1,551 matches
-
pentru mecanic, și pentru cine a mai auzit de nenorocire; inclusiv, pentru membrii echipei de descarcerare, cărora le-au fost necesare mai bine de două ore, pentru a degaja tăblăria mașinii făcute zob, cu tot cu persoanele prinse înlăuntru, pentru a face nițică ordine în rămășițele dezastrului. Rateu cinegetic Alo, 112? Da, domnule colonel, noi suntem. Tu ești de tură, Ielule? Eu. Ce s-a întâmplat? O crimă. Ei, nu mai spuneți?! Da, ca să vezi, cum era să mi se strice, mie, pânda
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
răspuns, hotărâtă, fata. Când plecăm? În cel mult o oră, a răspuns el. Ne strângem lucrurile, eu plec după mașină, și, ce să mai discutăm, o luăm din loc. Dânsa și-a pus lucrușoarele în valize, el s-a dus nițel prin parcări, a găsit o mașină bună, frumoasă, nouă, lăsată neglijent, ba, și cu cheile în contact, a urcat la volan, s-a prezentat în fața iminentei mirese, și au luat-o către frontieră. La graniță au dat peste un alt
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
le-au depistat și le-au pus la treabă, le-a adus venit, în folosul lor! Bravo lor, măi fârtați, bravo lor, zic, pentru că, sunt, cu adevărat, oameni de ispravă. Da, oameni buni, de mare ispravă. Că, dacă judeci, privind nițel în urmă, îi vezi, muritori de foame, cum erau, orbecăind prin toate cotloanele mizerabile, prin toate locurile puturoase și încărcate de microbi și de alți dealde ăștia. Unuia dintre ei i-a răsărit, în capul său rotund, ca un bostănel
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și mine. Și cetățeanu odată hopa Îndărăt În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat că ia numele Domnului În deșert. Doamne, Îl răstignesc, asta-i fac. Ia dă-ncoace cutia aia de biscuiți. Stai, stai nițel dracului! zice Joe. O mulțime numeroasă Însuflețită de calde sentimente de simpatie, de prieteni și cunoștințe din metropolă și suburbiile Dublinului se reuniseră cu miile să-și ia rămas bun de la Nagyasagos uram Lipoti Virag, pînă de curînd de la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a fost pur și simplu frică să deschid. De ce n-ați sunat, nu merge soneria? — S-a Întrerupt curentul Întrerupe-li-s-ar zilele c-am urcat pe scări pînă la dumneata; uite aici niște pomană pentru bătrîna și lasă-mă să șez nițel să-mi trag sufletul că nu mai poci. — Să-ți dau un pahar cu apă? Vrei și o linguriță de zahăr, face bine la inimă. — Săru-mîna, las că-mi trece. Dacă n-am murit io ieri că bătui tot orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un candelabru prăbușit și o conopidă veștedă, iar fardul i se Întinsese ca o pată de igrasie. Acum, poate că erau de vină becul și tocul lipsă de la pantof, dar În lumina aceea chioară părea un pic șchioapă și chiar nițel cocoșată. Am luat-o În brațe, Încercând s-o liniștesc. — Dar am și vești bune, scumpa mea. Putem ieși afară. — Și ce mai așteptăm? a spus ea, smulgându-se din brațele mele și luând-o Înapoi, spre scările deasupra cărora
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trotuar, în fața magazinului de încălțăminte, unde și coboară, de obicei. Traversează, ajunge în dreptul croitoriei, la atelierul de lăcătușerie, la magazinul de mobilă. Își vede, pentru o clipă, obrazul mare și osos în vitrina frizeriei. Ar fi trebuit să se pudreze nițel, prea e palidă. Nu mai apucase, abia de își trecuse pieptenul prin păr o dată, și încă o dată, în sens invers. Când se scoală, părul e totdeauna încâlcit. Privește încă o fracțiune ima ginea din fereastră, tăietura fermă a chipului, linii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
repede, istovit, în apele negre. Forfota unei gări albe, detenta și jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește să salte nițel ceafa pe marginea patului, revede masa, ușa albicioasă, fereastra, apele vineții ale serii. Ultimele clișee ale zilei. Plaja perfect plană, cerul albicios. Femeile țâșnind, jeturi sticloase, la fiecare pas. Râsete, mingi, copii, iluzia eliberării. „M-a acceptat din curiozitate. Eram
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cale. Într-un târziu Însă, mi-a făcut semn să urcăm pe culmile de deasupra peșterii de iarnă, așa că am luat-o În sus, la pas. Mai bine nu ne-am fi dus deloc, sau măcar dacă am fi Întârziat nițel! De pe poteca ce urca spre culmi, am văzut-o pe Siloa cum se Însoțea cu un om la fel de frumos precum Kal, numai că era om pe de-a Întregul. Cred că am amețit. Atunci mi-am spus că ochii mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mare, dar nici nu trebuie să mutăm casele În altă parte. - Cum adică, se umflă? - am Întrebat. - O să fie niște vâltori ca cea care era să te ia pe tine și pe Enkim, Îmi zise Vinas. Eh, o să dea apa nițel pe afară, dar n-o să intre decât În smârcurile de pe mal și În pădurea de sălcii... Sălciile erau copacii aceia cu plete prelungi și moi. - Înseamnă că am noroc, am spus. - E rămas de la Ceața Adâncă, ca ucigașii să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
scoatem pe Krog din mâinile uriașilor. Măi, Enkim, măi, eu vreau ca pruncul nostru să vorbească precum Tatăl, așa cum l-am auzit În minte pe Krog. De aceea, am să vin cu tine ca să-l salvăm. Crezi că o să aștepte nițel când o fi să se nască pruncul nostru? Cât să Încep să-i dau țâță, ca după aia o luăm din nou la drum... - Krog e om cinstit. N-ai să mai vezi vreodată un ucigaș ca el, măi Runa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
l-am meșteșugit Înadins pentru ea. - Văd că nu-ți plac cuvintele, i-am spus lui Minos Într-un târziu. Atunci, o să ții cont de rugămintea lui Moru? am Întrebat, Întărind puțin cuvintele rostite În minte, așa, ca să pară venite nițel de la Tatăl. Minos râse. - Oh, cuvintele au și părțile lor bune. Chiar și cele pentru forme. Simt asta. Casele alea blestemate sunt mai hidoase decât niște pui de șobolan abia născuți dar, de când știu formele astea, parcă și la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
izbucnit În râs. Vindecătorul a râs și el, iar oamenii lui s-au luat după el. - Nu trebuie să fie un nume frumos. Numai, dă-ni-l tu! Ăsta e trocul rămas de la bătrâni. Am stat și m-am gândit nițel. La poalele munților noștri trăiesc niște animale mici, tare asemănătoare șoarecilor. Își fac culcuș În niște găuri pe care le sapă În pământ și mănâncă grăunțe. Deși sunt mici, când Își umplu gura cu grăunțe, fălcile lor uriașe Îi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că le arăt eu... M-am uitat În jur. Eram, Într-adevăr, pe o apă care curgea mereu. Undeva În spate, departe, Încă se zăreau dunele nesfârșite dar pe mal apăruseră deja primii copaci. I-am lăsat să mai râdă nițel, după care, deodată am Întrebat, cu glasul Tatălui: - Ce e cu Unu? Tăcură cu toții, pe loc, dar căpetenia lor abia dacă Înclină capul. Nu-i era deloc teamă - Îmi arăta doar că nu-mi e dușman. - Copilul? mă Întrebă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atunci. - Pentru că suntem mulți-mulți. Pe de altă parte, iscoadele Îmi spun că urmăritorilor le cam dă ghes frica. Eu zic să-i facem una cu pământul. Dar Krog : - Ba, dacă i-a cuprins frica, să-i mai lăsăm să fiarbă nițel. M-am ridicat. Ceilalți m-au urmat deîndată, iar liniștea Înstăpânită printre neamurile noastre câtă vreme stătusem la sfat, se spulberă cât ai bate din palme. Zvon de glasuri, horcăieli, bubuituri, icnete, chiote - prinseră din nou a se ridica de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am zis ce am zis din cauză că meșteșugisem atâtea cuvinte Încât Îmi veneau gânduri pe care, altminteri, nu le-aș fi avut. Măi, Barra, n-ar fi mai ușor să-l dăm Umbrei doar pe Scept ăsta, ca să-i mai Încetinim nițel? De ce să moară și de-ai lor și de-ai noștri, puhoaie, și nu doar Scept? O să fie nevoie de oameni mulți, de femei și mai multe, ba chiar și de prunci, atunci când s-o porni Gerul cel Greu. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la Umbră mai ușoară. Lumea să-l țină minte pe Dyas ca pe stăpân al apei, scoborâtor din Tatăl, văr cu Krog și cu Moru, cel ce l-a trecut Marea cea mare pe stăpânul vorbei. Ce zici ? Se opri nițel, uitându-se la pâlcul de nori ce se aduna spre Miazănoapte. - Hmm... Se strică vremea. Iar norul celălalt, Îmi arătă el norul uriaș pe sub care trecuserăm, dă să crească din nou. Gerul cel Greu va veni, măi Krog, iar partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dădea duhul. Eram la cîțiva pași de el. Categoric! Mă uitam la el cînd a Început să gîfÎie. Eram acolo. Asta vă și spuneam. M-am Întors spre polițai și i-am zis: „N-ar fi rău să te ocupi nițel de tipul ăla“, i-am zis. „Parcă nu-i În apele lui“, i-am zis. Categoric! Atunci s-a Întîmplat. Asta vă și spuneam. Eram acolo doar! exclamă el. Între timp doi bărbați și două femei se apropiară și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
haide, Jack! spuse femeia cu un soi de duioșie brutală În glasul răgușit, cuibărindu-se lîngă brațul lui musculos și lipindu-și Îmbietor trupul greoi de al lui. Doar n-ai să-ți pierzi răbdarea tocmai acum, nu? Mai rabdă nițel și-o să-ți dăruiesc ceva fără pereche! — Dacă te ții de cuvînt, răspunse marinarul curtenitor, strîngîndu-și pumnul puternic Într-un gest de sălbatică mîngîiere care-i făcea plăcere femeii, o să mai vin pe-aici și-o să-ți ard una drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cunoști» - zice - «și știi că nu-s chinez». Ba este» - zice - «și-o să-l omor.» «Da de unde, Will» - i-am zis - «nu-i chinez, și-apoi» - i-am zis - «chiar dacă era tot n-aveai motiv să-l omori. Ia gîndește-te nițel» - i-am zis - «un chinez e un om ca oricare altul» - i-am zis. «Să fii convins că au și ei un rost ca toți ceilalți» - i-am zis - «că altfel n-ar fi pe lume. Nu-i drept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vezi tu, mă gîndeam s-o Întorc cumva - „și nouă o să ne fie dor de dumneata, și mie, și domnului Grant... amîndoi o să-ți ducem dorul. Ei, și cînd ai s-ajungi acolo“ - am zis, voiam să-l mai Înveselesc nițel, Înțelegi - „nădăjduiesc că n-ai să ne uiți și că ai să ne scrii. Păi, dacă-i chiar așa o țară minunată cum se zice, de găsești aurul În mijlocul străzii, mi-ar plăcea să aflu și eu cîte ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Wright - „tu, tu le-ai făcut pe toate și nu le-ai uitat!“ - am zis. Îți dai seama, a trebuit să recunoască și el, zice: „Așa e, ai dreptate, n-am uitat. Dar oare“ - zice și s-a mai Înviorat nițel - „ai mai fi În stare să le faci acum?“. „Cum să nu“ - am zis - „le-aș face Într-o clipă. Ascultă, Miller, să zicem c-am pierdut tot. SÎntem În aceeași oală ca mulți alții. Toți am crezut că facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe acele meleaguri. De ce ar fi vrut cineva să păstreze suveniruri de la răstignire, cu atât mai puțin unul care nu a crezut în timpul vieții sale nici o iotă din ce spunea Isus? Poate că la înapoiere spre România, s-o dau nițel cotită și prin Marea Britanie, unde cică s-a făcut o altă descoperire de proporții, din ultima vreme. De data aceasta este vorba de un spin (da, nu vă mirați, una bucată spin, dintr-o specie spinoasă necunoscută, valabilă cu documente
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
omul nu știa cum să-i numere, fiindcă oricum îi număra, la urmă îi dădea cu virgulă? Sau poate... cine mai știe, dar oricum, ceea înțeleg foarte bine eu din știrea asta, este că guatemalezii, deși iuți la mânie, sunt nițel cam boccii și nu au nici pe departe spiritul ludic atât de dezvoltat ca al românilor. Păi, numai imaginați-vă domnilor, doamnelor și domnișoarelor, amatori și amatoare de senzații tari, oferite prin farse, că dacă ar fi fost pe acolo
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
anduranță la mediul politic general și aduci o lumină dumnezeiască în mediul dezgustător al politicii românești, în care pot fi văzuți adeseori pesediști și peneliști, pendulând aiurea, ca anumite chestii într-o găleată". Iar Elena auzind aceste cuvinte, a dat nițel ochii peste cap, a încălecat pe acel cal alb (nu știu dacă mai țineți minte faza, fiindcă a fost dată și la televizor) și-a plasat la locul potrivit frunza, ca să nu i se vadă principala armă politică, și a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]