3,779 matches
-
după cum nici clientul n-are obligația să i-l dea. Însă nimeni nu-l poate împiedica totuși ca la sfârșitul unui proces încheiat în favoarea sa... Înțepenește locului de parcă ar fi prins rădăcini. Pe Hercules! Smaraldul ăsta a fost incizat. Plescăie nemulțumit. I s-a micșorat cu mult valoarea. Ce naiba au încercat să graveze aici? Renunță. Este totuși un cadou frumos din partea lui Libo. Pe care el nu se simte câtuși de puțin obligat să-l refuze... Ia uite! A mai văzut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tribuniciană ca să in tervină? Asinius Gallus clatină din cap. Augustus se va feri să se im plice pe față. — Legal, nu are această putere. Dreptul de grațiere nu apar ține principelui, ci Senatului. — Ca și cum n-ar fi totuna, mormăie Libo nemulțumit. Nu, nu-i tot una, dă să-i răspundă Gallus. Renunță, plictisit. Ce rost are să se apuce să-i explice prostului, dacă n-a aflat până acum, că tribunalele nu sunt emanații ale puterii imperiale? Nici dacă ar vrea, Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Hermes Psychopompe... — Bine, bine, zice Rufus. Îl avertizează pe cărunt: — Ganymedes, ai grijă să n-o dea din nou în bară ăsta micu’. Amenință cu degetul în aer: — Ție ți-l încredințez, auzi? Răspunzi de tot ce face. Ganymedes mormăie nemulțumit, dar nu spune nimic. Nefericitul înfricoșat tremură scuturat de un spasm necon trolat. Rufus dă să-l bată liniștitor cu palma pe spate. O retrage ca fript, când îl aude gemând. — Tot te mai doare? întreabă plin de compasiune. — Da
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a apucat azi? După câteva minute, Vittelius pare că se decide. Adoptă o poziție marțială și spune cu glas bubuitor: Aveți grijă cum luptați! Scade tonul: — Știți doar că prezidează Drusus, fiul lui Tiberius Nero. Din piepturile luptătorilor urcă vociferări nemulțumite: — Data trecută a pus să fie uciși până și cei care se împie dicau și cădeau din greșeală. — Ba a și coborât în arenă să le observe chipul când își dă deau sufletul. — Nu e treaba noastră să discutăm asemenea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se poate apropia de altar gândindu-se la Mariamne. Acolo nu au voie să stea decât oameni caști, cu sentimente cinstite. Atunci de ce și-o dorește în continuare? Probabil pentru a se eterniza el însuși prin frumusețea ei. Se scutură nemulțumit. Iubirea este o exigență a sufletului, dar nu poate reprezenta rațiunea și scopul activității omenești. Nu prin frumusețe ne vom apăra împotriva morții, ci prin virtute și glorie. Nu i-a scăpat semnificația vestimentației Agrippinei. S-a făcut frumoasă pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că s-a născut și a crescut într-o familie dominatoare și-i privește pe ceilalți fie cu dispreț, fie cu resentimente. Are firea arogantă și nestăpânită a Liviei. Chiar și mama lui, prietena ei cea mai bună, murmură uneori nemulțumită de câte este nevoită să suporte de la scorpia bătrână. Dar de răzvrătit nu îndrăznește... Rămâne brusc cu ochii țintă la un tânăr rezemat de o coloană. Stă tăcut, departe de tumultul din jur. Zăbovește perplex asupra benzii de purpură, nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-l molcomește cu șoapte liniștitoare. Cu cealaltă mână liberă, scormonește în cutia din vârful candelabrului de argint după o fărâmă de tămâie, pe care i-o dă lui Dru sus, să tacă din gură. Lângă Herodes Agrippa, Antonia bombăne nemulțumită: — Tămâia și mirul nu se cade să fie date drept jucării copiilor. Sunt aduse tocmai din Arabia cea îmbelșugată. La auzul acestui nume, inima tânărului se umflă dureros. Îmbelșugată, într-adevăr, este Arabia fericită, oftează adânc pentru a se elibera
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar începe să se certe, că de împuns o fac de când s-au văzut! Tânărul istoric chiar pare dornic de harță: — Nu! Și iarăși nu! protestează el, roșu la față de mânie. — Care-i problema? încearcă să intervină Nero. Silvanus bombăne nemulțumit: — Un stat de drept ar trebui să apere proprietatea particulară, nu s-o acapareze în mod silnic... Dar nimeni n-a dat bogățiile pe mâna poporului să le prade! se revoltă din nou Paterculus. Au fost doar naționalizate... Rotunjește buzele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rex are fața lividă, de parcă i s-au înecat toate corăbiile. Ce-o avea? La vârsta lui n-are cum să arate atât de hărtănit nici măcar după o noapte de chef... Abia acum observă absența soției, Regina Sacrificiilor. Se încruntă nemulțumit. Este o încălcare gravă a canoanelor. Era datoare să fie prezentă și să ia parte la ceremonie, aidoma soțiilor de flamini. În acest moment, i se aduce și lui Augustus scaunul curúl. Îl refuză cu demnitate. Rămâne în picioare alături de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apogeu"350. În perioada premergătoare întrunirii congresului de pace de la Berlin, Domnitorul Carol l-a trimis pe primul ministru Ion C. Brătianu în misiune specială la Viena și Berlin, pentru a atrage simpatia guvernelor de acolo în favoarea cauzei românești 351. Nemulțumite, la rândul lor, de prevederile tratatului de pace de la San Stefano, Marile Puteri europene au decis convocarea unui congres european ,de pace la Berlin din dorința de a limita creșterea influenței Rusiei în Balcani și de a-și asigura cât
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pământuri sălbatice și sterpe hotărâte de Sfatul Bătrânilor. Oricâte petiții au trimis samuraii, n-au primit răspunsul așteptat și nemulțumirea clocotește acum în ei. La fel ești și dumneata, la fel sunt și eu, și Tanaka, și Nishi. Așa că dintre nemulțumiți ne-au ales pe noi patru și ne-au poruncit să plecăm în călătoria asta grea. Dacă o să pierim pe drum, atunci familiile noastre vor fi dezmoștenite, iar dacă n-o să ne ducem la capăt îndatorirea de soli, atunci or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
călătoria asta grea. Dacă o să pierim pe drum, atunci familiile noastre vor fi dezmoștenite, iar dacă n-o să ne ducem la capăt îndatorirea de soli, atunci or să ne pedepsească și or să le dea astfel o pildă tuturor ostașilor nemulțumiți. Orice-ar fi, Sfatul Bătrânilor nu iese în pierdere. Nu te cred. — Nici nu-i nevoie să mă crezi. Știi, senior Hasekura, că Sfatul Bătrânilor s-a împărțit în două tabere până să trimită pe mare corabia noastră? zise tainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu mai e nevoie să ne ascunzi nimic. Noi știm deja. Luat prin surprindere, Velasco se înroși la față și începu să explice bâlbâindu-se: Senior Tanaka, nu din răutate v-am ascuns acest lucru. — Ajunge! clătină Tanaka din cap nemulțumit. Grija dumitale pentru noi nu ne e de nici un folos ba, dimpotrivă, mai mult ne încurcă. Nu suntem nici femei, nici copii. E vorba despre o răscoală de-a țăranilor, nu-i așa? Ce-ai văzut? — Moșiile ard. Ca să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cumpere orice jucător din ligă, n-au cu cine discuta. — Nu poa’ să-i cumpere chiar pe toți, spuse Nick. — Pe care-l vrea, pe ăla-l cumpără. Sau dacă nu-i dă clubu’, vorbește cu jucătorii și ei devin nemulțumiți, așa că până la urmă clubul e forțat să-i dea bani. — Ca Heinie Zim, Îl aprobă Nick. — O să-i ajute tare mult prostălău’ ăla. Bill se ridică-n picioare. — Știe să lovească, Îl sprijini Nick. Căldura focului Îi prăjea picioarele. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Începu să se-antreneze la ferma lui Danny Hogan, undeva prin Jersey. Era frumos acolo, dar lui Jack nu-i prea plăcea. Nu-i plăcea să fie departe de nevastă și de copii, și era mai tot timpul posomorât și nemulțumit. De mine-i plăcea, așa că ne-nțelegeam bine. Și de Hogan Îi plăcea. Dar după o vreme, Soldier Bartlett Începu să-l calce pe nervi. Într-un loc de antrenament un glumeț devine cu timpul de nesuportat, mai ales când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le-aș purta pe amândouă?). Mai pune-o funtă și mai pune una.... Când a sfârșit, murea în zare luna. S-au risipit în patru zări nuntașii și mirele-a plecat, s-au dus și nașii... Doar Dalia bolborosea-nainte, nemulțumită încă de veșminte. Când s-a lăsat pustiu peste palate era mbracată , abia pe jumătate... Acuma, ca în vremea zânei Dochii, e-nveșmântată-n patruzeci de rochii, trufașă trândăvește în grădină, dar mirele întârzie să vină... Cerințe: 1. Descrieți floarea numită Dalia
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
groase ca niște cărți necitite. Aveam nasul prea lung și obrajii prea ascuțiți. Totul era un pic prea mult. Asta o moștenisem pe linie maternă, exces insuficient, prea mult care nu era niciodată de-ajuns. Cu toate acestea, nu eram nemulțumită de cum arătam - În fine, când eram mai mică, da, foarte nemulțumită. Dar odată ce-am devenit o tânără femeie, mi-am dat seama că e mai bine să ai o aparență de neuitat decât una insipidă. Am Învățat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prea ascuțiți. Totul era un pic prea mult. Asta o moștenisem pe linie maternă, exces insuficient, prea mult care nu era niciodată de-ajuns. Cu toate acestea, nu eram nemulțumită de cum arătam - În fine, când eram mai mică, da, foarte nemulțumită. Dar odată ce-am devenit o tânără femeie, mi-am dat seama că e mai bine să ai o aparență de neuitat decât una insipidă. Am Învățat să-mi transform defectele În efecte. Mi-am făcut sprâncenele dese și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
treji? Ochii deschiși? Gata să aflați mai multe despre provincia Yunnan, aici În partea aceasta frumoasă din sud-vestul Chinei? OK? Zâmbi și apoi, cu o mișcare a mâinii, Își invită grupul să răspundă. —OK, spuseră câțiva. Lulu dădu din cap nemulțumită. —OK? Se aplecă În față cu mâna făcută pâlnie la ureche, un gest familiar de-acum. —OK! strigară toți călătorii. —Foarte bine. Cât entuziasm. Azi mergem la Ruili, pronunțați „Rei-li“. Puteți? —Rei-li! — O, vorbiți chineza destul de bine. OK. Ruili este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să se facă de râs. Roxanne și Heidi, Împreună cu Vera, continuară să cerceteze cu atenție materialele, căutând comori ascunse. Erau atâtea culori și imprimeuri, unele mai frumoase ca altele. Dar după o vreme, era prea mult. Se simțeau suprasaturate și nemulțumite. Era ca și cum ar fi mâncat prea multă Înghețată. Simțurile le erau amorțite, iar din cauză că-și suprasolicitaseră creierele, toate acele țesături diferite, la Început atât de inedite, ca niște fluturi exotici, li se păreau acum de-a dreptul banale. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
timp, tot ce simțea când se afla În preajma lui erau Împunsături, Înțepături, dureri, fisuri, rupturi și goluri bruște. Fiecare răspuns al lui sau fiecare lipsă de răspuns o durea. Poate simțea asta doar pentru că-i era foarte cald, se simțea nemulțumită și pusă pe ceartă. Își uitase crema de soare În autocar, iar brațele ei pline de pistrui erau deja roz. Soarele ardea mai tare În această parte a lumii și-i era teamă de cum va arăta fața ei În următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
necultivați ai junglei. Un remediu la Îndemână! În mod normal, oamenii din țările tropicale erau bucuroși să aibă un remediu ieftin și la Îndemână. Numai În Africa, trei mii de copii mureau În fiecare zi, un milion pe an. Singurele nemulțumite au fost companiile farmaceutice. Nu era nevoie de nici o cercetare sau proces de extracție complicat, de nici un studiu clinic, nici de o aprobare a FDA1 pentru a fi folosit În alte țări. Doar o bătrână din tribul Karen, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Și-a Înfipt degetele În crăpăturile dintre pietre și și-a sprijinit picioarele pe niște mici proeminențe, În timp ce-și cerea iertare Natului pagodei pentru că se urcase pe un perete atât de fragil. Dar se pare că Natul tot nemulțumit a fost. Când mai avea doar vreun metru până la pământ, bucata de piatră de care se agățase cu mâna stângă a alunecat, ca un dinte stricat smuls dintr-o gingie putredă. Simțind o durere ascuțită, a căzut Într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trudă. Când două scrisori i se aseamănă, eu trebuie să-i pricinuiesc o nemulțumire sub aparențele celor mai bune intenții ca să am ceva nou, iar noutatea nu întîrzie mai mult decât de la un factor la altul. Și mereu e mai nemulțumită și deseori mi-e milă de ea, căci o știu de ce e în stare să facă. Apoi încep din nou... Am crezut întotdeauna că n-o iubesc. Nici când eram singur, nici când eram gelos, nici când era bună și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te-ar fi înșelat. Acum, dacă ai puțină inimă, trebuie să ai și destulă tărie și să nu-i aduci aminte, inutil, de ceea ce a fost. Ești convins că te iubește și tot ce-a făcut e numai din dragoste nemulțumită. Are toate scuzele." Sau poate ar spune: "A procedat ca orice femeie ușurică, când i se pare că găsește un bărbat mai bun. Îndată ce s-a convins că se înșală, s-a întors. Ai prea multă complezență pentru dînsa." Dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]