7,995 matches
-
numai în interesul copiilor. Articolul 98 Măsurile privitoare la persoana și bunurile copiilor se iau de către părinți, de comun acord. Dacă unul dintre părinți este mort, decăzut din drepturile părintești, pus sub interdicție sau, din orice împrejurare, se afla în neputință de a-și manifesta voința, celălalt părinte exercita singur drepturile părintești. Articolul 99 De câte ori se ivește neînțelegere între părinți cu privire la exercițiul drepturilor părintești, autoritatea tutelara, după ce asculta pe părinți, hotăr��ște, potrivit cu interesul copilului. Articolul 100 Copilul minor locuiește la
LEGE nr. 4 din 4 aprilie 1953 (*republicată*)(*actualizată*) CODUL FAMILIEI. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106158_a_107487]
-
său, că "De ieri seară, România s-a transformat într-un mare tribunal ad-hoc. Se dezbate apăsat cine-i erou și cine-i vinovat, cine-i deontolog și cine-i părerolog. Un incident aviatic, urmat de o rușinoasă demonstrație de neputință a autorităților, a transformat țara într-o imensă tribună. A fost o bâjbâială națională ca-n filmele cu proști. Au murit oameni. Și nu din cauza impactului, ci fiindcă nu au fost găsiți la timp". "Toți specialiștii patriei n-au reușit
Ciutacu, vorbe dure despre accidentul aviatic din Munții Apuseni () [Corola-journal/Journalistic/49210_a_50535]
-
Cronicar De la presă adunate EVENIMENTUL ZILEI de luni 6 februarie, zi în care primul-ministru al României a demisionat iar Consiliul de Securitate al ONU și-a anunțat încă o dată neputința de a pune capăt masacrului din Siria, consacră o întreagă pagină, cui credeți?, unui eveniment cu adevărat important. Titlul paginii spune tot: „Adelina Pestrițu o dă la pace cu Liviu Vârciu”. O pagină în care îi vedem pe numitul Vârciu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4925_a_6250]
-
universul vizibil). Pentru tot ce depășește acest univers, de la infinitul mic (cuantic) la infinitul mare (cosmic), limba naturală e neputincioasă. Nu știm să vorbim despre ceea ce nu putem percepe. Și atunci se întîmplă un lucru mirabil: pentru a suplini această neputință, evoluția a inventat metafora. Metafora e încercarea de a surprinde prin asocieri insolite fenomene pe care limba nu le poate arăta. Potrivit acestei logici, metafora nu descinde din ifosul artistic al rapsozilor, ci din nevoia profundă de a da nume
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]
-
împotriva cutumelor și un al doilea (fructificat într-o mult mai mare măsură în ecranizare și doar sugerat în roman) al evidențierii traumelor lăsate în memoria colectivă de folosirea bombei atomice de către americani împotriva Japoniei. Aceasta este de fapt explicația neputinței bunicii de a-și aminti numele celui de-al treisprezecelea frate, cel emigrat în Hawaii, prozatoarea insistând astfel pe funcția protectoare a memoriei, în stare să lucreze selectiv, omițând amănuntele dureroase din viața oamenilor obișnuiți. Pe lângă firul epic care culminează
Amintirile sunt ca legumele dintr-o supă by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4940_a_6265]
-
a echipajului, pentru ieșirea din serviciu. Acest act va arăta numele și felul vasului, numele și prenumele căpitanului, timpul cît a ținut înrolarea, si va fi înscris în registrul vasului. Cand, dintr-o cauza oarecare, căpitanul se va afla în neputința de a scrie însuși actul, el va fi scris, în prezența să, de ajutorul sau locțiitorul sau, si subscris de doi martori. Articolul 537 Căpitanul și persoanele echipajului nu pot, sub nici un cuvînt, încărca în contul lor, pe vas, nici un
CODUL COMERCIAL Cu modificările până la 26 iunie 1995*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106059_a_107388]
-
Vania, Ivan, băiatul cel mic, nu-l trece. Este vorba de a sări în apă de la o înălțime apreciabilă și a certifica în acest fel bărbăția, test care l-ar include în rândul membrilor tribului liliputan de copii ai cartierului. Neputința de a sări, însoțită de un fel de încăpățânare masochistă, reflectă un caracter aparte, o tensiune între voință și rezistență care face din Ivan un personaj aparte, un suflet tare, cum ar fi spus Camil Petrescu. Tatăl sosit de nicăieri
Tați și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6006_a_7331]
-
repriză de pescuit cu fratele său, Tatăl pedepsește întârzierea, declanșând o criză, fiul cel mic cedează și deodată putem vedea în acest moment de cumpănă adevăratul chip al tatălui, îngrijorarea și dragostea, poate și o formă de disperare, expresie a neputinței de a lega firele desfăcute sau niciodată legate, toate acestea într-un singur moment de o maximă intensitate urmate de accidentul care-i aduce moartea, căderea de pe schela pe care fiul său se cățărase căutând acolo un refugiu. Ceea ce urmează
Tați și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6006_a_7331]
-
sclav pentru a ajunge să-și pună gândurile și închipuirile pe hârtie în așa fel încât să corespundă exigențelor lui. „Mă bicuiesc cu o voință înfricoșătoare, ca să-mi intru în formă" - recunoștea. O viață întreagă s-a analizat cu intransigență, neputințele și imperfecțiunile proprii îl scoteau din minți. Din anii primei lui adolescențe s-a păstrat un carnet cu „liste ale rușinii", în care consemnase toate faptele „rușinoase" comise de el după vârsta de șase ani, de exemplu o minciună spusă
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
valențe ar fi meritat, poate, tonuri și tonalități noi. Am simțit tot spectacolul că urmează o evadare, o ieșire clară din tipare. Am rîs, am urmărit cu mare atenție fiecare intonație, fiecare intrare în scenă, m-au înduioșat gesturile mici, neputințele lăsate într-un pas, într-un zîmbet, într-un gest repetitiv. Și am așteptat, la un moment dat, acolo și textul are nevoie și o cere, puțin mai mult.
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
propoziții umane" a fost sisifică. Nimeni n-a ciocănit ca el fiecare cuvânt, n-a întors pe toate fețele fiecare formulare pentru a obține expresivitate totală și pentru a include în orice aserțiune totalitatea înțelesurilor „umane", adică motivațiile, predeterminările, năzuințele, neputințele, jocurile hazardului și multe altele. începea prin a scrie o primă ciornă. Soția lui, Anne, bătea textul la mașină și manuscrisul inițial era distrus. Malamud îl corecta, îl supunea unor prefaceri cel mai adesea substanțiale, urma o nouă dactilografiere, alte
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
a se bucura de ele. Teologia albinoșilor e pentru esteți, nu pentru amatorii de glumițe facile care se hlizesc inept la serialele de divertisment. Asociațiile libere făcute pe un fundal de fină erudiție cer o sensibilitate pe măsură, de unde și neputința unui crispulus homo (filfizon) în a le sesiza stofa. Autorii au o imaginație luxuriantă și o putere de invenție spumoasă, calități pentru a căror adulmecare e nevoie de altă înzestrare decît cea cerută de comediile bufe. Dacă viața e o
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
așa este mutată puțin atenția de la textul atît de cunoscut și se estompează disconfortul real pe care un spectator inteligent îl are neînțelegînd arhaismele ce abundă. Este salvată această parte ce riscă mereu să intre în umbră și plictis din cauza neputinței de a decoda sensul unor cuvinte. Deși mai toți se pretind, vorba ceea, cunoscători, un număr infim de spectatori chiar pricepe ce se spune, dincolo de poezia pe care o știu, din școală, pe dinafară. În jurul personajului lui Călin Chirilă se
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
de acolo cu o forță unică. Nimeni nu știe când se produce incandescența, nimeni nu știe cât va dura. Ca în cazul oricărui mare creator, imprevizibilul pare a fi principala combustie a creației. Ca într-o stampă a ororii și neputinței, Greil Marcus caută acea imagine a lui Van Morrison care, „deși lucrează în public, lucrează - uneori la propriu - cu spatele la public." Dispreț, frică sau oficiere liturgică? Probabil toate la un loc.
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
vor pune capăt omorurilor în masă și nu vor rezolva problema. Connecticut are una dintre cele mai puternice legi a armelor din țară. Cu toate acestea nu a făcut nimic ca să prevină uciderea a douăzeci de copii. Pentru a dovedi "neputința" legilor, The Blaze subliniază câteva elemente ale masacrului din Connecticut. În primul rând, criminalul nu avea antecedente, iar armele pe care le-a folosit erau cumpărate legal. Ucigașul părea să aibă probleme mentale și, chiar dacă mama lui a încercat să
Americanii cumpără arme din rasism și frică, afirmă Michael Moore by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/57106_a_58431]
-
masacrului de la școala generală din Newtown, prezintă sugestiv drama acelor părinți care au descoperit că micuții lor nu le vor mai zâmbi niciodată, dar și ușurarea celor care și-au putut strânge în brațe copiii teferi, dar înspăimântați. Lacrimi, deznădejde, neputință răzbat dincolo de imaginile surprinse la locul masacrului și care nu vor fi șterse, poate niciodată, din memoria celor care le-au văzut. "Inimile noastre sunt zdrobite astăzi", a transmis, vineri, și președintele american Barack Obama, lăcrimând minute în șir în timpul
America își plânge victimele masacrului din Connecticut - Galerie foto () [Corola-journal/Journalistic/57141_a_58466]
-
un arsenal pe care l-a agonisit, cu voie sau de nevoie, din comedii fel de fel, eufemistic vorbind. Interpretarea lui este, din punctul meu de vedere, ca o redefinire a acestui actor. Personajul său nefericit, înghesuit prin ungherele propriilor neputințe și trădări, neîndemînatic, oarecum pămpălău și sub papucul nevestei, un fel de marionetă trasă de sforile mînuite de o conjunctură sau alta, personajul acesta, Tatăl, are o supapă. Adulterul. Se salvează pe cont propriu. Amanta nu este altcineva decît cumnata
Existențe trucate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5715_a_7040]
-
linii frînte, haotice, ce nu mai ascultă nici o comandă. Unde mai este ficțiunea și unde realitatea? Cei patru actori, Monica Ristea, Dan Rădulescu, Rareș Budileanu și Anca Loghin, regizorul lor, Vlad Massaci și scenograful Andu Dumitrescu caută traseele crizelor și neputințelor din noi. Limbajul acut al textului și al interpretării, limbaj dramatic, tensionat, conflictul conținut, dens, fără volte, jocul viu, dinamic, minimalist al fiecărui actor, oarecum rece și rezervat creează un efect meditativ îndelungat. M-au urmărit anumite scene, anumite soluții
Existențe trucate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5715_a_7040]
-
că „vacile slabe sunt urmate de cele grase”. Ar fi prea frumos, conchide Dinescu, și așa la mai mult de o „vacă medie”, în cazul nostru, nu se poate spera. După Andrei Pleșu, drama României post-revoluționare stă în „fărâmițare”, în „neputința consimțirii intense la două, trei principii simple”; după Sorin Alexandrescu în „lipsa de selecție”, atunci când e vorba să adoptăm modele; după Ștefan Aug. Doinaș în „comunismul rezidual” care ne însoțește ca „un blestem”, în mentalitatea neschimbată a țăranului, a muncitorului
În labirintul tranziției (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5727_a_7052]
-
80 de ani... a fost să aștept această zi ca să-mi amintesc de un actor cu o forță uriașă, pe care îl simțeam năvălind tumultos peste mine atunci cînd Minetti al său întreba destrămat de durere, de disperare și de neputință „ce este teatrul?”... „hazard”, răspundea tot el. Tremuram. Așa cum tremur și acum. Corpul lui masiv, cu mișcări greoaie, ochii tulburați de chinul lui Minetti, un actor bătrîn, uitat, care merge în traistă cu masca lui Lear și cu toate obsesiile
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
degetele piciorului (grăsuțe și neastâmpărate) ieșind prin sandala decupată și îndreptându-se spre piciorul mesei.” Iar asta nu pentru că aș fi avut senzația că lucrurile se repetă, ori că ele, stând pe loc, sunt date o dată pentru totdeauna, ci fiindcă neputința noastră era evidentă, iar eșecul limpede, în fața Întregului ce răbdător, chiar cu anume blândețe, nu făcea altceva decât să-și amâne părțile. Era, deci, evident că degetele ei (roze, unghia ca botul de șoricel), active, voind să ajute la victoria
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
unor reguli macre, pe care să le aplici in vivo cu acribia cu care dai rețete în cazul bolilor. A cădea pe gînduri înnebunit de absurdul lumii e o trăire curentă și universală, și nimeni nu a devenit gînditor rumegîndu-și neputințele în efortul de a scăpa de ele prin soluții raționale. De aceea, e o naivitate să credem că, pus în fața unei drame, filosoful scoate din mînecă o schemă și o domolește imediat prin transfigurare speculativă. Dacă în asta ar sta
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
A fost ca și cum m-am născut a doua oară. Cuvântul frustrare descrie prea puțin ce am simțit”, a spus Houben, în vârstă de 46 de ani. “Eram neputincios. Începusem să visez la viață pentru a încerca să ma detașez de neputința mea”, a mai zis el. Medicii care s-au ocupat inițial de el își pierduseră toate speranțele că omul își va reveni vreodată. La niciun examen aceștia nu și-au putut da seama ca Houben este perfect conștient. Bărbatul a
Toată lumea l-a crezut în comă. Ce s-a întâmplat cu un bărbat din Belgia () [Corola-journal/Journalistic/59357_a_60682]
-
pe pânză percepții despre lume născute în propriul inconștient. Relații cromatice și „accidente" picturale domină lucrările sale dar vestigii ale lumii vizibile - silueta unui călăreț, umbra unui turn, Sfântul Gheorghe, un curcubeu - sunt încă sublimate în întregul imaginii compuse. Această „neputință" a lui Kandinsky, în pofida fermității convingerilor sale, de a renunța în întregime la figurativ este emoționantă și educativă mai ales astăzi, într-o lume în care dogmaticul tinde să predomine.
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
plece de la Cannes fără o distincție, iar cu una mai mică nu prea vedem cum ar putea fi răsplătită o operă de o asemenea anvegură, care curge precum un fluviu. Unul liniștit. In adâncurile lui bănuim, însă, drame, aspirații ratate, neputințe, inclusiv dificultatea comunicării, constantă aducătoare de trimiterea la Antonioni. Nu are, din fericire, asprimea metalică a acestuia din urmă. Spun din fericire, pentru că altfel ar fi doar un imitator abil. Bilge Ceylan seamănă, mai degrabă, dacă vrem să-i găsim
Cannes 2014: Am auzit, deja, foșnetul unei Palme d Or by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62234_a_63559]