4,526 matches
-
nu ți-e teamă?”. De ce să îmi fie teamă? Eu știu un singur lucru: omul se naște o singură dată și moare o singură dată, dar acum depinde cum mori. Prefer să mor cu fruntea sus decât cu capul în noroiul Chevron-ului. Tot interviul poate fi citit AICI. Autor: Marcel Bărbătei Sursa: Cotidianul / Publicat Joi, 28 februarie 2013
Cotidianul: Vasile Lăiu – protopop de Bârlad: “Prefer să mor cu fruntea sus decât cu capul în noroiul Chevron-ului” () [Corola-blog/BlogPost/340018_a_341347]
-
nu io v-am ucis bărbații și feciorii! Of, Doamne! Io cît am stat în Siberia n-am avut încălțări, din primăvară, din aprilie, cînd se topea omătul, umblam așa cu tălpile goale, pe unde nu mai era omăt, prin noroi, iar în glodul acela rămîneau urmele picioarelor. Oamenii le vedeau și ziceau “Vot moldovanschii Iisus Cristos”, pe românește, uite-l pe Iisus Cristos moldoveanul, a trecut pe aicea. Și rîdeau. Rîdeau de tălpile mele. Cînd am văzut că nu pot
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
în cadrul poeziei simboliste și în acest sens Eugen Lovinescu scria: „Bacovia a creat o atmosferă de copleșitoare dezolare, de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenați într-un peisaj de mahala, între cimitir și abator, cu căsuțe scufundate în noroaie eterne, cu melancolia caterincilor și bucuria panoramelor... o atmosferă de plumb în care plutește o obsesie a morții”. Regăsim în poezia lui Bacovia ecourile liricii decadente: dezgustul de viață sau spleen-ul mai amar decât tristețea și mai întunecat decât
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
mâncat de cancer și de tuberculoză, ca-n poezia Parc, oraș dominat de cadavre care se descompun, Cuptor, oraș în care flașneta plânge cavernos -Panoramă, un oraș apăsat de umbra morții; natura. Bacovia este poetul toamnei, o toamnă ploioasă, cu noroaie, sub melancolia tuberculoșilor. În poezia Nervi de toamnă: „E toamnă, e foșnet, e somn / Copacii pe stradă oftează, / E tuse, e plânset, e gol / Și-i frig, și burează”. Bacovia este, în același timp, poate cel mai mare poet al
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
în cadrul poeziei simboliste și în acest sens Eugen Lovinescu scria: Bacovia a creat o atmosferă de copleșitoare dezolare, de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenați într-un peisaj de mahala, între cimitir și abator, cu căsuțe scufundate în noroaie eterne, cu melancolia caterincilor și bucuria panoramelor... o atmosferă de plumb în care plutește o obsesie a morții. Regăsim în poezia lui Bacovia ecourile liricii decadente: dezgustul de viață sau spleen-ul mai amar decât tristețea și mai întunecat decât
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
românească, Tudor Arghezi ridică la valoare artistică și de simbol unele cuvinte considerate până atunci inestetice pentru că poezia poate fi și o metaforă a suferinței, exprimând paradoxal că unele frumuseți florale pot naște și din mucegai: „din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți și prețuri noi“. Desigur că primele trei substantive exprimă metaforic și condițiile precare de viață. Referindu-se la această translație estetică, G. Călinescu într-un articol intitulat Arghezi [1927], scria: „Nimeni nu poate fi mai trivial cu
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
condițiile precare de viață. Referindu-se la această translație estetică, G. Călinescu într-un articol intitulat Arghezi [1927], scria: „Nimeni nu poate fi mai trivial cu atâta suavitate și mai elevat cu mijloace atât de materiale cum sunt mucegaiurile și noroiul“. În prima strofă, poetul scrie: „Domnița suferă în cartea mea“, carte care rezultă din simbioza organică dintre „slova de foc“ și „slova făurită“, adică talentul literar și efortul artistic, „ca fierul cald îmbrățișat de clește“. Într-un interviu Despre arta
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
dor de ea ca nimănui Ca unui vechi nomad de drumul lui Port răni adânci în ochi și-n trup, Veșmintele de-argint le rup. Aștept trecutele iubiri, Conturul brațelor subțiri Și părul amintind de ploi, Și vechea urmă din noroi. Dar urma ei s-a șters demult De cine azi să prea-ascult? De vântul ce-mi închide uși De greieri sau de cărăbuși? Mi-e dor de ea ca nimănui Ca unui vechi nomad de drumul lui Port răni adânci
O privire spre cer… () [Corola-blog/BlogPost/339665_a_340994]
-
poate: dar vom zâmbi și vom râde, asemeni dacilor, trecând prin el, cu Iisus Hristos, înainte ! Pentru că există destui avocați ai lui Dumnezeu, ca și mine, de altfel, care își hrănesc din viețile sfinților literatura, “mestecând veacul de aur/ în noroiul greu al prozei” îmi atrag atenția că într-adevăr, Cleopa Ilie a fost și el, acolo, un om, din care eu unul, nu fac un idol, ci o giga-personalitate, calitate de care mulți contemporani nu vor mai încape, chiar și
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
însemnat pierderea unui „citat” din cartea satului. Spun asta gândind că, atunci, când intram în muzeu, privind colecția de obiecte nu ținem cont de faptul că lipsește „câmpul” dintre piese, zona care este reprezentată în sat de: cer, pământ, praf, noroi, pietre, apă, păduri, munți, nori... În civilizația tradițională obiectele interacționează cu câmpul. Apariția obiectului în lumea tradițională seamănă mai mult cu o naștere. Obiectul „conține” zgomotul naturii, nu pe cel al mașinii. El reflectă lumea în toată amploarea ei, e
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
la troc. V-am pus acolo, dar ne-ați dat uitării, Și continuați murdarul vostru joc. Doar un cuvînt vă spun, să luați aminte, Când timpul vă va duce dintre noi Veți fi părtași acelorași norminte Ve-ți fi părtași aceluiași noroi Iar ura ce-o lăsați în urma voastră, Povară grea va fi pentru urmași. Dar nu va pasă nici de fiii voștri... Nu vă mai înțeleg, Sunteți nebuni, tâmpiți, sau sunteți lași. Referință Bibliografică: Rușine pentru voi, nepuși la masa țării
RUŞINE PENTRU VOI, NEPUŞI LA MASA ŢĂRII... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340832_a_342161]
-
ne zâmbim doar azi la despărțire Ca-n clipă primei noastre întâlniri, Și-am să-ți urez noroc în noile iubiri Păstrând neîntinata a noastră fericire. S-o facem să rămână fără pată Să n-o stropim din ură cu noroi, E darul ce-l primește o inimă curată Să-l poată dărui și altuia apoi. Referință Bibliografica: Nu-mi cere să te uit / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011. Drepturi de
NU-MI CERE SĂ TE UIT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340843_a_342172]
-
Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-s pașii îngropați în urmele de ceară Ale tăcerii grele ce curge peste noi; Mai cântă o albastră minune pe afară, Afară dintre nuferi și lacrimi de noroi. Cu limbile ascunse într-un oftat nebun O floare de lumină aruncă peste ape O umbră germinată-n cuvinte care spun Că din noroi și tină săruturi pot să scape. Pe lângă tine trece un dor de necuvinte În care mă
VINDE-MĂ TĂCERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341265_a_342594]
-
curge peste noi; Mai cântă o albastră minune pe afară, Afară dintre nuferi și lacrimi de noroi. Cu limbile ascunse într-un oftat nebun O floare de lumină aruncă peste ape O umbră germinată-n cuvinte care spun Că din noroi și tină săruturi pot să scape. Pe lângă tine trece un dor de necuvinte În care mă asemeni cu îngerii din cer; Sunt doar o nemurire de taină ce te minte Că-n mine sunt albastre regrete ce nu pier. Și
VINDE-MĂ TĂCERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341265_a_342594]
-
ciobit din joaca noastră; Ai lăcrimat parșiv și lacom de-aventură Când eu îți așezasem doar flori și dor pe gură... Se-aude-n noaptea neagră cum moare câte-un pic O palidă iubire țesută din nimic; Extaz din agonie, minciună și noroi Și cum s-a frânt albastrul în ploile din noi! Referință Bibliografică: Albastru frânt / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ALBASTRU FRÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341275_a_342604]
-
mine și-n decoru-acesta sferic Mai ascultă-mă cum tremur în dorința-mi de nuntiri! Răsucești tăișul vorbei, cioburi se desprind din noi Într-o jalnică-ntomnare, ce mai naște-o simfonie M-ai zidit în zorii zilei printre nuferi și noroi Tu- sămânță, eu- miracol, noi, extaz și agonie... Referință Bibliografică: Sămânță și miracol / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SĂMÂNŢĂ ŞI MIRACOL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341268_a_342597]
-
se afundă în lac, urmat de feciorul său cel mare și ceata de oșteni. Se împotmoliră în mlaștina cu mâluri mișcătoare, unde, de picioare, li se încolăciră șerpi care-i traseră spre fundul iazului. Se afundară până la brâu în acel noroi plutitor, apoi până la gât în urlete disperate de durere și groază. Pe rând se înecară până la ultimul oștean în chinurile cele mai groaznice sub chiotele, dansul și dezmățul diavolilor. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI / Ion Nălbitoru : Confluențe
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
n-ai venit pe drum? Ce s-a întâmplat cu tine? - ...Știu eu?!... Bâzdoagă se apropie de el și, văzându-l galben ca floarea de dovlecel, îl luă la rost. - Ascultă la mine, numai un om nebun o ia prin noroiul din mlaștină lacului, în loc să meargă pe cărare uscată... Doamne, în ce hal arăți!... Mă omule, vrei să cazi în drum și să plesnești ca Dumitru lui Tatu, că vezi frate: era mare nenorocire dacă nevastă-sa îl înșela cu Ilie
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
și concret existența, nu sunt doar o simplă plăsmuire a rațiunii mele scriitoricești, ci ele au ca axă de reprezentare continuă un alt fel de prototip uman comparativ cu toate celelalte, unul fix ca geometrie internă alcătuitoare, evident detașat de noroiul impur al eterogenității lumești postmoderne, încărcat până la esență cu simplitate și curat ca inima unui sihastru al pustiei primind în dar, cu o smerenie nemărginită, seva euharistică mântuitoare a bunului și de viață dătătorului Său Dumnezeu incontestabil. Cu alte cuvinte
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
totdeodată, taole de destin ... „Să ningă peste noi cu miei” în aceeași străveche limbă românească și nu doar azi, când zăpada spulberă în taină tăcerea de pe urmă a morții. „Să ningă inima în noi”, căci „Noi niciodată nu am fost noroi/ O spun și mieii care ning pe noi” ... Sunt versuri așezate în piatra templului zeesc al Iubirii de către poetul NICHITA STĂNESCU, un templu divin unde, printre altele, ruga eminesciană și spațiul precuvintelor-cuvinte de sorginte rilkeană ale sfârșitului de secol XIX
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
cărămidă care iese de sub țărmul acestuia. Ne-am deplasat la fața locului împreună cu Varga Gheorghe. Am ridicat câteva piese care după formă și sgârieturile de pe ele, păreau interesante. Le am adus la Arad. După ce au fost spălate și curățate de noroi, săptămâni zi și noapte au fost examinate de către mine cu lupă. Le am fotografiat în atelierile foto din Arad, în atelierele SC „Universum Trade”, patron dl profesor Mureșan Ștefan reprezentant autotrizat Xerox, în atelier de fotografiat din Timișoara. Fotografiile erau
MAREA DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ de TEODOR ARDELEAN în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342047_a_343376]
-
le sparg cu el toate ferestrele de la toate academiile de antropologie culturală din lume! Așa, ca să nu mor că proastă, degeaba, închisă aici, pe Pământ, în închisoare lor de lut. Eu nu sunt făcută din lutul lor și nici măcar din noroiul verde biomolecular al uriașilor, doamnă! Eu sunt făcută din cu totul și cu totul altceva, doamnă! Sunt făcută din praf de stele și din pulberea stelară a unei Stele arzătoare cu opt raze, pe a cărui colturi eu i-am
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
adeseori / de soarele ni-i socru, / iar stelele ni-s unchii. / Mi-au dat femeia cu lumină și cu foame / ți-am dat vederea-n ochi, Ioane / și la biserică icoane / Ploua cu ploaie neagră peste noi / lumina ne era noroi / iar noi, singuraticii de noi. («Fânar» - AmNS, 202). Există în acest ciclu și o abordare a mitului jertfei zidirii; după ce bate bărăganele cosmice, îndeosebi, ale Făt-Frumoasei- Mame-Mări, și după ce extinde aburariul jertfirii de Ană (inclusiv cel de Ană- feruginoasă) în
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
sus / Însuși fusese bătut în pălmi / cu piroane de fier înroșite în sânge / Bărbatul Isus / Să sfâșiem această cămașă a secundei / și să o împărțim între noi / O, voi soldați latini / voi animale ale undei / ce crește iarbă verde din noroi / mă bate gândul lung cu palme albe / peste obrazul care nu-l mai am / Din dinți numai atâta mai rânjeau / zăpezile fulgoase de mai an. («Cântec» - AmNS, 255); De ce să stea îngerul cu aripile la gură / înghesuit și plângând în
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
Nichita Stănescu la 11 decembrie 1983, în Drobeta-Turnu Severin, se centrează pe metafora-simbol, ninsoarea cu miei, elogiu christianic al purității și jertfei: Să ningă peste noi cu miei doar astăzi / Să ningă inima din noi / Noi niciodată nu am fost noroi / O spun și mieii care ning pe noi / O, dulce, mult prea dulce tu, fecioară, / Care mi l-ai făcut pe Iezus chiar din flori / ce zici că ninge mieii peste noi / Ce zici că ninge mieii peste seară / Și
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]