10,880 matches
-
mai curată... știam, văzând aceasta, ce greu este marșul ei spre albul absolut. Nu-i o vorbă. Te aștepți să vezi ceva și mai alb decât neaua și ești gata să închizi ochii, orbit, dar proba purității desăvârșite bate în nuanța cerului. Pe urmă, chibzuind, tragi concluzia că asemeni sunetelor foarte acute, vibrațiile albastrului perfect nu se mai văd, tocmai prin forța intensității lor, a gamelor joase, ca zbierătele elefanților, pe care omul nu le aude; și că așa se manifestă
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
de inadecvate sub unghi ideologic, încît impresia prăfuită a unui gînditor depășit ți se strecoară temeinic în suflet. De aceea, cînd te apuci să-l citești, o faci cu convingerea că îndeplinești un ritual al deshumării culturale, readucînd la lumină nuanțe cu neputință de reînviat. Pentru ca apoi, pe măsură ce-l parcurgi, să începi să te trezești. Realizezi cît de inclasabilă și singulară este inteligența acestui "misticoid" și "obscurantist" intelectual. Căci nu nuanțele gîndirii sale ți se întipăresc în minte, ci tonul de
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
că îndeplinești un ritual al deshumării culturale, readucînd la lumină nuanțe cu neputință de reînviat. Pentru ca apoi, pe măsură ce-l parcurgi, să începi să te trezești. Realizezi cît de inclasabilă și singulară este inteligența acestui "misticoid" și "obscurantist" intelectual. Căci nu nuanțele gîndirii sale ți se întipăresc în minte, ci tonul de bază cu care le exprimă. Și atunci realizezi că șansa celebrității lui Nae, ba chiar cauza posterității lui, stă în această flagrantă inactualitate a tonului. E tonul unui om liber
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
memoriei, care aduce aleatoriu la suprafață chipuri, replici, întâmplări, sentimente, din epoci diferite). Totul se topește într-o scriere de mare frumusețe, o adevărată simfonie a Eu-lui profund al unui om care își rememorează cu delicatețe și infinită grijă pentru nuanțe întâmplările esențiale ale existenței. Spațiul și timpul se află parcă într-un turbion, copilăria personajului se topește în cea a tatălui său și a fiicelor sale, totul este învăluit într-o mare afecțiune. Elementul central al cărții este moartea tatălui
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
de data aceasta) a comis prelungirea singularului. Trecem. Mai importantă este virgula după versul 2, pusă în P1 și păstrată în toate edițiile, inclusiv la Ibrăileanu (1936) care a consultat Convorbirile și a văzut sigur că acolo lipsește. Dar sunt nuanțe (sensuri) diferite. Virgula cere pauză și înțelesul logic: tot mai mult, pentru că, explică acest comparativ. Numai că poezia nu oferă, mai jos, o cauză logică, spune că nu se știe de ce, că e ceva inefabil. Fără virgulă, ca în CL
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
imersiune metafizică, grație acelui tablou de Pieter Bruegel cel Bătrân (,Vânătorii pe zăpadă"), derulat milimetric în unduirea preludiului în fa minor al lui Bach. Aș mai așeza alături tablourile lui Leonardo Da Vinci cu turnurile Florenței renascentiste în fundal, și nuanțele ocru ale neorealismul italian din anii '60. Sunt dimensiuni ale universului, imbricate unele în altele, pe care le traversez ca un pendul, în largi amplitudini. Surprind cu ochii minții ținuturi fabuloase, acoperite de un cer neînchipuit de senin, scăldate de
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
doar de faptul că, atunci cînd nu se încrede în caracterul "reacționar" al antimodernului, Mircea Martin nu are în vedere textul meu, în care, spunînd "antimodern" în sensul lui Compagnon, mă gîndeam de pildă la H-R. Patapievici. În fond, există nuanțe. Pentru autorul Singurei critici, "modernii neautentici sunt adepții necondiționați ai ideii de progres, iar antimodernii neautentici ar rămîne să fie retrograzii, reacționarii (în sensul tare al termenului)." Fapt este că, pentru Mircea Martin, antimodernii sînt moderații. Ambivalenți și moderați. Nu
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
o contrarieze. Să-i schimbe armoniile, să-i inverseze densitățile, s-o dinamiteze și s-o adune. Și nici o mișcare n-a dus mai departe dușmănia cu materia decît avangarda. O dușmănie polifonică, în care fiecare și-a găsit acordul, nuanța sonoră care sfărîmă zidurile Ierihonului. Cu larma deznădăjduită a manifestelor, sau cu bună ospeție. Ca la Ștefan Roll (Gheorghe Dinu, fiul lui Enache, cel cu Lăptăria), care arată, față de materiile de toate soiurile, o anume curiozitate inofensivă, de copil care
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
cât vom fi mai atenți, cu atât mai mult vom constata că dirijorul nu numai că atribuie și distribuie vocile, ci este totodată și întemeietorul muzicii, eliberatorul ei, îngrijindu-se de stabilirea tempoului și schimbărilor lui pe parcursul lucrării, de mobilitatea nuanțelor în funcție de anumite legi acustice ori indicații ale compozitorului, de prezervarea rigorii ritmice, de stabilirea perspectivei sonore, precum și de însuflețirea partiturii printr-o dicție subliniată și prin crearea unei anvelope timbrale turnată după norme și cutume stilistice clar definite. Din gesturile
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
vârstă marilor nefericiri. Încă înainte de apariția curentului "Emo", cei mai multi adepți necondiționați ai cinicelor cugetări existențiale ale lui Cioran erau liceeni din ultimele clase. La vârsta de 17-18 ani, totul se discută în termeni absoluți, sistemele de valori nu cunosc nici o nuanță relativă și o cât se poate de banală neînțelegere în amor te poate face să te gândești la... sinucidere. Cultivata, plină de sensibilitate, Mihaela Mâlea Stroe învesmântează artistic exercițiul de... deziluzionare specific vârstei. Majoritatea versurilor din acest prim ciclu al
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
și convins al Memoriei, Negruzzi poseda însă și virtuți ce l-ar fi făcut apt pentru proza imaginativă și de observație. Culturii sale neobișnuite i se adăuga o remarcabilă inteligență. Asupra realității din jur, el aruncă o privire penetrantă, sesizînd nuanțe greu perceptibile (cum o face în Fiziologia provințialului). Ironia este la el mereu fină, fără aplecare spre satiră, și sprijinită pe aluzii culturale, care fac cititorului cu ochiul. Fapt mai rar în epocă, Negruzzi se simte în largul lui cînd
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
o pasere de paradis. Stăpîna acelei capele era fanalul care mă lumina, magnetul ce mă trăgea". Sau în Pentru ce țiganii nu sunt români, unde, spre disperarea autorului, Bogonos rîde cu lacrimi la lectura poemului eroic Aprodul Purice. Fără o nuanță permanentă de auto-ironie, scrisul lui Negruzzi nu poate fi imaginat. în aceeași ordine a prozei de observație, Negruzzi are plăcerea contemplării obiectelor în materialitatea lor, a aranjării lor după culori și forme; rochiile Zoei, costumul de gală al lui Iancu
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
coup de foudre, însă micuțul robot trebuie să găsească drumul spinos spre "inima" iubitei sale al cărei indiferentism superior provoacă imaginația lui Wall-E și-i dezvăluie resursele improvizatorice. Din acest punct, povestea de dragoste se scrie cu mult șarm, cu nuanțe comice și tandre, aproape fără cuvinte, însă cu sunete semnificative, pe portativul aventurii. Misiunea Evei și a clonelor ei era să descopere o formă de viață, fapt care se și întîmplă, iar imprudentul Wall-E este purtat de dragostea sa pînă
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
cu ochiul liber că în versul întâi este o silabă în plus. Iar în al doilea vers, nedumerirea asupra sintagmei "gândind o mie". O mie, gândind? O mie de ce? O mie de ipostaze? O mie de râuri-rânduri? O mie de nuanțe ale esenței, care învie într-o mie de citiri? Să încercăm a repara formal și a da un oarecare sens, ritm și logică textului dvs. ambițios, astfel: Stând în mine, lumea știe/ Cât asud gândind o mie -/ Râuri-rânduri, mărturie/ Sub
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
cere premierului Victor Ponta să aleagă între calitatea de candidat și cea de prim-ministru. "Îi cer să aleagă între calitatea de candidat și cea de prim-ministru. Este inadmisibil ca pe banii noștri să facă excursii în teritoriu cu nuanță electorală, dar și mai grav, este inadmisibil să facă promisiuni profitând de ambiguitatea acestei calități. Pe scurt, dacă dorește să fie candidat la Președinție, să demisioneze din funcția de prim-ministru acum", a declarat Diaconescu după ședința Consiliului Executiv Național
Victor Ponta, somat de Cristian Diaconescu să aleagă: Fie prezidențiabil, fie premier by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/82084_a_83409]
-
reînviat, spre entuziasmul unei săli arhipline, atmosfera spectacolelor de cabaret din perioada războiului, interpretând cupletele celebre în epocă. Emoția se simte în aer, participarea sălii stimulează și chiar rememorarea de către Agnia Bogoslava a momentului în care a fost arestată are nuanțe de umor. Cei doi agenți veniți la ora 3 noaptea să o aresteze sunt invitați la o bere și la o gustare. Apoi, împreună cu aceștia, Agnia Bogoslava și Sandu Eliad merg la niște colegi să-i anunțe că nu pot
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
se întîmplă acolo, în lumea fulgurațiilor subatomice, ar fi o încercare zadarnică. Să ne închipuim așadar că mi s-ar cere să explic de ce sunt îndrăgostit de o femeie. Oricîte detalii aș da și oricît m-aș strădui să surprind nuanțele pe care le consider cele mai grăitoare, aș simți prea bine că tocmai esențialul îmi scapă, și asta nu pentru că aș fi orb sau lipsit de fler psihologic, ci fiindcă starea îndrăgostirii nu e una prielnică observațiilor descriptive. Folosind un
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
relativizează proporțiile, după cum presiunea colectivității asupra individului nu depășește pragul opțional al unei cutume aflate la libera lui alegere: o poate accepta sau nu. Tradiția devine facultativă, iar sentimentele de clan sau de ierarhie - onoarea, mîndria și demnitatea - capătă o nuanță apăsătătoare de corvoadă socială. Psihologia colectivă prinde culori vii și înseninate, iar frunțile oamenilor, altădată încrîncenate de îndîrjirea suferinței sau de intensitatea patosului religios, se descrețesc sub efectul tonifiant al bunăstării colective. Elveția se îmbogățește cu un elan a cărui
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
unei lumi cu aerul că însăși această descompunere este o taină, un fel de enigmă în fața căreia singurul lucru pe care îl poate face este s-o descrie. Iar atunci cînd reușește să-i prindă chipul și să-i surprindă nuanța, Halter își molipsește cititorul, introducîndu-l într-un univers în care penumbrele sunt sursa ispitei și semiîntunericul e stimulul imaginației. E lumea crepusculară a unui sfîrșit care cere, drept prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
creația autorilor monoideatici, însă diversificarea ei are ca rezultat o uimitoare lărgire a universului moral. Maniheismul ce face și astăzi atâtea victime e respins din capul locului de un scriitor pentru care lucrurile nu sunt deloc simple; și pentru care nuanțele contează. Adevărul, binele, dreptatea nu sunt predeterminate și nu se află în proprietatea cuiva. Ele se cer căutate și câștigate, prin lungi deliberări și decantări succesive. De aceea, procesul - în sens juridic ori moral-intelectual - este vectorul întregii creații a lui
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
inerție de lectură. Fiindcă acești copii cărora li se adresează Cânticele... au - ca în jocurile antedecembriste cu pioni multicolori - vârste cuprinse între 2 și 90 de ani. Și afinități care pendulează între inocența netedă și ipocrizia plină de asperități a nuanțelor. Două sunt, la rece, publicurile-țintă ale unui asemenea volum pe cât de neobișnuit, pe atât de neașteptat. Adică adolescenții și tinerii (în curs de educare, nu-i așa?) amatori sinceri de șarade sângeroase, de violența veselă a fantoșelor (pe care le
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
lor cele mai adânci, spre a recunoaște măcar urme emergente ale clasicului complex oedipian și acela discutabil. Textele mă obligă să mă distanțez de pledoaria lui Pandrea, plină de paranteze interesante, întrucât pledantul se arată foarte atras mai mult de nuanțele acestui complex în interpretare freudiană, decât de particularitățile psihologice ale lui Panait Istrati în raporturile lui cu mama. N-am recunoscut nimic care să susțină ca fiind proprie atribuirea acestui complex personalității scriitorului cu o viață extrem de zbuciumată. Interpretarea complexului
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
sacre nu i-a redus, dimpotrivă, pragmatismul cu care judecă întâmplările lumii contemporane. Ceea ce impresionează în scrisul lui Teodor Baconsky este limpezimea gândirii, corecta situare în peisajul contemporaneității, chipul fascinant în care o cultură temeinic asimilată contribuie la înțelegerea infinitelor nuanțe ale prezentului. La acestea contribuie, fără îndoială, și experiența de diplomat a autorului. La o vârstă încă tânără pentru diplomație, Teodor Baconsky a trecut deja prin onoranta, dar foarte dificila calitate de ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun (este chiar
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
a face evenimentul, de a-i da strălucire și greutate, de suportul primului ministru al Greciei, al Ministerului Culturii și al Teatrului Național al Nordului Greciei din Thessaloniki, rămîne impactul personal și subiectiv, felul în care fiecare percepe și interpretează nuanțele celor petrecute. Faptul că, după mulți ani de la ediția de la Taormina, se revine în Grecia a creat, ab initio, un soi de emoție care a modelat tensiuni și neînțelegeri. Ele nu lipsesc, pînă la urmă, de acolo de unde există teatru
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
cu completări de natură documentară demne de luat în seamă în 1938 (ediția a III-a), iar în 1964 apare a patra ediție, în care autorul operează numeroase modificări, de două tipuri: informații noi de istorie literară și intervenții de nuanță ideologică datorate exigențelor cenzurii. Care dintre cele patru ediții are drept de text de bază? Ediția de Opere G. Călinescu, vol. 11, Editura pentru literatură, 1969, a consacrat ca text definitiv cel din 1964, pentru că era ultima ediție revăzută de
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]