14,384 matches
-
ca soarele strălucitor de dimineață. Când începi să înveți la vârsta matură este ca soarele de la amiază. Învățatul la bătrânețe este ca flacăra lumânării, cu lumină slabă, e adevărat, dar nu este ea preferabilă beznei totale? Aveți perfectă dreptate, fu nevoit să recunoască prințul. O poveste despre Mo Zi În Perioada Primăverii și Toamnei din istoria Chinei, în statul Lu, un meșter iscusit, Gongshu Ban, a construit pentru suveranul statului Chu o "scară a norului", ca să poată porni războiul împotriva statului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Qi, Zhao a pornit un război împotriva unui stat dependent de Wei. Regele statului Wei l-a trimis pe Pang Juan să atace, în fruntea unei armate de 100 de mii de soldați, capitala statului Zhao, Handan. Zhao a fost nevoit să ceară ajutor de la Qi. În curtea imperială din Qi se purtau discuții controversate. Demnitarul Zou Ji era de părere că implicarea în război va consuma puterea statului, iar demnitarul Duan Ganlun susținea că dacă Wei va înfrânge statul Zhao
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Bătălia purtată direct cu aceasta ar putea aduce pierderi uriașe. Grosul armatei statului Wei este la luptă și apărarea capitalei acestuia trebuia să fie slabă. În acest caz, dacă se lansează atacuri asupra capitalei statului Wei, trupele acestuia vor fi nevoite să se întoarcă de pe câmpul de bătălie în capitală și în felul acesta va fi eliminată primejdia pentru Zhao. Astfel, Sun Bin a decis să creeze inamicului falsa impresie că forțele statului Qi sunt slabe. A trimis, dinadins, efective militare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
doar comenzii generalului. Până nu primim ordin, nu putem să vă lăsăm să intrați." Oficialul era gata să se certe cu acesta. În acel moment, însă, a apărut împăratul Wen. Dar paza l-a oprit la intrare. Suveranul a fost nevoit să ordone însoțitorilor săi să arate documentele oficiale, cerându-i să-l anunțe pe comandantul-șef al armatei. Aflând de sosirea împăratului, Zhou Yafu a dat ordin să se deschidă poarta taberei militare. După ce au intrat, un ofițer din tabără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a refuzat mereu, fiind conștient că rebeliunea nu este îndreptățită. Armata rebelă, deși acum puternică, va slăbi cu timpul. Nerăbdători, rebelii au lansat mai multe provocări. Zhou nu le-a răspuns cu nici un contraatac. În final, armata rebelă a fost nevoită să se retragă. Zhou a trimis imediat trupele de elită s-o urmărească și s-o atace. Armata rebelă a fost înfrântă. Pe drumul de retragere, Liu Bi a fost ucis de propriii ostași. Ceilalți regi, care i s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
scrum. Cao Cao a observat că toate cazărmile unde erau depozitate cerealele luaseră foc, fiind incendiate de ostașii trimiși înainte de Zhou Yu. Forțele aliate au lansat o ofensivă violentă. Trupele conduse de Cao Cao au suferit o înfrângere dezastruoasă, fiind nevoite să se retragă în nordul țării. Tactica "orașului nepăzit" În preajma secolului al II-lea e.n., pe teritoriul Chinei de astăzi erau trei state principale, Wei, Shu și Wu, aflate în permanență în conflicte militare. Zhuge Liang era comandantul-șef al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-i dea lui Zhao traista, fără să-i spună ce era în ea, după care ploaia a încetat și cele două lectici și-au continuat fiecare drumul. Șase ani mai târziu, la Dengzhou s-au revărsat apele. Xiangling a fost nevoită să-și părăsească locuința, împreună cu soțul și fiul lor. Pe drum, însă, Xiangling s-a rătăcit de familie. Trecând prin multe locuri, a ajuns singură la Laizhou, unde s-a întâlnit cu doica sa. Cum nu mai avea nici un ban
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cerându-i însă să o înapoieze a doua zi. Tânărul Yang a trecut granița în tabăra armatei Song, s-a întâlnit cu cel de-al șaselea frate și au mers împreună să-și vadă mama. Înainte de revărsatul zorilor a fost nevoit să se întoarcă, așa cum promisese. La intrarea în tabăra armatei Liao, paza a observat că este ginerele împărătesei, l-a reținut și l-a adus în fața împărătesei. Aflând că ginerele său a fost comandant al armatei inamice și fiica sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu sulfat de arsen, însă șerpii fermecați nu pot suporta această băutură. Xiao Qing a propus să se retragă amândouă în munți, dar Bai nu a putut renunța la soțul ei. De teamă că Xu le va bănui, au fost nevoite să se prefacă bolnave. Xu, deși nu credea în spusele lui Fa Hai, i-a oferit soției un pahar de vin cu sulfat de arsen, așa cum era obiceiul. Bai n-a putut să-l refuze. După ce a băut, a început
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de lux, erau doar pentru oficiali și bogătași, oamenii de rând le puteau folosi doar pe cele de calitate mai slabă. Faptul că au existat multe cuptoare particulare de porțelan în China a făcut ca cele de stat să fie nevoite să țină pasul cu ele și chiar să se inspire din modele tot mai diverse și spectaculoase realizate de particulari, multe adevărate capodopere. Industria ceramică din provincia Shandong, estul Chinei, are o istorie îndelungată, iar în cadrul acesteia, cea din zona
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ale politicii mari, iar Franța a uitat ce înseamnă: cât de pro sau anti era Parisul când au debarcat americanii și englezii în Normandia? România vede în Statele Unite, în clipa de față, cea mai puternică garanție că nu va fi nevoită să se întoarcă în mlaștină. De aceea se agață, cu disperare și exasperare, de poziția de forță, în detrimentul rațiunii și democrației, pe care o adoptă America. Un contraargument la cele spuse ar fi că România procedează astfel potrivit unui interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Evident că ar întâmpina o opoziție crâncenă, dar asta înseamnă că lupta nu merită începută? Aceasta este o soluție rațională. Irațional, prin minte îmi bântuie însă o imagine, pentru care Adam Michnik nu m-ar condamna: să nu mai fiu nevoit să rup certificatul de înger pe care mi l-a dat CNSAS, ci să-l arunc în flacăra înaltă cât Comitetul Central a unui munte de dosare arzând. Non omnis moriartc " Non omnis moriar" Dacă privești minute în șir un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să spun că, până la Dumnezeu, neamul se salvează singur, prin conducătorii pe care și-i alege. „Un ateu!” vor spune unii dintre cei ce citesc aceste rânduri, expediind tot ce-am spus sub eticheta lipsei de credință în Dumnezeu. Sunt nevoit să le sfărâm acest comod prefabricat de gândire: cred în Dumnezeu. Dar cred că El trebuie căutat nu în biserici și în tratate teologice, ci în oameni, în noi înșine, în mine însumi. Dacă suntem fiii Lui, atunci sămânța scânteietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fi cel mai mare gazetar, cel mai mare scriitor, omul politic providențial pentru această țară. Doar cei mai proști dintre urîtori îți doresc moartea. Ceilalți știu sau simt că ar fi funestă ziua în care tu ai dispărea - ar fi nevoiți să constate atunci că, în mod surprinzător, n-au devenit cel mai mare gazetar, cel mai mare scriitor sau politicianul providenței, dar au rămas niște schilozi lipsiți de har. Ca să le faci un bine acestui soi de oameni, naște în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe mama înăuntru prăjind pâine, ca apoi să mă cheme și pe mine din somn cu o carte de povești în mână. Nu știu ce rost avea cartea acolo, nu i-am aruncat nici o privire, o știam pe dinafară, dar, mă simt nevoit să repet, când ai de-a face cu un miracol, chiar și amănuntele lipsite de importanță își au sensul lor. Filip nu era, poate nu era nici duminică, dar în privința borcanului de muștar (în care privirea mea a intrat fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unealtă care capta întrebarea unuia, un fel de gând, să-i spunem, iar apoi, asta ne era înțelegerea, o rosteam împreună cu răspunsul celuilalt (ce faci Știme bine Ștame). Când te afli într-un loc, pe pământ în cazul acesta, ești nevoit să respecți niște reguli. Dacă regulile astea spun că pentru a vorbi trebuie să folosești cuvinte și dacă te numești Știm și Ștam și n-ai chef, dispoziție și timp să înveți așa ceva, cel mai bine e să ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
amănunt: concursul de atletism s-a desfășurat pe Republicii. Pe urmă, tot în epocile tulburi și îndepărtate de dinainte de nașterea mea, s-a mai petrecut un fapt (deloc de ignorat) aflat în strânsă legătură cu acel stadion. Tata a fost nevoit să se tundă chilug după ce a pariat cu un prieten, la un meci pe viață și pe moarte, că Steagul o să învingă pe C.C.A. și o să ducă tricourile de campioni, pentru prima oară, la Brașov. Or, n-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care nu știu să le facă (în cazul ăsta, eu). Să te ferești de dușmani. Să iubești indienii. Să taci când ți se spune să taci. Și câte și mai câte: o grămadă de îndatoriri și probleme de care eram nevoit să mă ocup în permanență. Noroc cu bunul Dumnezeu. Care, de acolo de la el, din cerul acela înțesat de îngeri îngerași și steluțe sclipitoare, m-o fi văzut cât pătimesc pentru supușii mei. Și, pesemne ca să mă izbăvească de toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
om călare pe un bizon și tot n-ar fi ieșit zdruncinăturile alea. Vecina de la trei, doamna Hâncu, terorizată de bufniturile din plafon, n-a crezut niciodată că așa ceva se poate întâmpla. Era atât de pornită, încât mama a fost nevoită s-o cheme și să-i arate adevărul gol-goluț. Sau, în fine, cu niște scutece de bumbac. Țin minte doar că vecina Hâncu (care era totuna cu mama lui Remus) a căscat niște ochi, nu cât cepele, ci mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
agale, într-o ordine răsturnată față de cea din munți. Mama susținea, ca o ultimă consecință a celor trei fenomene naturale petrecute atunci, că aș fi pedalat neîntrerupt în somn, lovind-o cu genunchii în burtă până-n zori, când a fost nevoită să se mute în patul gol din camera mea. Gustul păcii e dulce. Ca halvița. Și vine o zi, în tumultul războiului cu oamenii mari, când orice copil îl descoperă, întâmplător, după zeci și sute de săptămâni petrecute în tranșee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să se poarte frumos cu puștii, altminteri suportă consecințe, chiar dacă motocicleta e închisă într-un garaj, departe. Iarna, după tiruri întețite cu bulgări în ferestrele lui de la sufragerie sau de la dormitor, face cunoștință cu asprimea gerului, mătură cioburi și e nevoit să caute un geamgiu. Se pot întâmpla multe, foarte multe, mai ales că trezirea unui conflict ațipit nu seamănă cu flacăra unei candele, ci cu o vâlvătaie. Gustul acela dulce, ca halvița, este însă ispititor și pervers, creează un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar fi mai bine să investească. Așa că i-am sugerat să investească În construcții. Ce idiot. Și apoi s-a Închis și Rialto. M-am dus Într-o noapte și era Întuneric. Nu tu Frumoase, nu tu floricele. Acum eram nevoit să-mi caut mîncare pe stradă și printre ruine ca toți ceilalți, și am Început să văd șobolani morți, uneori chiar În mijlocul trotuarului. Hrana era tot mai greu de găsit, În general doar resturi din mîncarea muncitorilor, și atunci au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
poate, detectiv În viața dumitale anterioară... — A fost o simplă glumă, protestă Digby. — Te asigur că profesiunea dumitale era cu totul alta, urmă doctorul Forester. Cu totul alta! — Care anume? — S-ar putea ca Într-o bună zi să fiu nevoit să ți-o dezvălui, răspunse doctorul Forester, ca și cum ar fi rostit o amenințare. Și adăugă: Ca să preîntîmpin vreo greșeală prostească... Johns stătea În spatele doctorului, cu ochii În jos: — Vreau să plec de-aici, izbucni Digby. Fața de o calmă noblețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi să mă spînzurați. — Da, cazul dumitale este dintre cele mai interesante, rosti domnul Prentice cu Însuflețire, și adăugă, adoptînd un limbaj surprinzător de profan: Îmi dau seama că pentru dumneata viața asta e o porcărie. Noi, Însă, am fost nevoiți să ne adaptăm. — Ceea ce mă Îngrozește este gîndul că nu știu cum m-am adaptat la viața asta Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Astăzi, cînd am sosit la Londra, nu mă așteptam să văd atîtea ruine. Nimic nu m-a uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
durere. Și-l aminti pe Stone cu picioarele În apa iazului, privind În jur cu neliniște; apoi, alergînd ca un copil speriat spre grădina de zarzavaturi; vedea pretutindeni numai trădare. La urma urmei, nu fusese chiar atît de nebun! Fură nevoiți să treacă peste cadavrul doctorului Forester, Întins chiar la capătul scării. Doctorul căzuse În cursă: mînat nu de dragostea de patrie, ci de iubirea aproapelui, docilul Johns Își sfărîmase idolul. Doctorul fusese prea sigur pe Johns: nu-și dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]