1,553 matches
-
prezentarea unor instituții, a unor îndeletniciri, a unor detalii materiale. În acest gen de narațiuni, căsătoria apare câte o dată în final și este expediată în câteva cuvinte. Mult mai importante sunt, în cazul de față, personajele pitorești, întâmplările ciudate, peripețiile neverosimile, cazurile ieșite din comun. Forța destinului pare că se diminuează în aceste ultime exemple față de forța pe care același destin o avea în basmele cu fond arhaic. În povestirile pe care le analizează, propunând o viziune interdisciplinară, Cristina Călărașu în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
registru cari catural/ironic/ludic. Alte clasificări vizează gradul de implicare în evenimente (personaj prin cipal/se cundar/episodic/figurant, în opera dramatică) sau gradul de cuprindere (personaj individual/colectiv), categoria morală (personaje pozitive/negative) sau cea estetică (personaj verosimil/neverosimil/fantastic/fabulos/comic/tragic/grotesc etc.). Portretul literar (fr. portrait - descriere a unei persoane) este un procedeu literar și un tip de discurs descriptiv - în proză sau în versuri - care constă în prezentarea unui personaj literar prin reliefarea elementelor definitorii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
platonică, a creat un înăuntru care pentru prea mulți spectatori se confundă cu realitatea de dinafară, iar ceea ce trebuia să contribuie la sporirea surselor și volumului de informații s-a transformat și se transformă prea adesea în manipulare și fragilizarea "neverosimilei făpturi a libertății": "În sfârșit, nu putem să nu observăm încă ceva, de data asta ignorat de "mitul peșterii": scopul instituției media inclusiv a celei electronice a fost acela de a informa și instrui ceea ce ar fi trebuit să conducă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
București, Editura Publica. Carrière, Jean-Claude/Eco, Umberto (2010). Nu sperați că veți scăpa de cărți. Convorbiri moderate de Jean-Philippe de Tonnac, București, Editura Humanitas. Constantinescu, Mihaela. (2001). Post/postmodernismul: Cultura divertismentului, București, Editura Univers enciclopedic. Cornea, Andrei. (2014). Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertății, București, Editura Humanitas. David. (1977). Introducere în filosofie, București, Editura Academiei R.S.R. Dawkins, Richard. (2013). Gena egoistă, București, Editura Publica. Dewey, John. (1977). Trei scrieri despre educație, București, Editura Didactică și Pedagogică. Dewey, John. (1992). Fundamente pentru
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
risc real de blocare a inovației. Există, totodată, un risc important de a trece sub tăcere evaluările negative sau de a exagera evaluările pozitive, când acestea sunt făcute chiar de promotorii programelor. De altfel, rezultatele unor programe celebre sunt uneori neverosimile. Cum subliniază Wilson și Lipsey (2003), una dintre principalele probleme este că programele evaluate sunt, de obicei, programe de "demonstrație", monitorizate de la un capăt la altul de creatorii lor, de multe ori cadre universitare. Rareori este vorba de programe de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Absența amintirilor (și de aici sentimentul că nu am visat) dădea, de exemplu, impresia că numai unele persoane visează. Visul nu era rezervat tuturor și deci nu putea fi considerat un obiect de analiză rațională. Aspectul enigmatic, confuz, absurd și neverosimil contribuiau și ele la discreditarea sa. Când Freud decide să studieze visele, se lovește de scepticismul, ca să nu spunem de ironiile, intelectualilor epocii. Ignorând criticile, nu numai că părintele psihanalizei insistă în studiile sale despre vise, dar ajunge, în scurt
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
îl fac inofensiv. Teoretic, etapa respectivă se numește elaborarea visului. Procesul de elaborare a visului servește la transformarea visului manifest în vis latent (vezi capitolul III). De aici, visul, atunci când ni-l amintim, ni se pare absurd, fără sens și neverosimil. Ceea ce cunoaștem din vis este conținutul manifest; adică un vis deformat de mecanismele de condensare, de deplasare și de simbolizare. Pentru a regăsi conținutul latent, adică mesajul, trebuie parcurs drumul în sens invers. Prima întrebare la care trebuie să răspundem
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
substanțială între sâmbăta biblică și cvasi-omonimul babilonian: în stadiul actual al cercetărilor situația este atât de complexă încât nu putem ajunge la rezultate sigure. Dimpotrivă, în ciuda celor afirmate mai sus la paragraful a, proveniența din terminologia mesopotamiană rezultă mai degrabă neverosimilă, exceptând cazul în care admitem că a avut loc o modificare esențială când a trecut din Mesopotamia la Israel. După cum am observat, sâmbăta babiloniană nu era o zi de odihnă, ci o zi „nefastă” în care, din acest motiv, munca
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
din Europa [...] ...grăia cu tremur în glas: "Eu cobor din ilustra familie a conților italieni Cavacioni"... n-am să mă însor decît cu o aristocrată cu mîini frumoase și glas blînd." Acest din urmă lucru i-a reușit o căsătorie neverosimilă, o locuință luxoasă ridicată prin imaginație la rang de domeniu seniorial, ceea ce nu-l impresionează pe Șerban Cioculescu care va continua să vadă în "seniorul consort de la Sionu" pe "amatorul de bun trai și de dolce far niente", "masca impenetrabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de‑a curmezișul, pe o platformă rulantă. Toate imaginile de până atunci de locomotivă mergând normal, înainte sau înapoi, pe șine înguste sau stând ca un monstru mineralizat, neclintit de veacuri, se scurt circuitează cu imaginea Marii Locomotive purtate perpendicular, neverosimil, ca plugul în trotuar, de furia maselor, pe șinele largi ale Istoriei. Impresia, copleșitoare, e de miracol fizic, de biruință a spiritului asupra materiei supraponderale a mașinii, forțată să înainteze lateral, ca o uriașă lamă de buldozer. Toți muncitorii sunt
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
place literatura : „În România aș fi putut să studiez literatura. Aici aș putea ?”. Tăcere, prim-plan cu chipul trist-întrebător al Doinei, muzică a pagubă. Hai că am bifat și superioritatea sistemului nostru de învățământ... De altfel, întreg personajul Doina e neverosimil. Motivația ei de a pleca din țară e de midinetă („Să- mi beau cafeaua în piscină !”), de „gagicuță” ieftină care n-are treabă cu școala - or, ni se spune că este o studentă excepțională la litere. Asta pentru că propaganda era
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fi ocolită, dar regizorul are nevoie de episodul săriturii ca să ne arate un Șef neputincios, paralizat de frică. Când bătrânul Aristide „moare” și, după ce este cărat câteva zeci de metri, învie, este luat la bătaie de întreg colectivul - reacție îngroșată, neverosimilă, menită să ilustreze dezumanizarea grupului ca o planșă didactică. În sfârșit, pe fata care este violată și ucisă o vedem singură cuc, făcând plajă în bikini în mijlocul pădurii, departe de orice așezare omenească, iar cei patru șmecheri care o înconjoară
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și din unghiuri speciale pe muzica „spațială”, bună oriunde, a lui Adrian Enescu, care dizolvă mult din tensiunea morală pe care și-ar dori-o. Ultima parte a filmului este forțată scenaristic și complet ratată ca semnificații. Doctorul se duce, neverosimil, să-l caute pe Vasile după ce acesta a făcut pușcărie pentru ce nu făcuse. De ce ? Ca să- i ceară încă o dată să recunoască furtul. Astfel, ceea ce până atunci putea simboliza setea de putere, autoritarismul, călcarea în picioare a celorlalți se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
rolul de mentor în materie de naționalism și antisemitism „rațional” jucat de Iorga până la despărțirea de A.C. Cuza în 1920, rol pe care, considera Codreanu, acum îl făcea uitat prigonind Legiunea. După două săptămâni, Iorga și- a retras plângerea justificată neverosimil, dar mecanismul Justiției carliste, odată pornit, a reușit să-i fabrice lui Codreanu o condamnare la 10 ani de temniță. Pe 29 noiembrie 1938, Codreanu este ucis în detenție din ordinul lui Carol al II-lea. În mod evident, Iorga
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
scenariștilor Nicolae Dragoș și Mihai Stoian este de a construi o contradicție antagonistă spectaculoasă, politico-istorico-filosofică, între N. Iorga și legionari. În acest scop, savantul este pus să scrâșnească : „Trădându-și neamul, Codreanu și-a trădat viața, și a plătit !”, agresivitate neverosimilă, după cum am văzut, în realitate Iorga cerând ca Zelea Codreanu să fie lăsat în pace de către Justiție. În același scop, cele trei submediocrități brutale ale Legiunii, Sima, Boeru și Tucan, sunt puse să susțină o polemică de filosofie a istoriei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
guvernarea marii coaliții PSD-PDL din 2009 sau a moțiunii de cenzură din toamna aceluiași an. Drept care am intervenit pe alocuri în paginile finale ale capitolelor pe care le-am redactat și tradus eu însămi, atâta cât acestea să nu sune neverosimil cititorului de azi. Nu pot încheia aceste rânduri liminare înainte de a mulțumi și Doamnei Marina Mureșanu Ionescu, distinsa traducătoare a capitolelor datorate Doamnei Durandin și a celor comune, dar mai ales cea care ne-a determinat cu blândă energie să
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și Gzbiniewsky (1975), În timp ce este În totalitate ignorată de Barbapedana (1950), Fugazza (1967) și Ingrassia (1970)”. Dacă pentru fiecare din aceste citate ar fi trebuit să pun o notă cu indicarea operei, pagina s-ar fi aglomerat Într-un mod neverosimil și, În plus, cititorul n-ar avea sub ochi Într-un mod evident succesiunea temporală, dezvoltarea interesului pentru problema În chestiune (pp. 190-191). CITAT RETRAS!!! Sistemul acesta, de origine americană, este Încă o expresie a celebrei democrații americane. La noi
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Tipul fabulativ reprezintă un tip de narațiune clinică deosebit de bogat, colorat și care se schimbă frecvent. Este tipul de discurs al bolnavilor care-și construiesc o veritabilă „istorie personală” a propriei suferințe, complicată și încărcată cu o producție imaginară morbidă, neverosimilă, fantasmatică, în scopul de a atrage atenția asupra lor, de a fi mereu în „prim-plan”, de a fi „interesanți”. Modelele de „narațiune a suferinței” mai sus descrise corespund de fapt unor „tipologii structurale” specifice ale bolnavilor mintali și ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care vorbea puțin, esențializat-caustic, cu parcimonie și respect pentru o limbă românească profundă și expresivă pe care o idolatriza. Mi s-a părut inițial ceva nefiresc în această limbă, în vocabularul și sintaxa ei, în forța ei de expresie, ușor neverosimilă. M-am gândit apoi că fabuloasele proiecte lingvistice pe care le-a coordonat (Monumenta Lingua Dacoromanorum, Dicționarul lui Tiktin etc.) i-au contaminat orizontul de exprimare, conferind un buchet de vin vechi graiului său, dar mai târziu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
În viață nu i-a ieșit cum trebuie. Cinismul și răceala spiritului, calculul fără scrupule nu i-au adus, totuși, fericirea visată. Jurnalul e dominat de frustrările unui ins cu un temperament despotic, dar de o sensibilitate și o fragilitate neverosimile. Jurnal atipic, caietele lui Drieu la Rochelle relevă drama unui intelectual prins În menghina istoriei și incapabil să se sustragă maleficelor tentații de a-i deveni personaj. Atipicitatea Însemnărilor lui Drieu provine din luciditatea autorului. Excepțional analist al evenimentelor istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scopul de a înșela. De asemenea, în alte împrejurări, o afirmație poate fi falsă, fără a induce în eroare. Prezența sau absența intenției de a păcăli nu depinde întotdeauna de adevărul sau neadevărul existent în ceea ce se spune. Contrastul între neverosimil și fals sau între veridicitate și adevăr se manifestă în numeroase contexte, însă nicăieri nu se distinge mai clar decît în ceea ce numim "ficțiune". Lingvistul John Searle (1975:325) observă că: Faptul că limbajul oferă posibilitatea existenței ficțiunii este, în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau egalitatea politică 16. În sfârșit, a treia problemă este lipsa extremă de verosimilitudine a sugestiei că dreptatea nu constituie o temă importantă a filosofiei politice. Desigur, în filosofie sunt susținute adesea teze considerate și respinse în mod uzual drept neverosimile, nerezonabile sau chiar "nebunești". Și de destule ori, unele dintre aceste teze "nebunești" se dovedesc, la o analiză mai atentă, a nu fi chiar atât de "nebunești" sau neverosimile. Aceasta pentru că, de obicei, filosofii care propun astfel de teze prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sunt susținute adesea teze considerate și respinse în mod uzual drept neverosimile, nerezonabile sau chiar "nebunești". Și de destule ori, unele dintre aceste teze "nebunești" se dovedesc, la o analiză mai atentă, a nu fi chiar atât de "nebunești" sau neverosimile. Aceasta pentru că, de obicei, filosofii care propun astfel de teze prezintă argumentări foarte elaborate, meticuloase și atente pentru ele (sau, în orice caz, argumente mult mai elaborate, meticuloase și atente decât cele de care dispun tezele dominante, al căror adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de care dispun tezele dominante, al căror adevăr este acceptat în mod obișnuit ca fiind "de la sine înțeles"17). Din păcate, Geuss nu este un autor care să procedeze în acest mod. Atunci când vine vorba despre cele mai "curajoase" și neverosimile dintre opiniile sale, el nu ne oferă practic aproape niciun argument. Poate că lipsa argumentării serioase este acceptabilă în eseistică, domeniu literar în care Geuss pare să exceleze (cel puțin din perspectiva plasticității - și, uneori, a eleganței - în exprimare). Geuss
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
călători în timp atunci când călătoreau în spațiu, căci ei credeau că pot găsi la antipozi imaginea societăților vechi. Era un mit, dar ideea că o societate particulară putea să fi rămas la marginea mișcării generale a lumii nu avea nimic neverosimil. Ceea ce este nou astăzi este că oricare ar fi modul de viață al oamenilor care locuiesc pe planeta noastră, există referințe comune. Avem reperele noastre locale, înțelese în mediul nostru restrâns, dar participăm și la cultura mondială, legată de alte
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]