9,277 matches
-
pe îndărătnicul slujbaș, ce-și apăra instituția de parcă în ziua următoare i-ar fi rămas moștenire, s-o anunțe pe doamna Noia de la registratură că este căutată. Invitat să aștepte, Ștefan nu reuși să-și găsească locul. Va insista, la nesfârșit, până o va convinge să-și dea demisia și să vină să lucreze cu el. Sub permanenta lui grijă, ea își va liniști sufletul și va găsi calea spre o viață de familie fericită. Știa că-i va fi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și tragă sufletul, să se dezmeticească și să nu-i cadă la picioare, făcând-o în acest fel să se îndrepte către el mai înainte de-a fi pregătită pentru asta. Se apropie de pat cu teamă, cu o nesfârșită grijă, se așeză lângă ea tremurând, simțind cu toată ființa cum inima îi bate nebunește. Luana rămase țintuită în poziția de copil amărât până când el avu curajul să vorbească. De ce ești supărată? Ea îi întoarse o privire aprigă, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acestui năpăstuit le umbrea distracția. La început, deși prostesc și lipsit de o soluție viabilă, gestul făcuse o oarecare impresie. Luana apreciase intenția lui, stângace și neghioabă, de a-și ispăși păcatele. Mai târziu însă, obsesia de a sta, la nesfârșit, "spânzurat" pe lemnul rece, autocondamnându-se la o pedeapsă din cea mai ciudată, devenise o reprezentație total nereușită. Într-una din zile, Ștefan încercă să-l convingă să renunțe. Se cățără lângă el și abordă problema cu tactul binecunoscut dar Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai lua drept inspirată. Ochii fardați o priviră cu mirare. Ce cauți tu aici? Doamna Noia răspunse cu politețea pe care i-o cerea funcția și locul. Sunt asistenta domnului director general. Cu ce vă pot ajuta? Femeia dotată cu nesfârșite voluptăți își încruntă sprâncenele. Ah! Nătăfleața de la telefon și nevasta celui care nu-și poate ține bărbăția în pantaloni. Ne-am cunoscut, îți amintești? Luana Noia se clătină în scaun. Tânăra se îndreptă spre biroul lui Bariu. Luana sări de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nost. Se apropie atent ca gesturile să nu-i trădeze emoțiile pe care prezența ei i le provoca. Luana se strădui să afișeze o atitudine cât mai relaxată. Știau, însă, amândoi, că o confruntare nu va putea fi amânată la nesfârșit. Pe tot parcursul serii, ea stătu agățată de Bariu, căutând să-l îndrume spre grupurile din care viitorul om politic lipsea. Spre miezul nopții, profitând de un moment de singurătate, se retrase pe terasă și căută să descâlcească tâlcul sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bărbie. La venirea serii, când briza se pornise iarăși, s a Întors acasă și s-a așezat pe verandă. A stat și a tot așteptat până la căderea nopții, până ce n-a mai văzut nimic În afara siluetelor copacilor, proiectate pe Întinderea nesfârșită a mării, când s-a mai potolit. Noaptea cade grabnic pe insule, apoi nu se mai vede nimic. Lampa luminează bine În jur, Însă dincolo de acest spațiu de strălucire lăptoasă nu rămâne nimic. Dealurile, pădurile pitice, malul stâncos, plajele de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
senzație neliniștitoare că s-ar afla cu ochii ațintiți la un enorm spațiu gol, ceva care aduce cu gura larg căscată a unui puț fără fund și că e atras de adâncimea aceea. Atunci se trezește, pentru că nu suportă golul nesfârșit. Imaginile copilăriei nu-l Însoțesc nici când Închide ochii și se străduiește să le reconstituie În minte. Între trezie și somn, când pune capul pe pernă, Își lasă mintea să rătăcească, sperând că În acea noapte viața de dinainte va
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe fereastră. Fetele au ieșit din Întuneric. Una câte una sau la braț, În pereche, s-au apropiat de mașină legănându-se. Erau de tot felul - chinezoaice, malaeze, indience, dar Îndeosebi fete care erau de fapt băieți - numai că În nesfârșitul spectacol nocturn al acelei străzi nu erau decât fetițe. Care-s adevărate și care nu? a Întrebat Farah. Niciodată nu-mi dau seama. Vai, vai, vai, chiar că ești proastă, a pufnit Bob În râs. Ce vrei să zici? Vreau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a scuturat din cap. Nu, Johan! Mami zice că nu i voie să vorbim despre asta. Hai acasă! Nu, a zis Johan. Oriunde, dar acasă nu! În orașul ăsta tânăr și grăbit, un loc lipsit de trecut, cu un prezent nesfârșit, el nu voia să doarmă, nu voia să se oprească. Ce se petrece acolo În ajun e doar un vis, săptămâna din urmă e dată uitării, luna trecută n-a existat nicicând. Fiecare noapte e aceeași noapte. Viața o ia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care e ultima insulă din lume și, dacă vrei să știi, e locul unde m-am născut eu, pe jos, Într-o colibă de lut. Acolo mi-am petrecut cea mai mare parte din copilă rie, În afară de o raită prin nesfârșitele Întinderi americane, apoi În Fiji, cu o scurtă Întrerupere În Australia, apoi aici. N-ai cum să mă-ntreci dacă-i vorba de origine exotică, așa că mai bine s-o lăsăm baltă. Ah, am Înțeles! Au pornit spre colina care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-au mai oprit. și-au continuat drumul prin orașul tăcut. 10 De Îndată ce Margaret a ieșit pe ușă, Adam a rămas iarăși singur. Singurătatea nu-i era prielnică. Pricepuse asta În cursul săp tă mânii din urmă, de-a lungul nesfârșitei traversări a insulelor, apoi străbătând Marele Drum Poștal care mătură de la un capăt la altul imensitatea Javei. Mult prea puține fuseseră atunci momentele când avusese ocazia să rămână de unul singur. Atât pe vasul cu care plecase din Perdo, cât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mine nu ține. Te-oi fi crezând tu cine-știe-ce geniu, dar Într-o bună zi o s-o Încurci. Johan n-a răspuns. Erau instalați pe o vastă verandă, dincolo de care se Întindea o peluză impecabilă. În Întuneric părea un gol nesfârșit. Putea să fie orice și oriunde. Ca marea, s-a gândit Johan, era ca marea. Lui Îi venea să verse și simțea nevoia să se ducă la closet. Așa sunteți voi, voi, tineretul de azi! Habar n-aveți ce noroc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Din, parcă nu chiar fără intenție. Câteodată Îi batjocoreau pe neo-dictatori, adică pe profesori, uneori huiduiau America și Marea Britanie, alteori Îi Înjurau pe politicienii corupți, dar cel mai adesea urlau aceeași lozincă, Ganyang Malaysia. Zdrobiți, zdrobiți, zdrobiți Malaysia, scandau la nesfârșit, Încât până și ei păreau că se plictisesc. În ziua aceea erau Însă relativ liniștiți și numeroși, mai bine de două sute de persoane. Asta a Îngrijorat-o pe Margaret mai mult decât adunarea lor obișnuită, care, drept compensație pentru lipsa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Eu tot dau din gură despre schimbare, dar În adâncul sufletului știu că nimic nu se schimbă. Niciodată. De-aia nici nu visez, de-aia nu mă gândesc la viitor. Pentru că, dacă o fac, tot ce văd e un gol nesfârșit. Abia acum și-a dat Adam seama că ea plânge. N-a suspinat, nu s-a smiorcăit, n-a făcut istericale și nici altceva din ceea ce el socotea că e asociat cu plânsul. Nu s-a mișcat. Doar că ochii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-l mai durea atât de tare. Acum dormi, i-a zis ea. Dormi. Amurg. Uneori, norii de ploaie Îngrămădiți de-a lungul după-amie zilor nu Își descărcau povara, stăruiau vineții pe cerul Întunecat, iar ziua se preschimba Într-un nesfârșit crepuscul purpuriu care grăbea venirea nopții. Mai târziu, mult mai târziu, după ce noap tea lua totul În stăpânire, avea În sfârșit să cadă și ploaia, iar străzile deveneau alunecoase, acoperite de mâzgă, marile imobile se go leau și se scufundau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pielii. Ezitarea, poate chiar un tremur al glasului. Însă pasărea nu s-a oprit. Așa că acum, de câte ori Își amintește acel moment În care fusese aruncată din siguranța copilăriei În mocirla maturității, tot ce aude e chemarea păsării, insistentă, repetată la nesfârșit. 28 Orfelinatul nu era departe de mare, Însă, cu toate că uneori se auzeau valurile și aerul era uscat și sărat, apa n-avea cum să fie văzută. Nici măcar de pe movila din spatele orfelinatului, unde, de altfel, accesul era interzis, oceanul nu se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
preajmă e dure ros când pleacă. Dar nu-i decât atât, durere. Dar dacă Îți e alături clipă de clipă, zi de zi și noapte de noapte, absența lui bruscă nu provoacă durere, ci dă naștere unui gol, un gol nesfârșit cu care trebuie să trăiești până la sfârșitul zilelor. Nu, nu e dureros, e mai cumplit decât durerea. Ea i-a pus o mână Între picioare și a lăsat-o acolo, deși el era cufundat În gânduri. L-a Întrebat dacă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ceva aparte, ceva mai puternic decât simpla ușurare: iertarea. Nu-și dădea el prea bine seama de ce simțise așa ceva, doar nu făcuse cine știe ce mare greșeală. Își dădea Însă foarte bine seama că viața lui alături de Karl fusese În Întregime o nesfârșită iertare. Ca și cum toate neroziile lui fără nume, atâtea și atâtea de care nu-și mai amintea, Îi fuseseră iertate. Pe când Buickul trecea pe lângă zidurile Înalte care Înconjurau vilele, Adam a Început să recunoască stilul construcțiilor, occidental, masiv, cu ceva ciudat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au ajuns În vârful movilei. Acolo e! Adam s-a așezat pe un bolovan plat aflat alături. Abia mai respira după atâta urcuș și i-a trebuit ceva timp să i se obișnuiască privirea cu ce avea În față, o nesfârșită Întindere de Întuneric presărată ici-colo de stropi de lumină pe crestele valurilor. Nici culoarea mării n-o bănuia, un negru de cerneală, precum cerul nopții. și nici orizontul nu se vedea. Johan și-a petrecut un braț pe după umerii lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vietăți reci și dure care nu-i plăceau deloc. Scoici, probabil scoici. A simțit apă Între degete, apoi până la glezne. Apa era caldă și noroiul nu mai părea așa de rece, iar Johan se oprise și se holba la golul nesfârșit al mării. Apa Îi ajun sese la genunchi, Însă uneori se umfla și-i ajungea până la mijloc, apoi se retrăgea din nou. Adam a Înaintat Încă puțin. Îi vedea spatele lui Johan, cămașa lui albă era plină de dâre de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vizitează. În aceste mici porturi din care se pleacă spre nicăieri, ți se pare uneori că ești la marginea lumii, la capătul tutu ror lucrurilor care-ți sunt familiare. Bărcuțe cu pânze pleacă spre un orizont plat, spre un gol nesfârșit, așa pare. Îți spui că tot ce se mai află dincolo de linia aceea rămâne pe veci nevăzut. Adam era așezat Între Margaret și Karl pe bancheta din spate a Buickului. Amândoi adormiseră. Pe ferestrele deschise intra aer fierbinte și plin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care vrei s-o traversezi și orbecăi până ți se termină încrederea și speranța și devii agitat, te zbați, deschizi uși după uși și dincolo de ușă, o noapte și încă o noapte, un întuneric după un alt întuneric, un lanț nesfârșit. Să fie căutarea o încercare de a ieși din beznă? Era atât de absorbită de noua ei îndeletnicire încât suportă zile întregi o durere intensă de măsele, un chin înfiorător, dezarmant. Își administra singură fiole de algocalmin, le spărgea vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poartă, Elena i se așeză în cale și întrebă gâtuit: Tu ești sigură măcar cât de cât pe tine, știi tu, cu examenele astea pe care le ai de dat? Și, la negarea mută a Carminei, o privi cu atâta nesfârșită compasiune, încât se emoționară amândouă. Era clar că mama îi spunea Elenei cam tot ce se petrecea în casă. Când observă că nu se află pe lista celor admiși la examen Carmina avu un sentiment de satisfacție răutăcioasă. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost doar o figură de stil. — Nu va deranjează să vedeți cum contemporanii dumneavoastră continuă să scrie și să publice? — Dimpotrivă. Suntem înconjurați de prea multi scriitori care nu mai au nimic de spus, dar insistă să se repete la nesfârșit, de la o carte la alta, ani în șir. — La ce autori va ganditi? întreba Fanny. — La aceiași la care vă gândiți și dumneavoastră, răspunse Adrian în doi peri. Fanny păru amuzata, dar în același timp sceptică. — Nu pot să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
răspunse Adrian în doi peri. Fanny păru amuzata, dar în același timp sceptică. — Nu pot să cred c-ați renunțat atât de ușor, spuse ea. Adrian trase adânc aer în piept. — Vreți să spuneți cum de-am putut renunța la nesfârșitele ceasuri de singurătate pe care le petreceam holbându-mă la o coală albă sau pe fereastră, rozând capătul pixului și încercând să creez ceva din nimic, să dau viață unor fapturi lipsite de-o existența anterioară, să le dau nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]