1,518 matches
-
după șeful. Într-o zi, la prânz îi spune lui Kenan: - În pauză, ce-ar fi să mergem peste drum?! în paranteză canal. Am văzut niște nuci în depărtare... vreau să fac diseară dulceață! Am aflat că este grozavă! - Este nemaipomenită, căluțul abia așteaptă... la drum! îi răspunse nerăbdător Kenan. Și astfel au plecat în zarea zărilor blazate, iar când au ajuns la destinație lui Kenan, neînsurat, nu îi ardea de nuci: - Eu mă culc! își face semnul drept credincioșilor și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta... se întreabă râzând, - Dar cum or arăta fustița, bluza și chiloțeii ei ? pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă să le spele. Se gândește tot timpul la Flora... e nemaipomenită, nu s-a așteptat la așa ceva... acum îi pare rău că a fost atât de direct, obligând fata să îi facă pe plac din prima seară când s-au reîntâlnit; nu are justificare însă ea a fost generoasă, a încercat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
totuși în același timp nu puteam să nu mă gândesc - un vechi Citroen 2CV hodorogit? Poate fi Henry Winshaw atât de abil? Henry 21 noiembrie 1942 Am împlinit azi șaisprezece ani! Mater și Pater mi-au dat cadou agenda asta nemaipomenită legată în piele în care o să-mi scriu de acum înainte gândurile cele mai secrete. Și bineînțeles, încă 200 de lire sterline în vechiul depozit de economii, deși nu mă pot atinge de el încă cinci ani, din păcate! După-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
menționez că bicicleta lui Graham nu avea viteze). Dar pe urmă am căpătat tot mai multă încredere și urcușul a fost mai ușor. În scurt timp, terenul a devenit neted și la un moment dat ne-am pomenit un drum nemaipomenit - cobora, dar nu prea brusc, doar atât cât să prinzi puțină viteză, să-ți iei picioarele de pe pedale și să aluneci înainte, în timp ce vântul îți mângâia fața și îți șuiera în urechi și lacrimi plăcute de bucurie îți țâșneau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tocmai acum În săptămîna mare? - Se mai poate, doamnă... așa cîteodată, zîmbii. Ana mă privea ca din altă lume. - Pari neschimbat! - E o părere, răspunsei și ochii mi se fixară Într-ai ei, neverosimil, neputînd să se smulgă acelei atracții nemaipomenite, din lungimea timpului cînd venisem aici prima dată, Încît se auziră - pentru urechile noastre - Între noi, zgomote de Înnebunite foșniri de mătase. După o oră sau două, imediat după masă, ne duserăm, mama Anei, Ana și eu, acasă la soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Și nu acolo m-ai găsit pe mine? În ziua aceea ai avut noroc! Băiatul agita zarurile. — Dacă și când o să pregătești noile tale rețete o să riști așa cum riști acum rostind vorbele astea obraznice, o să devii cu adevărat un bucătar nemaipomenit. Băiatul aruncă zarurile. — Sunt deja un bucătar nemaipomenit - zâmbi, calculând punctajul. Frumos joc... Dacă nu-ți iese Venus, câștig eu. Vitellius amestecă zarurile gânditor, evaluând jocul băiatului. — Dacă învingi tu, vei lucra pentru mine la bucătărie. Dacă înving eu, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În ziua aceea ai avut noroc! Băiatul agita zarurile. — Dacă și când o să pregătești noile tale rețete o să riști așa cum riști acum rostind vorbele astea obraznice, o să devii cu adevărat un bucătar nemaipomenit. Băiatul aruncă zarurile. — Sunt deja un bucătar nemaipomenit - zâmbi, calculând punctajul. Frumos joc... Dacă nu-ți iese Venus, câștig eu. Vitellius amestecă zarurile gânditor, evaluând jocul băiatului. — Dacă învingi tu, vei lucra pentru mine la bucătărie. Dacă înving eu, înseamnă că ești un idiot și voi pune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
componenți ai armatei staționate pe Danubius. — Adepții cultului lui Mithra... - Vitellius se încruntă. Mă tem de ei... Cineva mi-a vorbit despre cultul ăsta. Prin riturile lor, adepții își asigură protecția zeului. Se spune că vitejia lor în luptă e nemaipomenită... că luptă în numele dreptății și cu speranța de a ajunge nemuritori. Mithra e un zeu puternic. — Eu știu prea puțin despre cultul ăsta. E asemănător cu cel al creștinilor. Nero a ars mulți adepți ai sectei creștine, dacă-ți aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
imediat lângă el și lângă Marcus, dezorientați. Priviți în jos, la mașinile de război. Le vedeți? Sunt catapulte și vor arunca pietre în noi. Iar mai încolo, acelea - arătă spre scorpiones - vor arunca în noi cu săgeți, cu o putere nemaipomenită. Vom folosi scuturile și palisada ca să ne apărăm. Arătă spre pajiște. — Vedeți petele acelea întunecate pe iarbă? Ocoliți-le când luptați sau împingeți-i pe dușmani într-acolo... Sunt capcane în care puteți cădea. În cele din urmă, arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În aclamațiile soldaților, centurionilor și tribunilor, Antonius se apropie de Arrius Varus. Cei doi își strânseră mâinile, uniți în cultul lui Mithra. — Am învins. Antonius zâmbi ușor. Nu era un surâs de mândrie, ci de ușurare. — A fost o victorie nemaipomenită. Când am văzut bucățile de pânză albă pe zidurile Cremonei... când i-am văzut pe generalii vitellieni ieșind pe porți și pe Caecina în lanțuri... când am înțeles că am învins cu adevărat, i-am mulțumit zeului nostru. El ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
venit la tine mânată de un impuls de moment. Peste puțină vreme vei intra în Roma. Îți urez ca zeul tău să te apere până la victoria finală. Dar apoi... — Apoi? Calvia se așeză cu mâinile în poală. — Ești un războinic nemaipomenit, dar îți va fi greu să te aperi de invidia apropiaților lui Vespasianus și a celor care declară că îți sunt prieteni. Intrigile nu sunt pentru tine. — I-am scris lui Vespasianus o scrisoare ca să-i explic... Calvia ridică mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o strategie care mă amuză. Mă feresc să întîlnesc pe Maitreyi, prefăcîndu-mă că mi-e teamă, că sunt îndrăgostit nebun etc. Mi-a vorbit azi-dimineață aproape forțîndu-mă s-o primesc în camera mea. Intimitatea aceasta cu o indiană e ceva nemaipomenit. Nici eu nu știu cum s-o sfârși. Mă turbură, mă fascinează, dar nu sunt îndrăgostit. Mă amuz numai." "Neașteptată volte-face din partea Maitreyiei. Eu mersesem prea departe, simulând o devoție de copil (credeam că acesta e drumul către inima oricărei indiene). Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Am înțeles atunci că orice s-îr fi întîmplat mai înainte în emoțiile și în gândirea Maitreyiei, oricine le-ar fi răscolit mai înainte de mine, urmele acelea s-au șters, arse de ziua aceasta nouă la care se năștea fecioara. O nemaipomenită beatitudine mă invada atunci pe toate porțile sufletului șî ale trupului. Îmi simțeam ființa plenar și continuu, un val inefabil mă înălța din nimic, fără să mă despartă totuși de mine însumi, fără să mă rătăcească. Niciodată n-am trăit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
primul? — Nu. Du-te tu. — Bine. Da’ o să fac o baie lungă, să știi. — Du-te. Din partea mea, poți să te și culci În cadă. — SĂ știi că s-ar putea. N-am dormit chiar toată ziua, nu? — Ai fost nemaipomenită. Și oricum a fost un drum plictisitor. — Ei, n-a fost așa de rău. În mare parte a fost foarte frumos. Da’ New Orleans nu prea e cum m-așteptam. Tu știai că-i așa de plicticos? Nici nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o lăsĂm să ne strice cheful. O să facem niște băi ca lumea, după care bem cîte ceva și mîncăm o chestie de două ori mai scumpă decît ne-am putea permite și pe urmă ne-ntoarcem și facem o dragoste nemaipomenită. — SĂ-l ia dracu de New Orleans din filme, spuse Roger. O s-avem New Orleans-ul nostru, În pat. — Dar Întîi o să mîncăm. N-ai cerut niște White Rock cu gheață? — Ba da. Tu vrei să bei ceva? — Nu. MĂ-ntrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
inserții consistente și bine evidențiate de grotesc, se dezvoltă pe un parcurs paralel cu Flămânzilă, acesta constituind, de fapt, jumătatea sa firească în ordinea umanului („o arătare de om”). Trăsăturile somatice ale acestui uriaș, dominate de nelipsitul caracter curios și nemaipomenit, sunt conturate în linii ce echilibrează raportul celor două complementare himerice reprezentând foamea și setea. Astfel, naratorul lansează afirmații care, în măsura în care uimesc și cutremură imaginația receptorului, sunt convertite cu succes în imagini comice, ornamentate de tragedia degradării spiritului(„al dracului
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ea șoptește: Dă-mi-o...dă-mi-o... iar tu ai limba În gura ei, iar ea o are Într-a ta și acum faceți dragoste, ați depășit demult penetrarea inconfortabilă și sordidă și ați ajuns Într-o stare super nemaipomenită și pură. Tu termini primul și nu mai poți continua. Exact ca de primele trei sau patru dăți. Îi simți frustrarea. Te gîndești că ar fi trebuit să nu te grăbești. Acum că s-a sfîrșit, ai o dorință arzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pe buze, aceasta aștepta cu privirea ațintită asupra profesorului ca spre icoană... Atunci, el a pornit să-i explice pe Îndelete și pe Înțelesul ei pricina pentru care a invitat o... Spre mirarea lui, piranda se dovedea de o istețime nemaipomenită. Abia Începea să-i spună ceva, că ea dădea din cap, asigurându-l că a Înțeles totul. Venea chiar cu idei proprii, foarte ușor aplicabile În situația dată. Asta dovedea experiență În „materie”. ― Ai priceput tot ce ți-am spus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întins el o mână cât două de-ale mele. ― Petrică Staniște - m-am prezentat eu, Întinzându-i mâna... Tata Toader privea la Petrică cu chip plin de lumină și zâmbet cald. Ceilalți din jur, pierduți În labirintul povestirii cu har nemaipomenit a lui Petrică, au răsuflat ușurați parcă... ― Chiar așa s-au petrecut faptele, tată Toadere? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Ei. Le mai Înflorești și Petrică. Așa-s eu. La mini mai mult face treaba decât vorba. La cislă se pricep
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
celor spuse de Petrică privind felul cum i-a fost salvată viața În timpul războiului, auditoriul a devenit foarte curios. Toate privirile s-au Îndreptat spre Nicu. Despina l-a privit cu rugăminte În ochi: „Să ne povestești, tati, această Întâmplare nemaipomenită!” Între timp, nenea Mitru a intrat tăbârcind o oală cât o lume plină cu vin. În același timp, și soția lui Petrică a adus câteva străchini Învârfonate cu plăcinte poale-n brâu... ― Să vedeți cât de frumos va curge povestea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
își trece sufletul în tine), una simplă, ușoară și, dacă am noroc, o carte nebunească, așa cum este Nostalgia lui Cărtărescu. Mi se întîmplă să țin cîte una în mînă, cu degetul strecurat la cuprins, în timp ce mă cufund în alta. Cărților nemaipomenite le știu anul de apariție, cum știi cînd s-au născut cei mai buni prieteni. În noaptea de 14 februarie 1974, cînd împlineam 30 de ani, am citit Márquez, Un veac de singurătate. Mi se pare important să-i urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aștept la orice, îl aud de pe prag. Rareori, dar rareori, jinduiesc după o viață nemaipomenit de simplă. După viața de cuplu inofensiv-țicnit. Bucătăria, mirosind a împăcare firească și-a supă de legume, ar fi locul unde s-ar întîmpla ceva nemaipomenit: ca apariția unui ochi enorm, lipit de geam și uitîndu-se la motănelul care toarce adormit colăcel pe pernă. Lacrimile limpezesc privirea, s-o fi observat? Dacă tot nu readorm, hai să termin cu corecturile pentru antologia de poezie creștină. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
detașat Brăduț de "locul unde nu se întîmplă nimic" România. Cuvintele mele nici gînd să se sprijine de-ale lui. Azot. I-am dus la Mănăstirea Neamț, loc dăruit ("Și a văzut Dumnezeu că este bine"); dăruit și de o nemaipomenită "vară de noiembrie". "În Franța, a gafat Brăduț, i se mai spune vara fetelor bătrîne". "Natură conservată, conservatoare", a strîmbat din nas Patrick, deranjat (purta un costum Cerruti) de les mouches, de iarba plină de melcișori, de scaieți, de cioturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
marginea paharului. Genul de femeie cu buze perfect rujate și conturate la orice oră. — O, nu, bineînțeles că nu-i așa. Ador moda, am mințit eu fără să clipesc. Sunt nerăbdătoare să Învăț mai multe despre modă, pentru că ar fi nemaipomenit să pot Într-o bună zi să scriu și articole În acest domeniu. De unde naiba Îmi răsărise asemenea idee? Întreagă această scenă Începea să Îmi dea impresia că trăiesc o experiență extracorporală. Discuția a continuat În aceeași atmosferă relativ relaxată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o explicație, o cât de vagă idee cu privire la persoana cu pricina, dar ea vorbea din nou la telefon. Am crezut că fata se referă la inel, că e propria ei creație, dar ea a continuat: — Nu că e o culoare nemaipomenită? Un strat Marshmallow și unul Ballet Slipper. De fapt, am aplicat mai Întâi Ballet Slipper și abia pe urmă stratul următor, pentru finisaj. E perfect, e o culoare deschisă, fără să pară că ți-ai dat pe unghii cu alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]