KorAP: Find »[drukola/base=nisip & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...625 >

15,607 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Nu se mai plimba pe culoare, ca la început. Rămînea așezat pe marginea patului. Și cîinele ăla care gemea în curtea din spate. Anubis. Cîinele morții. O fi cum cred australienii? Că sufletul se preschimbă într-un bob mărunt de nisip? O fi așa? Sau ne-om preface în particule de antimaterie, în creierul lui Dumnezeu? Părul și unghiile continuă să trăiască. Părul lui e viu, crește. Cîndva coafeză improvizată i-l tăiam eu: palma mea prea mică îi apăsa creștetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
debutante la Teatrul Mic. Nici nu mai eram geloasă. Îi număr pe degete defectele: mîncăcios, cinic, infidel, excesiv, egocentric. Nu, nu în ordinea asta. Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi, valurile bufnind digul. "Dansezi? Îți dă voie moșoteiul să dansezi?" Era același "repăr" neras, din gară. La limita dintre sala de mese și discotecă, Iordan, cu ceasul pe masă (purta un ceas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pîntecul mulțumit. Carnea i-a înfundat urechile cu dopuri. Abia înaintez pe șoseaua în beznă. E atîta liniște încît, spus cu o imagine destul de obosită, ca și mine, aud "foșnetul" zăpezii. Mica melodie "Pe fiecare clipă bubuie un fir de nisip" Cristian Simionescu, Frunza asta umană 3 martie, 2003 Înțep ușurel nervul hîrtiei cu buchiile mele și hîrtia mă îngăduie. Mi-am pregătit deja alte voci, alte încăperi, într-un cuvînt, altă narație, alt roman. Mă laud că știu ce va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile mării, naratoarei i se pare, pe plajă, că un măgar se uită la ea cu ochii inorogului dintr-o efigie sculptată în nisip, și ai unui elev dintr-a șasea care o privea într-un anume fel, insistent, fără a-i adresa un cuvânt. O altă caracteristică a cărții se relevă prin două povestiri, Împărătița Furnică și Sub semnul Aspidei, care plonjează în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
la ambele capete. Toate cele patru elemente de dimensiunea unor jucării par însuflețite și măsoară cam aceeași statură, în ciuda tiparelor naturale cărora le aparțin. Azi e o zi tristă la mare. Soarele nu și-a semnalat de ieri prezența, iar nisipul e încă umed de dimineață, din cauza ceței. Trec din când în când cupluri ce se deplasează lent și melancolic de mână sau înlănțuiți. Ocolesc careul cu cele patru efigii fără să se oprească, totuși niciunul nu transgresează acele linii aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în când cupluri ce se deplasează lent și melancolic de mână sau înlănțuiți. Ocolesc careul cu cele patru efigii fără să se oprească, totuși niciunul nu transgresează acele linii aproape imaginare. Naiba știe de ce o apariție atât de bizară pe nisipul plajei nu le atrage atenția, mai ales că figurinele nu sunt fixe, se deplasează lent, aproape imperceptibil, fiecare pe diagonala sa către centrul careului. Totuși, unul dintre cupluri observă, la întoarcere, careul care s-a micșorat... Nu cine știe ce! replică ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
impune cu naturalețe. Creionul descrie cercuri subtile, deplasându-și câte puțin centrul. Cu fiecare rotație se dă peste cap, aterizând, pe cele două vârfuri, pe rând. Floarea-Soarelui își apleacă grațios capul, iar inorogul își înclină cornul și-l înfige în nisip ca pe un compas. Careul se deplasa în spațiu, aleator și legănat ca marea, păstrându-se, însă, în definiția sa geometrică. Creștea sau se micșora după cum vârfurile lui se mișcau înainte și înapoi, într-un ritm deopotrivă acvatic și muzical

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
într-un ritm deopotrivă acvatic și muzical. Iar formele lui fluidizate dansau, dezvăluind mai multe linii de contur, pe care ochiul cu greu încearcă să le suprapună spre a-și forma o imagine. Și materia lor fragilă și friabilă, asemănătoare nisipului, era translucidă până la transparență. Formele păreau să se auto-lumineze dinăuntru, mai cu seamă în această zi cenușie și umedă la malul mării. Cele patru elemente străluceau în culori translucide, aerate de acea lumină interioară a lor: floarea înveșmântată în galben

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
aerate de acea lumină interioară a lor: floarea înveșmântată în galben, creionul arlechin în dungi verzi și roșii, țestoasa în zale aurii și inorogul albastru. Culorile se scurgeau ușor în afara contururilor ca în naturile moarte, mânjind aerul, cerul, marea și nisipul ce se dislocau în jurul lor. Țestoasa e cea care dă tonul și stabilește ritmurile, pentru că ea este o subtilă păstrătoare și desfășurătoare a timpului. Privim cu orele o țestoasă și adesea nu percepem mișcarea ei decât relativ la obiectele din jur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
clasa a șasea Inorogul mă fixa cu ochii lui albaștri și sticloși. Își înclina capul pe-o parte, ca un câine credincios ce așteaptă mângâierea stăpânului. M-am așezat o clipă, atentă să nu tulbur marginile careului desenate fin pe nisip, și el și-a pus pe dată capul cu corn în poala mea. Totuși, nu avea maiestatea licornului prinț desprins din basmele cu fete frumoase, dar mai ales înțelepte, sau tapițeriile lucrate în mătase. După cum, nici să adoarmă în poala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
de plasă, puternic luminată, ce se ivește în toată enormitatea ei în depărtare, spre capătul de sud al plajei. Mama a rămas în urmă cu amicele ei, iar eu am luat-o înainte să întâmpin frontal mașina uriașă de netezit nisipul, ce se târa cu un zgomot asurzitor pe plajă. Nu mai văzusem o astfel de mașină și nici nu mi-am pus problema că plaja ar putea fi pieptănată și aranjată peste noapte, precum pârtiile de schi. Și cu aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nu mi-am pus problema că plaja ar putea fi pieptănată și aranjată peste noapte, precum pârtiile de schi. Și cu aceeași voluptate cu care sfâșiam zăpada neîncepută, disciplinată și aliniată sub șenilele ratrack-ului, mă avântam acum în marea de nisip, "as pure as unsunned snow...", și lăsam urme în zigzag, pășind cu un singur picior, în timp ce pe celălalt îl trăgeam din urmă, pentru a lăsa dâre pregnante și continue. Apoi, vin mai aproape de cușca luminată, pe a cărei pereți se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
apropie un om cu o înfățișare neplăcută, ce purta o banderolă roșie pe braț, pe care e desenat un semn ciudat ca o zvastică și ținea în mână un fel de baston milițienesc. Îmi cere să-i desenez, arătând către nisipul proaspăt afânat și neînceput. Omul cu banderolă și baston milițienesc are o alură oarecum clovnească. Se mișcă alert, ușor crăcănat, ca un kabuki fighter, dar în același timp poticnit și instabil. Burta îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Îl privesc cu oroare în timp ce se apropie mama cu grupul ei gălăgios, ce tocmai se desfăta într-o partidă de râs. Miorlăiau în cor ca pisicile în călduri. Las-o în pace! Uite că-ți desenez eu portretul, aici pe nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme și vălurite, bastonul milițienesc ce-i iese din gură ca un trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme și vălurite, bastonul milițienesc ce-i iese din gură ca un trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul neînceput, ridică piciorul cu vârful întors, ca balerinele, între două elemente ale feței. Omul cu banderolă se apropie de ea, tiptil, pe la spate, și deodată se năpustește asupra ei cu bastonul ridicat amenințător în aer, gata s-o trosnească. Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
parte și se reapucă de desenat, propunându-i o nouă postură, din profil. Și-l desenează cu măiestrie, de data asta și mai grotesc, spre râsul tuturor. Apoi urmează o discuție serioasă despre curățenia și paza plajei, despre treierătorile de nisip, puse la dispoziție de primărie, apoi tema discuției alunecă melancolic către răsăriturile de soare pe dig, pe care mama nu le-a mai onorat din studenție. Atunci bruta, anesteziată de băutură și prezența atâtor femei, o invită pe mama la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
urmă, ca de obicei, paznicul îmi întinde un creion ascuțit la ambele capete. De ce mi-l dai mie? îl întreb cu gândul la careul cu care m-am întâlnit de dimineață, pe care mi-l imaginez sub șenilele treierătoarei de nisip. Să scrii! Să scriu!? întreb din ce în ce mai contrariată. Ce să scriu? Nu am nimic de scris. Sunt în vacanță. Păi, să scrii tot ce-ți trece prin cap. Așa cum face toată lumea. Unde l-ai găsit? întreb, mereu cu gândul la mașina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Să scriu!? întreb din ce în ce mai contrariată. Ce să scriu? Nu am nimic de scris. Sunt în vacanță. Păi, să scrii tot ce-ți trece prin cap. Așa cum face toată lumea. Unde l-ai găsit? întreb, mereu cu gândul la mașina de treierat nisipul. Și îi smulg aproape creionul din mână. Nu ai mai găsit și altceva? Ba da. Dar restul le țin pentru mine. N-ai vrut să-mi desenezi nimic. A desenat, însă, mama ta pentru tine. Poate ai fi primit mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mai departe de iubirea de sine. Ajungem la plajă și, la insistențele mele, mergem de data asta mai departe, către locul unde ne-am plimbat ieri, când a fost urât și înnorat. Recunosc la o oarecare depărtare careul reliefat pe nisip. E delimitat de cearșafuri întinse parcimonios, exact până în marginile careului. Nu-mi vine să cred ochilor. Scot creionul din buzunarul pantalonilor scurți. E deja ascuțit la ambele capete. Îl înfig la loc, în colțul gol al careului. Floarea-soarelui, ce stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
trecere de val. Se restabilesc ritmurile. Careul crește și se micșorează în consens cu mareele, dar nimeni nu pare să bage de seamă. Doar acel cuplu de îndrăgostiți și-ar fi putut da seama. Licornul și-a înfipt cornul în nisip și, rotindu-se în jurul lui, mă urmărea pe șest din toate unghiurile cu privirea languroasă a elevului de clasa a șasea. Haide să punem aici cearșaful! îi poruncesc mamei și tonul meu nu lasă nicio posibilitate de refuz. Despre sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
toate unghiurile cu privirea languroasă a elevului de clasa a șasea. Haide să punem aici cearșaful! îi poruncesc mamei și tonul meu nu lasă nicio posibilitate de refuz. Despre sfârșitul vacanțelor și darurile mării Careul mi-a apărut desenat pe nisip și în zilele care au urmat. De-atunci, însă, nu l-am mai văzut niciodată. Nici pe "tata" nu l-am mai văzut tot de atunci. A murit de un cancer galopant la sân, doi ani mai târziu. Firește n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
largi ce atârnau până la jumătatea femurului, femeile aveau capetele acoperite cu cele mai ciudate pălării. Umbrele cu striațiuni alb-negru parcelau toată felia de plajă; sub ele, șezlonguri de lemn îmbrăcate în rafie, mingi cu buline mari zburau în toate direcțiile. Nisipul avea aici un aspect mâlos, cerul aparent senin era cenușiu și posomorât, fără urmă de soare sau de nor după care să se ascundă. Acea parte superioară, monocromă, a peisajului era scăldată într-o perdea de ceață subțire și fulgurantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în alb și negru, costumele largi și generoase de epocă. Lumina urca de dedesubt, din partea policromă a peisajului, cea cu marea transparentă de smarald prin care se vedea deosebit de clar, de sus, de pe povârnișul plajei. Se vedea fundul mării cu nisipul ei alb desenat cu viețuitoare și alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
incerta și în același timp deosebit de clara mea amintire nu putea desluși sensul acelei plaje izolate pe un povârniș atât de înalt, la marginea unei mări la care accesul era aproape imposibil. Despărțită de ape printr-un zid uriaș de nisip, plaja se profila însingurată, ca o efigie a trecutului la un etaj superior deasupra mării. Două lumi paralele: forfota în alb și negru a plajei și, dedesubt, întinderea nesfârșită de ape separate de o perdea subțire și rarefiată de ceață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
realitate. Rechinii cu ochii albaștri Prietena mea a intrat singură în apa clară și transparentă. De sus, de pe malul înalt, unde se reazemă acum ochiul meu, puteai vedea cu o claritate uluitoare crabii colorați și stelele de mare împlântate în nisipul de pe fundul mării. Ea a început să înoate, calm, încet, înspre adâncuri. Cu capul mereu la suprafața apei înainta lent ca o țestoasă, cu trupul ei cambrat de fată tânără. Și pe măsură ce înainta, în spatele ei se adunau tot mai mulți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]