspunzându-mi, daaa! Apoi intru la baie, inversând, în scenă dusului, rolurile, acum ea va intra îmbrècatè peste Matei care își prelungește cu intensè voluptate dusul, dar, dupè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Ce ușor se excita atunci, ce jenat era să nu cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur, după ce controlase neliniștit Încuietoarea ușii. Intra apoi În vârful picioarelor și moțăia, istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și se trezea În acordul final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că m-am plictisit și aici! Cum altfel? Nici cine știe ce Întâmplări ieșite din comun nu s-au petrecut, cum te așteptai tu, draga mea... —Mă așteptam?! Privirea demnă, ultragiată a Christei Îl va face să dea Înapoi. —...Am fost oarecum neliniștită și continui să cred că aveam de ce... Știi doar În ce condiții te-ai Întors... —Întoarcerea, Într-adevăr... Felul cum au decurs lucrurile când m-am Întors, Într-adevăr... Nu mai are altceva de făcut decât să Înceapă cu Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de mare, încât risca să-i propulseze pe cei din față grămadă peste femeia din jilț. La rândul ei, doamna Ledoulx, obișnuită cu moda și mai ales cu purtarea lejeră, plină de curtenie a francezilor, îi privea din ce în ce mai contrariată, chiar neliniștită. Atunci se întâmplă un lucru neprevăzut. Stârnit de noile mirosuri, alintatul patruped al doamnei consul - un mic Maltez cu blana sidefie, zilnic spălată și îndelung pieptănată - care visa liniștit în poala stăpânei sale tresări nervos și începu să adulmece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care era drapată - gest comentat și răscomentat mai multă vreme în toate saloanele bucureștene - și li se înfățișă în celebrul costum național de Harem. Doar trup și piele de înger, dacă acele aripate cerești au și așa ceva, învăluite în strălucirea neliniștitelor șiraguri argintii de strasuri. Și, în tăcerea deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de servitori, pe acesta îl primise chiar din mâinile pașei. „Poate fi cel dintâi trădător, dar și cel mai bun prieten... la nevoie”, adăugase el ridicând o sprânceană și zâmbind sibilinic. Manuc privi lama pumnalului. În lumina lumânărilor, avea scăpărări neliniștite. La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
învățase și ea câte ceva din arta diplomației de la Julien. Putea să viseze liniștită la chipul tânărului cu un nume atât de romantic, zărit la reprezentația primadonei Nanone. Simți o mișcare undeva, prin zona plexului, un roi de albine cu aripi neliniștite. Abia aștepta să mângâie panglica de pe ochiul lui nevăzător și, ah, ce poftă avea să-i sărute pleoapa cu gene lungi a celui sănătos. Observase că el o ținea plecată atunci când vorbea cu cineva. ― Toinette, draga mea, cred că ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
schimbă. Tot mai înceată, tot mai egală, ca dintr-o altă lume. ― Sufletul tău este acum într-o totală uitare de sine... Fericit și nefericit... Iubirea îl bucură, dar îl și întristează... Ai fugit de la casa ta... Vei reveni... Curând... Neliniștit, îndoit, trăind ca într-o închisoare... Vei albi de spaimă, căci sabia va fi aproape de gâtul tău... Vei fugi iar... Vei reveni în acest oraș... Apoi în altele... La mare cinste... Văd capete încoronate... Oameni cu decorații pe piept... Nobilime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de nebuni, murmură el. Odată cu trecerea anilor, descoperise că o înțelegea din ce în ce mai puțin în loc să o înțeleagă mai mult. Ce se petrecea în capul ei? se trezea uneori întrebându-se. Oare gândea ca o ființă umană? Vedea pe fața ei expresii neliniștite, fericite, pline de seninătate într-adevăr, dar oare se gândea la ce simțea, oare analiza și raționa? — Am dat din mîncare unui pui înainte, ca să mă asigur că nu e otrăvitoare, îl liniști ea. Unul după altul, puii fuseseră numiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
te odată, urlă brigadierul roșu de furie. Mută-și naibii sutele de valize. — Vai, Doamne, spuse perceptorul districtual, privind la agitația stârnită, eu însumi am semnat cererea de concediu de odihnă. Bănuiesc că a fost vina mea. Era din nou neliniștit și nefericit. Era clar că toate deciziile pe care le luase fuseseră neinspirate. Întâi bucătarul și insultarea cotletelor lui, apoi inspectorul sanitar șef și concediul lui. Și acum problema cu maimuțele se va agrava, va izbucni un scandal, tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte, orhidee cicada! Se ridică în picioare. Florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ocupați cu discuțiile voastre despre fizică cuantică și plăci tectonice. Sunt foarte flatată că insignifianta mea persoană figurează în agenda voastră cea prețioasă. Ambele femei au tăcut. Deborah mesteca leneș în cafea, în vreme ce Julia își aranja furioasă șervetul, întrebându-se neliniștită ce putuse James să povestească despre ea. Dacă povestise ceva, desigur. Se putea foarte bine ca Deborah să-i fi întins o capcană, nu? Dar Julia nu era sigură de nici una dintre variante, iar remarca femeii o tulburase. Deborah și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acea furtună care o făcuse pe bunică-sa să-i prezică un viitor negru, pentru că atunci jinduita apă se transformase într-un torent ce luase cu el jaime și animale, distrusese culturile și înecase o cămilă. R’Orab se agită, neliniștit. își întoarse gâtul lung și își îndreptă botul cu jind spre cortina de apă ce înainta descompunând lumina și transformând peisajul. A mugit ușor și din gâtlejul său s-a auzit un tors de pisică uriașă, satisfăcută. Gacel s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi putut bucura de ea, și prefera să riște s-o lase să fugă rănită, pentru că știa, de asemenea, că nu putea ajunge prea departe cu un glonț în plămâni. Animalul ridică dintr-o dată botul, adulmecă vântul și deveni ușor neliniștit. Apoi, după un timp ce păru o veșnicie, dar care nu durase probabil mai mult de două minute, își plimbă privirea asupra turmei lui, asigurându-se că nu o paște nici o primejdie, și se pregăti să-și reia activitatea, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Pământul începu să se răcească foarte încet, aerul ajunse mai ușor la plămânii lui și putu deschide ochii fără să aibă senzația că cineva îi infigea pumnale în retină. Mehari-ul se trezi și el din letargie și se agită neliniștit, mugind fără putere. Iubea animalul acela și regreta moartea lui inevitabilă. îl văzuse născându-se și, din primul moment, știuse că o să fie un animal plin de viață, rezistent și nobil. îl crescuse cu dragoste și-l învățase să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
încă o dată de zona cu țânțari, ca să ridice noua tabără în locul obișnuit din fiecare noapte. în vreme ce un soldat pregătea cina pe un mic primus cu gaz, deschise radioul și chemă baza. Souad îi răspunse aproape imediat: — L-ai prins? întrebă neliniștită. — Nu. încă nu. Urmă o lungă tăcere și apoi ea spuse sincer: — Te-aș minți dacă ți-aș spune că îmi pare rău... Te întorci mâine? N-am altă soluție! Ni se termină apa. Ai grijă de tine! — Vreo noutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
băgă pe toate, împreună cu puținele sale haine, într-un sac de pânză. Apoi se așeză să aștepte la umbra pridvorului, aproape de fântână, pe când soarele cădea vertical și ucigaș, ștergând de pe pământ toate umbrele. Căldura sufocantă îl cufundă într-o toropeală neliniștită, un fel de somn din care se trezi speriat, dar speriat chiar de acea liniște, de acea pace și de acea tulburătoare senzație de gol, scăldat în sudoare și simțind aproape o durere în urechi, ca și cum cineva l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trei ori mai mare decât cea de care avea nevoie Gacel. Asta însemna că, dacă ar fi murit și el ar fi rămas singur, șansele targuí-ului de a continua să trăiască se măreau de patru ori. îl observă în timp ce dormea, neliniștit, murmurând uneori, cu gura foarte deschisă, ca și când ar fi căutat mereu aerul care se împotrivea să-i coboare în plămâni. I-ar face o favoare dacă i-ar prelungi somnul pe veci, i-ar evita temerile și lipsurile zilelor viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era înaintată. Acest calm fu sfâșiat brusc de apariția unei mașini negre de poliție, ce trecu la distanță, cu o lumină intermitentă învârtindu-se deasupra ei, și în depărtare, socoti că pe lângă plajă, urlă o sirenă. Grăbi pasul, tot mai neliniștit, dar trebui să se lipească de stâlpul unei porți când o altă mașină neagră se ivi la vreo două sute de metri, se opri la marginea trotuarului și farurile se stinseră. Așteptă răbdător, dar s-ar fi zis că cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sală. — La dracu’! exclamă Lou cu atâta forță, că mi-am Îndreptat brusc ochii spre ea. Pe față i se citea furia. Se răsuci, chinuindu-se să se ridice de pe bancă și țâșni mânioasă În picioare. — Lou? am zis eu neliniștită. — Să-l ia naiba pe băiatul ăsta! Sunt sigură că e ceva ce nu spune! La dracu’, ar fi trebuit să-l iau la palme! Asta l-ar Învăța minte să mă mai mintă! strigă ea, bătând din picior. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
câteva secunde, dar nu se auzi nimic. În cele din urmă, chiar când dădeam să deschid gura, el spuse: Dar n-a fost el. Am tras o dușcă lungă din sticla de bere, ca să mă calmez. — De unde știi? am Întrebat neliniștită. Nu credeam cu adevărat că Brian avea vreo mărturisire de făcut, dar, pentru orice eventualitate, am măsurat din ochi distanța dintre mine și ușă. — Derek n-ar face niciodată așa ceva, mi-a răspuns, cu o voce atât de profundă Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Doamne, mi-ai spart-o! Iar ușa bucuriei, o’ Doamne, În nas mi-ai trântit-o! Din stângăcie, Tu mi-ai vărsat pe pământ rumenul vin! (De pământ să mi se umple gura!), oare erai, Doamne, beat? Khayyam ascultă, revoltat, neliniștit. O asemenea provocare Înseamnă instigare la crimă, pe loc. Fără să piardă nici o clipă, Își aruncă răspunsul, cu glas tare și limpede, pentru ca nimeni din mulțime să nu se lase amăgit: Aud acest catren pentru prima dată din gura ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]