4,446 matches
-
Borev (Sistemul categoriilor estetice, 1963), într-un alt context politic, clasamentul este schimbat în favoarea satiricului și a umoristicului 38. Prin aplicarea unor criterii de grupare socială, comicul a fost cristalizat de Marmontel (Élémentes de littérature, 1787, art. Comique), în categoriile nobil, burghez și de rând, distincțiile vizând țintele rizibile și anume: moravurile celor de sus pentru primul tip, pretențiile deplasate, prețiozitatea și impostura burgheziei cu aspirații către nobilime pentru cel de-al doilea și moravurile poporului pentru ultimul. Departajarea pe clase
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Această "măsură a tuturor lucrurilor" care e omul a fost adesea, cum zicea cineva, o măsură tristă. Ea a ofensat și a fost ofensată, a mutilat și a fost mutilată. Poate că aztecii n-au avut un cal ales printre nobili, ca Roma, numai datorită faptului că n-au cunoscut, până la venirea spaniolilor, caii. Oriunde în altă parte, aș fi evitat aceste banalități. În definitiv, norocul istoricilor e că morții nu pot protesta. Dar după două ceasuri la San Juan de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fiindcă toată viața lui fusese amenințat de comploturi: Aulo Murena, un jurist foarte cult, și Fannius Caepio, urmașul unor consuli; iar la puțin timp după aceea, Cornelius Cinna, a cărui familie fusese aliata lui Caius Marius; și Valerius Soranus, un nobil samnit. Toți au fost descoperiți și uciși. Augustus a spus că se simțea ca un tigru pe o stâncă, înconjurat de o haită de molohi: și a căsătorit-o la Julia cu cel mai bun prieten al lui, omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ce-a spus, mai precis? Tot mai neîncrezător și mai încordat pe zi ce trecea, Împăratul declarase că, dacă l-ar fi făcut senator pe calul său, Incitatus, acesta ar fi dat soluții mai bune la unele probleme decât anumiți nobili patres. O replică pe care, auzind-o, poporul zâmbise. Senatorii însă se agitau indignați, pentru că niște grăjdari puseseră pe crupa calului însemnele senatoriale. Asiaticus îi întrebă însă cu blândețe: A spus că frumosul lui cal...? Bine. Le vom explica oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu cinism că a-i lăsa în viață pe regicizi însemna a da un prost exemplu pentru viitor. Și fiindcă, în ciuda nenumăratelor masacre din istoria romană, nu se mai pomenise ca, în sacrele palatia ale lui Augustus și cu complicitatea nobilului Senat, să se taie gâtul unei femei însărcinate și să se ucidă o fetiță de treisprezece luni, Cassius Chereas, Julius Lupus „și alții“, preamăriți într-o zi ca instauratori ai libertății, în ziua următoare fură condamnați cu toată severitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai surprinzătoare itinerare ale Romei. Mensa isiacă. Senatorul Saturninus voia să distrugă minunata masă isiacă, însă nu a reușit; în 1527 - pe când, sub privirile papei, palatele și bisericile Romei erau jefuite de acei Landsknechts conduși de Carol de Bourbon, pe când nobilii fugeau la castelele de la țară, iar obiectele de artă, bijuteriile, obiectele din argint și statuile erau vândute de soldați pe străzi - a apărut o masă ciudată din bronz, o mensa lungă de circa șase palme, pe care străluceau incrustații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un porc. Ți-ai pierdut biletul de tren. De Întoarcere. Ai plecat de acasă cu treabă. Umbli haihui prin țară. Te-au dat din nou afară din slujbă. Conform art. 130, litera „a” din Codul Muncii. Trebuie să fie ceva nobil dacă este litera „a”. Probabil „a” de la restructurare. Iar o să-ți spună că ai fost la femei. Inventezi, inventatorule. Femeia străină. O simți pe aproape. În raza ei de acțiune. Casele acelea de provincie sau de mahala. Curate. Pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe foile subțiri ale caietului de lucru. Unica modalitate În care putea scăpa de regrete inutile față de șansa ratată era de a lua pe loc hotărârea de a utiliza o altă idee furnizată de Du Maurier, anecdota despre cuplul de nobili care venise la el căutând de lucru ca modele și care eșuase atât de jalnic În a-și imita propria tipologie. Povestea se născu ușor și o termină În mai puțin de o săptămână. O intitulă Originalul și o trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sunt sigur că se va găsi o modalitate de rezolvare, spuse Henry Încurajator. Teatrul e iluzie, ca orice artă. Îți amintești anecdota pe care mi-ai relatat-o - cea pe care am pus-o Într-o povestire - despre cuplul de nobili care se oferă ca modele? „Originalul“ În artă nu e niciodată original. Mi-o amintesc bine, spuse Du Maurier, Începând să Își răsucească o țigară. Când ți-am citit povestirea, atât de reușită, m-am temut că cei doi or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fin și discret... Îl pot purta În fiecare zi și nimeni nu va ști. Mă simt foarte proaspătă. Pentru că Allways absoarbe umezeala. (...) Și chiar absoarbe mirosul... fără parfum? Nu mă așteptam.” „Pentru Tănțica de la capăt: Ești nebună.” Fundamental legat de nobilul rîgÎit de formare și informare, tot la aparatul meu de recepție cu data system am auzit, după trei zile de meditație radio, că Saramago a primit premiul Nobel de n-o fi fost Oscar, numele scriitorului variind În funcție de lungimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
femeile se demodau rapid, cît despre regat nu merită să pomenim decît faptul că oamenii erau Îmbrăcați În piei de oaie și mîncau cu mîna, ca pe vremuri. Ceea ce creează senzația că templele grecești miroseau a coriandru și a oaie. Nobilii scutiți de armată Înfulecau Într-un spațiu pictural hălci suspecte picurîndu-și zemurile, cu degetele rășchirate, unghiile negre și buze groase, lipicioase, de Îndrăgostiți. E drept, existau și măslini În țară, dar deocamdată nimănui nu-i trecuse prin minte să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
drum dă de un mort. Descriere peisaje din Georgia. Culori. Nisip. La fel ca-n Dakota de Sud. În trecere, privește doar copiii și bătrînii. Pe el Îl privește mireasa. DJ gîndește: „femeia ca blestem ?” Și le vorbește ca unor nobili gîndacilor, porcilor, rațelor, nu putea ocoli mireasa. Ni se spune că DJ nu era un seducător, nu a sedus niciodată pe nimeni. El avea o putere. În ochi. Imediat ce le privea, femeile vedeau În dînsul pe salvatorul general. Un nuntaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fixație costisitoare pe pantofii de la Jimmy Choo, Dave va ajunge să moțăie ca noi toți În fața serialului Cold Feet, cu un exemplar din ziarul de stânga New Statesman odihnindu-i-se nedesfăcut În poală. Ceilalți trei sunt tipul copii de nobili provinciali, cărora de-abia le-au dat tuleiele și Încă mai poartă cărare pe mijloc ca-n primele clase de liceu. Unul dintre ei, pe nume Julian, are un măr al lui Adam atât de activ Încât practic face cidru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ridica deasupra înălțimilor Pămîntului" (Is. LVIII). Și prin aceasta, deasupra înălțimilor Pămîntului l-a ridicat pe cel ce a disprețuit din adîncul sufletului său acele lucruri care par în secolul acesta înalte și glorioase". Astfel, după ce a descris atît de nobil puritatea vieții intime dedicate contemplării, adaugă, atrăgînd atenția că însărcinarea episcopală îi fusese impusă: "Dar, dintr-odată ispita a pus stăpînire pe mine și m-a aruncat de la înălțime în adîncurile temerii și frămîntărilor. Căci, astfel, dacă pot să rămîn
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
era începător și încă neiscusit, ca să zicem așa, învăță să se păzească de pericolele care îl amenințau și uită încet, încet obiceiurile blînde și spirituale ale conducerii pastorale; și apăru, prea bine! ferocitatea și materialitatea conducerilor profane; luînd loc alături de nobili și învățîndu-le obiceiurile; din acea clipă nu îi mai plăcu să se amestece cu mica turmă a lui Cristos; de atunci, se ocupă de administrarea politică și economică și pentru că acestea îi erau pe plac, se convinse pe sine, prin
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
le convoace; au fost supuși unui șir nesfîrșit de umilințe. Puterea lor politică s-a diminuat, în mod firesc, pe măsură ce puterea aristocrației scădea, iar slăbiciunile lor făceau ca teritoriile lor să fie o pradă ușoară de spoliat în comparație cu cele ale nobililor, care și ei îi invidiau; cea mai mare înjosire a lor a fost cînd li s-au acordat salarii. Este inutil să adăugăm că au fost ținuți la ani lumină depărtare de centrul unității creștine sau că s-a dat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acestuia sînt ascuțite de comorile ușor de cucerit. Este evident că toate spolierile abătute de atîtea ori asupra Bisericii de-a lungul timpului au pornit de la acest motiv, sau, mai bine spus, de la slăbiciunea posesorilor lor. Acest lucru explică de ce nobilii nu au fost spoliați atît de frecvent precum Clericii; aceia erau bine înarmați, dar mai tîrziu au devenit slabi în comparație cu forța străină de ei, care i-a lovit, după cum s-a văzut în cele din urmă în timpul Revoluției franceze, eveniment
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
comun și tuturor le păsa de menținerea ei. Așadar, ea consta în legile speciale, precise, precum acelea care guvernau Imperiul Roman, regatul germanic, după cum s-a întîmplat pe vremea lui Henric. 96. Cînd Henric, amenințat că va fi îndepărtat de nobilii Germani adunați la Trier, a apelat personal la Papa de la Castelul Canossa, implorîndu-l să ridice sentința de excomunicare fără întîrziere. Motivul pe care l-a invocat au fost decretele palatine, în conformitate cu care un rege excomunicat din Biserică pentru un an
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fost o luptă "în numele Sacerdoților și al imperiului", mai degrabă Sacerdoții erau împărți în două, o parte lupta pentru Biserică și reprezenta Biserica, iar cealaltă se lupta pentru sine împotriva Bisericii, pretinzînd că este plină de rîvnă pentru drepturile imperiului. Nobilii, ca și poporul, erau de partea Papei 217; iar împotriva Papei erau mulți Episcopi bogați și plini de putere. Rațiunea este evidentă: Papa nu i-a declarat război regelui, căci îl iubea cu afecțiune paternă, și nici coroanei sale, și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
După încheierea disputei cu Anselm, o nouă misiune diplomatică a fost trimisă Pontifului, trei Episcopi care să vorbească în numele regelui și doi monahi, în cel al primatului. S-au întors fără a fi obținut nimic. În prezența Episcopilor și a nobililor trimiși de rege, au fost citite scrisorile Papei către Anselm, pline de demnitate și constanță 227; cauza părea încheiată, iar regele părea că s-a predat. Dar ce s-a întîmplat în chiar acel moment, atunci cînd se stabilea pacea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
deci ceea trebuie spus va lumina această afirmație care nu trebuie să trezească nelămuriri nimănui. În rîndurile poporului creștin, deci în orice națiune care îi aparține, apar întotdeauna trei puteri de fapt: puterea supremă sau guvernativă, puterea optimatului sau a nobililor și puterea poporului. Se întîmplă în așa fel încît atunci cînd una din aceste trei puteri se face vinovată de ceva ea întîmpină opoziție din partea celorlalte două și este pedepsită de acestea care atunci își unesc forțele pentru a apăra
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
prima perioadă erau senioriile; în această perioadă contribuțiile supușilor erau treburile private ale prin-cipelui care domnea și făcea să funcționeze și Statul; deci, prin redistribuirea sarcinilor publice către cine voia, el dădea din ce era al său; astfel erau exceptați nobilii și ecleziaștii. Dar statele europene s-au transformat ușor, ușor în societăți civile, printr-o tainică lucrare a Creștinismului și, în special, prin influența Papilor. De aici pornește problema: într-o societate civilă este echitabil ca bunurile Bisericii să fie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lor de cauciuc (Le Chameau, căptușite cu piele). Ambiția ei era să mă mărite cu un bărbat englez și aristocratic. (Cariera nu făcea parte din planul ei, dar făcea parte dintr-al meu.) Candidatul ideal fusese „Băiatul din Vecini“, fiul nobilului local, Contele de Swyre. Julie n-a înțeles niciodată de ce mă îngrozea într-atât ideea mamei. Ea ar fi dat orice să se mărite cu un tip cu castel în Anglia. Totuși, habar n-are cât de umede pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
scârboase boli lumești. Erau momente abjecte, în care pălăvrăgea despre trecute glorii triviale, care mă puneau la grea încercare. Avea, însă, o bibliotecă aleasă, care nu i se datora ei, ființă aproape deloc interesată de lecturi, ci îi rămăsese de la nobilii înaintași. Păstra cu sfințenie stocul ei de cărți din sentimentul bizar că așa își putea susține ascendența deosebită. Aceasta până când cei cu noua orânduire au scos-o din casă, naționalizându-i-o cu tot cu somptuoasa bibliotecă și lăsând-o pe drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ea, într-un coș din nuiele, doi bebeluși scâncesc cu putere, bine înfășurați în pături groase. Stupefiat, maiorul continuă să fixeze scena cu gura căscată. Atitudine de loc aristocratică, dar pe moment, ineditul întâmplării face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră. Faceți ce credeți de cuviință cu mine, dar aveți milă de aceste suflete nevinovate. Femeia cere clemență pentru copii nu cu glas umil, dimpotrivă, aproape poruncitor, de parcă soarta ei și a micilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]