2,919 matches
-
aduc bucurie și satisfacție. Timpul non-activ nu este unul mort, marginal, ci susține și propensează timpul cu adevărat creativ, prolific din punctul de vedere al realelor beneficii și reverberații. Timpul alocat sinelui nu este În nici un caz vid, golit, al nimicului. Timpul cu adevărat liber este cel dominat, utilizat și trăit prin decizii individuale și gândite responsabil, prin dorința personală de a experimenta stări după cum simte fiecare, prin revalorizarea timpului substanțial, care, altfel, nu se consumă decât inutil. Timpul liber este
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
e de greu să alegi ce să spui, să faci, să te faci și să te prefaci. Nimic mai trist decât duminică-dimineața Într-un oraș occidental. Nici urmă de mișcare, Într-un oraș văduvit de oameni și suflare. Golul și nimicul se află În esența lor. Poate că asta e adevărata față a lumii, o neutralitate perfectă. O poți umple după cum vrei! Ești la Geneva, te plimbi pe străzi pustii, poți să faci ce-ți place, să urli, să furi un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și diferendelor O altă grilă de analiză privește violența verbală, după tipuri-forme de etichetare Tabelul 7. Forme de violență verbală Nr. crt. Categorizări Expresii, forme verbale 1 Ridiculizare prin „declasare” Golan, derbedeu, pleavă 2 Ridiculizare prin desconsiderare și umilire fizică „Nimicuri”, handicapat, paralitic, pitic, scursură, retardat, pleavă, șașiu, chior, șchiop 3 Etichetare în registru „bestiariu” Animal, porc, păduche, șobolan, ploșniță 4 Calomnie în registru infracțional Hoț, bandit, corupt, criminal, mafiot, delapidator 5 Atac la persoană în registru licențios, libidinos Curvar, homosexual
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cinism Jean Lorrain, el Însuși dandy „de o inteligență feroce, prinț al pederastiei și al măgăriei fără antidot”2. Pentru el, Marcel Proust e „unul dintre acei tinerei din lumea bună care suferă de literatură, de slăbiciuni elegiace, de mici nimicuri de eleganță și subtilitate, de tandreți vane, de flirturi, cu un stil prețios și pretențios”3. Așadar, un simplu dandy vanitos și ușuratic? Un veleitar fără leac? Chiar dacă atunci când Lorrain scrie cele de mai sus În Le Figaro, deci În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Dandy-ul nu crede nici În progres, nici În perenitatea unei opere, nici Într-un sentiment puternic, nici În bogăția eventualei comunicări cu un altul. Iată de ce Își Întemeiază viața pe crearea propriei statui, pe efemera sa seducție, pe acest nimic căruia e dator să-i dea o provocatoare consistență.”3 Viața, o operă de artătc "Viața, o operă de artă" Cum se poate deja deduce, dandy-i proiectează nostalgia unei morale a negării nu doar direct, ci și oblic, estetizând
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
i-a mai trebuit și avantajul unei societăți complicate Într-un mod foarte aristocratic. Plebea noastră va vedea că, pentru a fi Brummell, i-ar trebui niște lucruri pe care nu le are. Autorul Dandysmului a Încercat să le enumere: nimicuri atotputernice, prin care nu domini decât femei; dar el știa prea bine, făcând-o, că nu era vorba de o carte de sfaturi și că Machiavellii eleganței sunt mai neghiobi decât Machiavellii politici (oricum niște mari neghiobi!). El mai știa
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
într-un anumit sens, legătura omului cu eternitatea, prin aur ne-am imaginat că putem deveni, noi și bogățiile noastre, nemuritori. Indiferent de evoluțiile credințelor religioase, prin aur am crezut și mai credem că putem însemna ceva mai mult decât nimicul unei vieți fizice, trecătoare. Pentru a înșela statutul de ființă trecătoare conducătorii oamenilor se îngropau alături de bogățiile lor. Chiar dacă nu mai suntem în epoca primitivismului religios și azi luăm cu noi "dincolo" un însemn din aur. Apariția metalelor prețioase în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
ca atare, mistere în sine. În colecția Dezbateri contemporane au apărut (selectiv): • 1989-2009. Incredibila aventură a democrației după comunism, Lavinia Stan, Lucian Turcescu • Capitalismul (vol.1 și 2), Jean Baechler • Corupția politică. Înăuntrul și în afara statului-națiune, Robert Harris • Globalizarea. Nenumele nimicului, Tiberiu Brăilean • Globalizare etică, Aurica Brișcaru • Inteligența globală și dezvoltarea umană. Către o ecologie a învățării globale, Mihai I. Spariosu • Intelectualii și puterea, Vasile Boari, Natalia Vlas și Radu Murea (coord.) • Intellectuals and Politics, Gheorghe Lencan Stoica • Liberalismul, Gabriel Mursa
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
instinctive, telurice, ce izvorăsc din adâncul ființei noastre pământești, pe de o parte și aspirațiile nobile, spirituale, care se inspiră din normele sociale, pe de altă parte. El este o expresie a ființei omenești sub semnul completitudinii, și de aceea nimic din ceea ce este omenesc nu-i este străin. (...) Supra-eu-l, crește și se dezvoltă din Eu, anume din Eu-l preconștient, fiind manadatarul normelor morale sădite în copil de către mama sa înainte de apariția conștiinței". Nicolae Mărgineanu, Condiția umană, Editura Științifică, București
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
silence, la harpe de ténèbres désir étranglé, joie de vivre écrasée ? Qui sait ? Qui sait ? (Poncet, 1996 : 42) Ce aude unicornul Prin lumea poveștilor zumzetul veștilor. Prin murmurul marilor plânsetul țărilor. Prin lumea aievelor cântecul Evelor. Prin vuietul timpului glasul nimicului. Prin zvonul eonului bocetul omului. (Blaga, 2010 : 437) Ce qu'entend l'unicorne Par le monde des contes des messages la ronde. Par le murmure des mers des pays leș pleurs. Par le monde des étants des Èves le chant
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
nous portons. (Chanteurs malades) (Miclău, 1978 : 377) Ne ascundem stins arzând după năluca de vară. (La cumpăna apelor) (Blaga, 2010 : 182) Nous nous cachons incandescence étouffée derrière le fantôme de l'été. (Au partage des eaux) (Poncet, 1996 : 142) Mama, nimicul marele! Spaimă de marele îmi cutremura noapte de noapte grădină. (Din adânc) (Blaga, 2010 : 184) Mère, le néant le grand ! L'angoisse du grand fait trembler chaque nuit mon jardin. (Des profondeurs) (Miclău, 1978 : 393) Pajuri rotesc minutare în veșnicul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
leur confère un sémantisme à part. Dans le tableau ci-dessous, nous passons en revue leș situations où le poète décide d'accorder une plus grande importance à certains termes, par l'emploi de la majuscule. Un petit commentaire accompagne chaque fragment : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le néant gisait à l'agonie, lorsque, solitaire flottant par leș ténèbres, l'Insondable fit un signe : " Que la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fondée sur un manque de logique discursive, " de faux vers en miroir ". Une décision traductive intéressante de Veturia Drăgănescu-Vericeanu est de faire commencer un moț par une majuscule. À titre de comparaison, nous citons aussi la traduction de Paul Miclău : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le Rien gisait à l'agonie quand, tout seul voguant dans le noir fit un signe, l'Impénétré : " Que
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
faire commencer le nom " le rien " par une majuscule, peut-être parce qu'elle sent le besoin de lui accorder une plus grande importance dans șont texte-traduction. Ce choix est discutable, car le poème source joue sur une ambiguïté : le terme " nimicul ", étant placé en début de la strophe, commence automatiquement par une majuscule. En tout cas, on ne peut pas dire și Blaga a eu vraiment l'intention d'accentuer l'opposition entre " nimicul " et " Nepătrunsul ", accordant au premier moț la même
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poème source joue sur une ambiguïté : le terme " nimicul ", étant placé en début de la strophe, commence automatiquement par une majuscule. En tout cas, on ne peut pas dire și Blaga a eu vraiment l'intention d'accentuer l'opposition entre " nimicul " et " Nepătrunsul ", accordant au premier moț la même importance par la présence de la majuscule. En plus, le choix des équivalents en roumain opéré par Veturia Drăgănescu-Vericeanu n'est pas très approprié au contexte dans lequel l'on se situe : Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
revanche, elle fait commencer leș noms " Enfer " et " Paradis "1452 par des majuscules, afin de mettre en évidence leur opposition. Leș majuscules șont employées par la traductrice pour augmenter la signification des concepts philosophiques, comme dans leș vers ci-dessous : Mama, nimicul marele ! Spaimă de marele îmi cutremura noapte de noapte grădină. (Din adânc) (Blaga, 2010 : 184) Maman, le Rien le Très Grand ! Toutes leș nuits La peur du Très Grand Fait trembler mon jardin. (Du tréfond) (Romanescu, 1998 : 52) Mère, le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
tréfond) (Romanescu, 1998 : 52) Mère, le néant le grand ! l'angoisse du grand fait trembler chaque nuit mon jardin. (Des profondeurs) (Miclău, 1978 : 393) Tenant compte du contexte, nous préférons plutôt le terme " le néant " comme équivalent du terme roumain " nimicul " ; " le Rien " est trop vague et dépourvu de connotations philosophiques. Le choix de la traductrice de faire commencer le syntagme " le Très Grand " par des majuscules est inspiré, parce qu'il met en évidence l'épouvante du moi lyrique devant le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
recréer la rime dans șont texte-traduction.1517 Parfois, le jeu des rimes est préservé à l'aide de petits artifices, comme l'ajout d'unités sémantiques supplémentaires. De cette manière, Miclău réussit à créer des rimes inattendues dans son texte-traduction : Nimicul își încoardă struna. [...] doar salamandrele pestrițe vin și câteodată : Luna. (IV. Pan cântă) (Blaga, 2010 : 89) Le néant tend șes cordes. [...] seules leș salamandres y trottent et parfois s'y déclenche La lune blanche. (IV. La flûte de Pan) (Miclău
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ultimul strop/din lumina creată în ziua dintâi " " la dernière/ Fragile étincelle d'amour/De la lumière du tout premier jour... " (Lumină/La lumière) (Romanescu, 1998 : 7) ; " în lumina lunii " " au pale éclat de la lune " (Fiorul/Le frisson) (Romanescu, 1998 : 37) ; " Nimicul zăcea-n agonie [...] Le Grand Rien agonisait/Dans le royaume de l'Inconnu [...]. " (Lumină/La lumière) (Romanescu, 1998 : 7) ; " În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug. Dans Ton ciel Țoi, Tu restes enfermé/ Comme dans un cercueil d
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Depresiv și sceptic în primele poeme, vădind înrâuriri din Al. Macedonski și profesând un baudelairianism apăsat, C. urzește o imagistică întunecată, convulsivă, sugerând irezolvabile neliniști. Un livresc spăimos, de coșmar uzual, invadează spațiul liric, aglomerându-l cu tocite semne ale „nimicului final”. Schelete, morminte, stafii, un „hohot satanic”, un „rânjet spectral” și alte lugubre vedenii conturează o lume de umbre în care straniul și grotescul se învălmășesc. Treptat, halucinațiile descresc, lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de tristețe și resemnare
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
schițează într-un cuvânt de „bun rămas” multiplele motive ale suprimării sale („Nu vom insista asupra oficialităților occidentale care, de pildă, au refuzat să ne sprijine sub orice formă, din cauză că publicăm «texte cu caracter politic» și nu doar exclusiv amabile nimicuri culturale. Și nici asupra președintelui «Uniunii Românilor Liberi», care [...] a încercat să exercite o cenzură directă asupra articolelor. Ne referim mai ales la suspiciunea și iritarea mergând până la ostilitate, manifestate de câteva din ziarele și revistele românești din exil”), C.
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
revoltat de drama dedublării programate. Universul iluziei într-o realitate labirintică însetată de iubire, dar subminată de capcanele prezentului cotidian dă substanța povestirilor din volumele Marele premiu (1983) și Pluta răsturnată (1990). Iluzia libertății (Circuitul tristeții în natură), iluzia erotică (Nimicuri femeiești), culpabilizarea (Faptul divers), cu fete care se pierd în tablouri, împlinindu-se în vis, dar și cu notația băiețoasă a prozelor cu mediu studențesc și „ceaiuri în gașcă”, umorul tandru și maliția bonomă dovedesc ceva mai mult decât simplul
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
Ardelene, ideologia de esență iluministă se însoțește cu un spirit pedagogic superior, ce îi guvernează toate acțiunile. Menirea foilor sale va fi aceea de „a lăți idei” în cât mai multe domenii, pentru că „românii nu au timp de pierdut cu nimicuri”. Premergând ideilor „Daciei literare”, se arată preocupat de unitatea limbii literare și de adoptarea unei ortografii unitare. Publică frecvent sau reproduce scrieri din celelalte provincii, încurajează discuțiile despre limbă și literatură, utile în aflarea unei orientări comune. B. este un
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
făcut decât să-mi exacerbeze acreala. Am început să-i vânez fiecare vorbă. Una dintre ele trebuia să-mi declanșeze răbufnirea. Charlotte îmi va oferi „lapte de pasăre”, desertul nostru preferat, și atunci voi putea să mă leg de toate nimicurile astea franțuzești. Sau, încercând să învie atmosfera serilor noastre de veghe de altădată, va începe să-mi vorbească despre copilăria ei, da, despre vreun coafor de câini de pe un chei al Senei... Dar Charlotte tăcea. Îmi acorda foarte puțină atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mie! e etern! De-aceea mân popor contra popor, De-aceea zdrobesc țară eu de țară Și secol sfarm de secol. Poate că, speriat, Sufletul lumii, - oricât de crud ar fi, Oricât nenduplecat, oricât de rece - M-a reîmpinge-n vecinicul nimic, Ca niciodat să nu mai reapar. Ah! nu știi... nu poți ști ce îmi lipsește... Căci, dac-aș ține-n mână toată lumea, Toată lumea nu mi-ar ajunge... Și să simți, Să știi mai dinainte că etern, Etern avea să ție-astă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]