2,065 matches
-
medalii de vitejie, și-și reamintea emoția clipei când a primit-o pe cea dintâi. Cât a dorit-o și cât se simțise de umilit până ce a căpătat-o! I se părea că numai el n-are și se credea nenorocit și dezonorat. Se arunca unde era primejdia mai mare, unde secera moartea mai cumplit, fără frică, cu gândul numai la ea... Apoi, când i-a agățat-o pe piept colonelul, în fața trupei, i-a plâns inima de fericire. De-abia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
definitiv de armată. Nimeni, firește, nu îndrăzni să aducă vorba despre buba zilei. Într-o atmosferă de jenă, își exprimară părerile asupra mersului vremii și asupra greutăților de trai, unii stăruind mai mult asupra rațiilor de făină și a scumpetei nenorocite care ucide entuziasmul cetățenilor. Apostol nu zăbovi decât vreo zece minute, spunând la plecare că a venit doar să le strângă mâinile. După plecarea lui, directorul băncii "Parvana" obs-erbă că locotenentul n-avea decorațiile pe piept, iar contabilul, că n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să te punem pe lista neagră? Nu, zic, că la mine nu merge cu liste, eu și când văd lista de la Întreținere am draci și fac urât. Vă părăsesc, ies din portocaliul vostru nenorocit și-mi văd de viața mea nenorocită. Păi de ce?, m-au Întrebat. Uite de-aia, de chichi-bambus, fiindcă ați adus la cașcaval numai șulfe, numai știfturi, numai hoți, numai lingăi, numai ciurucuri, numai nasoale și alte dandanale. Ați dus țara de râpă, iar eu nu iert asta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zicătoare Că cumpăna dreptății o porți răsplătitoare, 20De secoli întronat. Aci - se zice - așteaptă pe cei răi spăimântare, Cei buni sunt fericiți. A inimei adâncuri vei da la-nfățișare, Enigmei Providenței vei da o deslegare, 25Vei ține socoteală de cei nenorociți. {EminescuOpIV 15} Aici espatriatul o patrie găsește, A suferinței cale spinoasă s-a finit, Divina fiică, care-Adevărul se numește, Care puțini o-adoară, multimea-o-ocolește, 30A vieței mele repezi frâu iute a oprit. "Îți răsplătesc, îmi zise, în viața viitoare. "O, Dă-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
merg. Când în zori de dimineață, Mă visez cu tine-n brață, Când te strâng să nu te pierd Și te chem și te desmierd, Ars deodată sar din pat, Singurel m-am deșteptat, 15Suspinînd și amețit Mă simt mai nenorocit. Sunt de carne, nu-s de fier! Ce să fac ca să nu pier, Căci rănit sunt de amor, 20De nici trăesc, nici nu mor: Somnul meu nu este somn, Nici pe mine nu sunt domn. A dormi de sunt pe cale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
copilă suflet de rouă Inimă d-aur, ochiu de senin, Răpește-mi viața, dă-mi alta nouă, Varsă amorul într-al meu sân. 2. SPRE SUVENIRE FRATELUI GREGORIU DRAGOȘ (1866 ) Dacă vreodată în lunga-ți cale, Te-i simți, frate, nenorocit, Pieptul în chinuri, inima-n jale, Viața-ți în lacremi o tristă vale, Ochiu-ți în plângeri de dor răpit; Când afară soarte, fără de nume, Te-i vedea singur, desprețuit, Un singur suflet nu-i avea-n lume, Luptând cu-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
valuri în spume, Un suflet care te-ar fi iubit; Când fug amicii de lângă tine, Când plângi de moarte-i trist, părăsit: Gîndește-atuncea și tu la mine, Nici eu în lume n-o duc mai bine, Și eu sunt, frate, nenorocit. {EminescuOpIV 458} 3. PRINTRE STÎNCI DE PIATRĂ SEACĂ (cca 1867) Printre stânci de piatră seacă Auzi plâns de cucuvaiu, Țipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se înneacă Chipul lunei cel bălaiu. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
proaspăt”. Se pare că după plecarea romanilor, noi, românii, nu ne-am mai găsit cadența. Șansa omenirii ar putea consta în transformarea încrâncenării în ecumenism. Orgolioșii urmași ai arienilor s-au dovedit a fi, în cele din urmă, niște pitecantropi nenorociți. În istorie, sârma ghimpată reglează, din când în când, cotele libertății umane. Să ne legitimăm și cu ruinele altor vremuri. Istoria - o imensă baie de conjuncturi. Perioadele istorice prea liniștite aduc pe lume generații mămăligoase. Poporul aclamă, huiduie, dar nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lipsit de sprijin. 13. Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. 14. Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte; neprihănirea îmi era manta și turban. 15. Orbului îi eram ochi, și șchiopului picior. 16. Celor nenorociți le eram tată, și cercetam pricina celui necunoscut. 17. Rupeam falca celui nedrept, și-i smulgeam prada din dinți. 18. Atunci ziceam: În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul. 19. Apa va pătrunde în rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
duși în altă lume asupra chipurilor celor rămași pe pământ. Paloarea este lumina cea albă a morții. [42] [Dacă omul ar avea] numai instinct ce bine ar petrece. Cu cât e mai mult cult (rafinament [al] simțurilor ) cu atîta-i mai nenorocit. [43] Cine vrea ști viitorul să întoarcă spre trecut. 2259, [44] Cântărește tendința ta de-a avea nu cu puterea, ci cu dreptul pe care cellalt [îl] are. 2267, [45] O fată e zero, o femeie e un problem. Ea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mai nobil e adevărul. 2289, [62] Ce bine că oamenii sunt atât de proști. 2290, 1058 {EminescuOpXV 1059} {EminescuOpXV 1060} 1868-1869 (p. 674) anii pacifică preface * fruntea secolii suvenir Cu cât e mai mult cult (simț ales) cu atîta-i mai nenorocit 2258, Melancolia, acest cântec al gândirilor, acest tezaur pe care nu l-aș da pe orgiile împăraților romani, îmi purtă inima prin Italia. 2258, [Cum] aș face să trăiesc în trecut ecoul trăiește-n trecut Toată miniunea minune fie capul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe Cătălin Geograful cum umple două căldări cu apă și toarnă cerneala peste ea, ca să-și stropească zăpada din fața ferestrelor, că s-a plictisit să vadă alb în fața ochilor, de dimineața până seara. Asta când nu vorbește cu papagalul ăla nenorocit pe care-l urăște Brașov de moarte, dar numai de formă, în fața Geografului, pentru că altfel l-am văzut eu de nu știu dte ori, când nu era Cătălin de față, cum îi dădea de mâncare, îl mângâia, și de câteva
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
liftului de serviciu, salvarea mea, să evadez o dată din locul ăla bântuit de oameni cu sute de lei în mână. Ghicesc butonul și încep să îl apăs cu frecvența unui transmisionist fruntaș, disperat că nu mai apare odată lifta aia nenorocită. El mergea greu de obicei, dar îți dai seama cât de greu mi se părea mie că merge acum, când mă jucam de-a v-ați ascunselea cu patru, cinci sute de oameni, care studenți, care profesori chiar în școala
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
căcarea aia năprasnică. Oricum nu mai conta, nu mai simțeam nici mirosul lui, nici al produselor dejectate de mine. Conversam ca doi oameni liberi și împuțiți, el, că așa a vrut soarta lui, eu, că așa a vrut liftul astă nenorocit. El, fără slujbă de nu știu câți ani, eu, cu slujbă, peste nu știu cât timp. Sau poate niciodată după noaptea asta. Nu vrei să știi de ce a ajuns în situația în care l-am găsit. Nu are importanță nici prin ce întîmplare a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
am mutat împreună după mai mult de un an de când ne cunoșteam, și probabil că mi-ajungea să știu că mă iubește așa că nu m-am mai concentrat la atitudinea mea. Prezența și doar atât. Apoi a venit raliul ăla nenorocit. Zic nenorocit, pentru că mi-a schimbat definitiv viața. Eram hotărât să mă căsătoresc cu Rosa. Așa cum se căsătorește lumea. Se place, se ia. Și vine și dragostea după, gândeam. E drept că nu am definiția dragostei de după. Cred mai mult
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
împreună după mai mult de un an de când ne cunoșteam, și probabil că mi-ajungea să știu că mă iubește așa că nu m-am mai concentrat la atitudinea mea. Prezența și doar atât. Apoi a venit raliul ăla nenorocit. Zic nenorocit, pentru că mi-a schimbat definitiv viața. Eram hotărât să mă căsătoresc cu Rosa. Așa cum se căsătorește lumea. Se place, se ia. Și vine și dragostea după, gândeam. E drept că nu am definiția dragostei de după. Cred mai mult că e
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
denigrat și atacat ca și piesa însăși, acum o sută de ani. Iată un fragment de cronică de-a-tunci: Niciodată, pe o scenă din România, o piesă n-a fost primită cu mai mare indignare... Atât de rușinoasă a fost căderea nenorocitei piese, încît orice critică din partea noastră n-ar avea loc, căci e greu de lovit o plăsmuire care a fost fluierată cu arîta nemilă". Astăzi, când, ca pe vremea lui Dinicu Golescu și ca pe vremea lui Caragiale, ne chinuim
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai puternici și nici chiar elefanții nu vor putea învăța meșteșugurile care se cer la clădirea palatelor din Atlantida. De aceea rog smerit pe stăpânul meu Tefnaht, a cărui înțelepciune mărinimoasă strălucește pretutindeni, să încuviințeze luarea de roabe nu pentru nenorociții robi, ci pentru înflorirea Atlantidei. Lui Tefnaht îi plăcea să fie lăudat. Totuși luase o hotărâre și nu voia s-o calce. Zise zîmbind: - Au să-și găsească femei și în Atlantida. Nu le purta de grijă. - În Atlantida, stăpâne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fi ținut cu o mână de trunchiul în care se legăna vâsla părăsită, s-ar fi izbit cu capul de pereții groși de bârne. Cu cealaltă mână, ajutîndu-se de pieptul său și de dinți, Iahuben înfășură strâns în jurul capului acestui nenorocit vâslaș pânza sfâșiată din cămașă. Îl trase pe Hunanupu la o parte și începu să vâslească el. Marea neagră urla. Din ea se ridicase un stâlp de apă neagră cu creștetul înspumat care venea amenințător spre corabie. O clipă, Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rezervat deja, confrate Toal, insist eu, punând receptorul În furcă. Ray a pus-o pe vaca bătrână și proastă să scrie inventarul. Pipăi prespapierul din buzunar. El Îmi face semn spre ușă și plecăm. În vreme ce ne-ndepărtăm, băbătia se smiorcăie nenorocită: — Prespapierul ăla nu valora mare lucru. Pare scump, dar nu e decât din aur de proastă calitate. Are doar valoare sentimentală. Jim mi l-a adus din Italia după război. Eram săraci ca niște cerșetori atunci. Ștoarfă zaharisită cu mutră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Își umflă mușchii și se proțăpește fix deasupra lu Ocky, carei mielușel și cocoșat de tot. — Ai face bine să răspunzi când ți se vorbește-n morții mătii că dacă nu te aranjez io chiar acu’! Ai priceput! Puțoiul ăsta nenorocit se uită la el, Încercând să afișeze nițică sfidare. — AM ÎNTREBAT AI PRICEPUT ÎN MORȚII MĂTII! zbiară Ray, iar Ocky se cocoșează și mai tare. — Mda... calmează-te băi, n-am făcut nimic acu... scâncește el. — Ai Încurcat-o rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ar fi pocnit În cap de jos, dar se diminuează, ca și muia mea În spatele gâtului ei și pe gât În jos. Ea se Îneacă, dar io Îi țin capu ferm până când sunt gata, apoi Îmi retrag pula din fața ei nenorocită și schimonosită, o Îndes În pantaloni, mă Închei le fermoar și o las să bocească. Acu suntem chit fă, până data viitoare. Ținte departe de marfa asta, Îi zâmbesc eu, fluturându-i pe sub nas pastilele și băgându-le În buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
niște batiste de hârtie din buzunarul jachetei. Întotdeauna le am la Îndemână pentru când mi-o iau la labă, căci nu știi niciodată când o să rămână fără puțoii de la aprovizionare care strâng din cur la sediu. Îi dau vreo două nenorocitului care borăște. — Ia de-aici frățâne. — Mersi, zice pițigăilă În locul lui. — Chef cu colegii? Întreb eu. — Da, Viață Standard. Ah, Viață Standard. Citadela de pizde disponibile din Edinburgh. Nu te califici ca mascul Înfoiat băștinaș În orașul ăsta decât dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pot neturburați să se cheltuiască în scopul lor? [...] Apoi, oamenii sunt leneși, sunt vicioși. Ei nu stăpânesc nimic din insul lor și se consolează în secret cu descoperirile verbale din teatru și romane: Destin, Împrejurări și puterea lor, Ereditate, Dragoste nenorocită și marea consolare începe cu dubitativul "dacă""135. Regăsim, în aceste fragmente argheziene, ținuta clasică a moralistului cu propensiune spre generalizare și spre problematizarea aspectelor vieții de zi cu zi. El e un observator detașat, care s-a retras în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
alege, fără îndoială, rostirea cu cel mai puternic efect perlocutoriu. Să urmărim exemplul: "Decum pleci la război, mentalitatea ta trebuie să se schimbe atât de radical încât să nu mai simți în tine nimic omenesc. Vei intra prin casele oamenilor nenorociți care ți-au ieșit înainte cu sabia în mână în loc de pălărie. Vei zbura capul unui bătrân cum a fost și tatăl tău; vei ucide o femeie ca muma ta, vei spinteca pe copiii de vârsta copiilor tăi. De o sută
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]