9,057 matches
-
hlamidele lor muiate în luumină Și nu s-au pierdut, Au rămas pe vechea tulpină. Păsările au început un vechi tril Concert la care au venit și cucii La sfârșitul nopților de april... ...Era Sfântul Gheorghe și-n noapte înfloriseră nucii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Dimineața de Sfântul Gheorghe / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 477, Anul II, 21 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DIMINEAŢA DE SFÂNTUL GHEORGHE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357595_a_358924]
-
au nici o speranță acum. Iar Copacul abundenței își înălța coroana până dincolo de acoperișul lumii. De aici de jos, prin acest Internet celest se poate vedea foarte bine cum crengile copacului sunt încovoiate de greutățile ciorchinilor încărcați cu banane, portocale, ananas, nuci de cocos, măsline, cafea, și de tot felul de bunătăți...Iată cum Doamnele doamnelor se înfruptă toate pe săturate din Copacul abundenței! Iată cum și Doamnele în roz, sunt ca vulpile, urcă și coboară în Copac între un ospăț și
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
palmelor primite de Ion de la mamă-sa, de față cu mireasa. Și hohotele de râs se opriră abia la ușa bisericuței din lemn. O frumoasă zi de vară încheia pentru Ion a'lu' Ionașcu vremea libertăților sale de holtei. Din nucul de lângă clopotniță, cu vocea răgușită de dulceața cireșelor, un cuc își repta partitura cea însoțită de două silabe identice. Imediat după asta, dinlauntrul bisericuței răzbătu până afară, prin glasul popii și al câtorva cântăreți bisericești, “Isaiia dănțuiește”. Cântarea cea care
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
eufonii fără cusur. Ritmul interior al poemelor, bate o dată cu inima poetei. Bogdan Stoian - un alt lirist, prin poemele sale aduce liniște și o stare de bine. Iată un instantaneu: “Neliniște: Clopotul bate / cu spirale albastre / peste pamântul / rănit de cruci / nuci albi / cu frunze uitate / de toamna grăbită / sprijină norii / păsări necunoscute/ jelesc cuibul / prădat / de un câine orb / rătăcit printre suflete”. Aici sunt câteva respirări lirice în spirit de haiku. Bogdan Stoian își încheie grupajul cu trei epigrame. Cristina Ștefan
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
sediul Casei de cultură, era permis printr-o ușă laterală, aflată la extremitatea aripii sale de pe splaiul B. Niște scări largi, de marmură albă, anunțau somptuozitatea interioară a imobilului. Ele sfârșeau la capătul unui hol imens, lambrisat în lemn de nuc și luminat prin patru ferestre mari, toate dând spre curtea interioară a casei, înfățișând fiecare, prin tulburătoare întruchipări feminine, câte unul din cele patru anotimpuri. Îmi aminteam că, atunci când aveau loc activități la Casa de cultură, la care de voie
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
un picior de masă, stătea, printre fleacuri, singur, răsturnat. În căsuța veche o fotografie, mama și cu tata, mire și mireasă, îi privesc și-mi pare că șunt bucuroși, că-nsfâșit, Țîțîna, s-a întors acasă. În grădina casei, altădată vie, nucul verde, mare și rotat, prin foșnet de frunze azi mă dojenește că de-atâta vreme din sat am plecat. Totu-n jur e vraiște, totu-i dezolant, nu stiu ce sa fac, de ce să m-apuc, să repar căsuța, să-nviez grădină
ACASĂ, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358763_a_360092]
-
casei să vadă cine poate fi la poarta metalică. Întotdeauna o închidea cu cheia când intra în curte. - Da! Cine-i acolo? Întrebă el nervos că este deranjat la o asemenea oră din noapte, deschizând ușa masivă din lemn de nuc al vilei. - Sunt eu, domn’ profesor, Emanuele, se auzi o voce subțire în spatele porții. Afară era un ger năprasnic. Era ultima răbufnire a Babei Dochia, una dintre acele nopți geroase care distruge orice fir de viață apărut în perioada de
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
cea mai frumoasă și mai emoționantă din tot volumul - Tudor, meditând în grădină la frumusețea creației divine, trece cu lejeritate pe tărâmul amintirilor. O floare din grădină îi atrage atenția și o culege. Cu ea în palmă, caută umbra bătrânului nuc, care-și răsfira crengile generos. Și, pe băncuța de lângă nuc, somnul îl fură și-l proiectează cu ani în urmă, la întâmplarea cu iapa numită „Bătrâna” pe care o pierduse odinioară. Marian Malciu posedă o artă a narațiunii perfectă. Cu
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
meditând în grădină la frumusețea creației divine, trece cu lejeritate pe tărâmul amintirilor. O floare din grădină îi atrage atenția și o culege. Cu ea în palmă, caută umbra bătrânului nuc, care-și răsfira crengile generos. Și, pe băncuța de lângă nuc, somnul îl fură și-l proiectează cu ani în urmă, la întâmplarea cu iapa numită „Bătrâna” pe care o pierduse odinioară. Marian Malciu posedă o artă a narațiunii perfectă. Cu puțină imaginație, te transpui în povestire și trăiești întâmplările de parcă
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
nu se prindă de fundul tuciului. Când colarezul este gata, îl toarnă în farfurii. După ce dă tuciul jos de pe pirostrii, pune căldarea mare cu apă la fiert. În bătătură așează albia de lemn pe care o înconjoară cu frunze de nuc sau foi de lipan( brusture), taie un „codru” din săpunul de casă care miroase a mentă și pelin( azi, numai bătrânele păstrează obiceiul săpunului de casă). La brâu își pune un șervet nou, țesut de mâinile ei, așteptând ceata de
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-SPĂLATUL DE PICIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344749_a_346078]
-
a urcat la Cer (Ispasul). De Ispas se crede că sufletul morților se poate rătăci în drumul lor spre Cer. De aceea, în tradiția românească, există obiceiuri și practici magice de apărare: se culeg frunze și ramuri de alun și nuc care se duc la sfințit pentru a nu se prinde farmecele apoi se pun la porți sau la stâlpii caselor... În noaptea dinaintea Ispasului, flăcăii și fetele mergeau prin alunișuri să culeagă flori de alun, căci acestea înfloresc și se
TRADIŢII LA ROMÂNI-PAŞTELE BLAJINILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344751_a_346080]
-
2012 Toate Articolele Autorului Prin copilăria copiilor mei mi-am mai trăit încă o dată propria copilărie. Toate treburile casnice ale sfintelor sărbători ne făceau, pe mine și pe fratele meu, părtași la toate cele câte se întâmplau prin bucătărie: spărgeam nuci, frecam gălbenușuri, curățăm usturoi și câte și mai câte... În casa era un miros aparte de vanilie, de scorțișoară, de cuișoare, în curte, florile liliacului se vedeau printre frunze ca niște făclii mov iar micsandrele își desfăceau bobocii în miresme
CÂND PORŢILE RAIULUI STAU DESCHISE... de DONA TUDOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358780_a_360109]
-
pare, Să mai schimbe-o vorbă, două, când nici el, nici ea n-au stare. O zacuscă asortată, cu ciuperci și dovlecel, Un ardei roșu și iute ca un fante subțirel, Morcovi, ceapă, usturoi, gogoșari și tărtăcuțe, Roșii coapte, aromate, nuci rotunde și plinuțe Adunate-n coș de-a valma, se privesc cu înțeles: „Cum că din atatea locuri, chiar pe ăsta l-am ales?” Iar de-afară, pe-nserat, Toamna-n strai de tufănele Le trimite șugubeață, zâmbet blând și praf
ÎNTR-O BUCĂTĂRIE, TOAMNA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358821_a_360150]
-
emană lumină și cine are lumină primește razele lui încălzindu-se cu sufletul la ele, simțind cum sângele îi umple corpul și îl hrănește cu sănătate spirituală. Poeta Elena Armenescu ne spune cu nostalgie: Azi am fost din nou / La nucul de argint / Așa cum sta, în plină lumină, / în mijlocul câmpiei, / acoperită de zăpadă / srălucitoare,orbitoare / singur / cu crengile proiectate pe cer ... Unde s-ar fi putut îndrepta acele crengi decât spre lumina cerească, de unde poetei i-au venit în minte să
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
în mijlocul câmpiei, / acoperită de zăpadă / srălucitoare,orbitoare / singur / cu crengile proiectate pe cer ... Unde s-ar fi putut îndrepta acele crengi decât spre lumina cerească, de unde poetei i-au venit în minte să îmbrace într-o podoabă atât de strălucitoare nucul, pom sacru și trăitor în mijlocul câmpiei, o libertate pe care numai poeta și-o dorește în taină. Mi-am lăsat gândurile într-o mare uitare de sine, se alătură idolatriei noastre Cezarina Adamescu, continuând: De pe ruinele lor, pămătufuri de fum
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
pentru tine Bună seara, cântec dulce ce-l tot cânt și îl descânt printre nopțile cu stele printre stelele de gând Am venit să-ți spun colinda daruri inimii s-aduc, tu primește-mă-n miresme de gutuie și de nuc Dă-mi din sânul tu, frumoaso, Iasomie, busuioc, Crăciuniță-mi fii în seară care să ]mi dea noroc! Și mă ia apoi de mână și-mi alină al meu gând cu lumina din lumină și din dragoste curgând. Și în noaptea
COLIND PENTRU TINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358882_a_360211]
-
visător, găsim în poemul-mărturisire: “Ca pe foaia-mi de papirus ... / Ninge mărunt în această parte a cosmosului, / ninge cu fluturi sub curcubeul cosmicului suflet / ca și sub fruntea mea de ianuarie, / ca și sub ochii mei de culoarea inimii de nuc, / ori, mai degrabă, ca pe foaia-mi de papirus, / unde-ncolțește solemn și înalt / semnificantul meu de jar, / în certitudine perenă, de făurar ... ” Câteva poezii reflectă atributele esențiale ale Poetului: “Înaripat de vulturi-triftongi ... Călător în munți, omul, / călător neîncetat, din
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
Elegiile elementului Apă”. Un soi de pastel în rimă albă este poemul “Ploaie de sacâz, de chihlimbar ... ” în care poetul jinduiește cântecul de acasă: “ar fi trebuit s-aud / și mierla de Banat, cântând edenic, / în cireșul înflorit / de lângă marele nuc al blocurilor / de roșie cărămidă comunistă și de beton, / fluturându-și mâțișorii / până la electrizarea frunzelor / mici, cât paraua, / din cântecele vechi-valahe, / ale arbuștilor mereurit-pânditori, / din vecinătatea imediată ... ” Un amestec tare ciudat de clasic și modern, de cosmologic și de ontologic
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
Banatului: / imense flori-clopote-de-nalbă, / fluturi de fulgi, / nemaipomeniți, / cât aripa de vrabie, / foșnesc vertical, / tăind tămâioșii cumuluși / ai preamărețului subceresc - / gugulanii așază merele-n fânul / ce miroase profund a istorie dacică, / până la marginea câmpiei, / până la primele piramide extraplate, de mere, / de nuci, de prune, de butoaie cu brânză ... / Totuși, / astăzi n-a mai nins orizontal, / ca în tinerețea-mi de flacără ... Poate, pentru că nu-mi place chipul râului / când ninge: e prea-ntunecat / între maluri de-omăt, / între siluetele negre-ale plopilor / și-
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
întrebări care-l mistuie și cărora speră să le afle răspunsul: “Mai sunt destule întrebări, Doamne, / la care trebuie să-mi răspunzi, / până nu-mi vine inspirația cerească, Doamne, / de-a lua stelele-n dinți, / ca pe alune, ca pe nuci, / spre-a le sparge-n două - / inclusiv stelele din cerul gurii mele, / cele cu înaltă temperatură / de șase mii de grade-Celsius ... Motivul păsării-reptilă Arheopterix, care conduce și la titlul volumului, este frecvent în poeme ironico-sarcastice îndreptate spre realitățile zilei. Ex.
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
intitulată “ În livada cu meri”, o elegie-pastel și imn de recunoștință, dar și un ecou de dor pentru Ardeal, unde se află rădăcinile: “în livada cu meri, ceruite-n tăceri, / poame roșii duceau dorul ierbii în ramuri. / odihnea sub un nuc umbra zilei de ieri, / chipul mamei săpa o icoană în geamuri. // peste cale, un bici trezea rar licurici. / în umbrar de arini mâna nopții întinsă / cobora cu arici și-ndemna din arnica / care grele cu fân, prin lumina cea ninsă
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
urmă-ne în biserică și-l știu. Când îl aud, știu și eu cuvintele. Lucrăretele. Aici asculta Lucrăretele. De-aș fi știut mai demult, nu m-ar fi speriat atât Danaidele. Poate alta ar fi fost și soarta Spărgătorilor de Nuci. Domnul a scris-o. Eu am pus-o pe nuci”. După propria-i mărturisire Jianu Liviu-Florian scrie “proza unui mugure de gând de simțire românească“. Ce și-ar putea dori un scriitor mai mult? Lumea lui este atât de diversă
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
știu și eu cuvintele. Lucrăretele. Aici asculta Lucrăretele. De-aș fi știut mai demult, nu m-ar fi speriat atât Danaidele. Poate alta ar fi fost și soarta Spărgătorilor de Nuci. Domnul a scris-o. Eu am pus-o pe nuci”. După propria-i mărturisire Jianu Liviu-Florian scrie “proza unui mugure de gând de simțire românească“. Ce și-ar putea dori un scriitor mai mult? Lumea lui este atât de diversă și totuși, atât de cunoscută!...Peste tot, la fel. Ici-colo
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
ogradă când știu ei că nu e nimeni acasă, după câte un tuci sau găleată și aleargă să le vândă ca să-și cumpere pâine. Pentru ei sau pentru altcineva bolnav din familie. Sau dacă au timp, îi mai bat și nucul sau îi culeg cireșele dacă e timpul lor, ori le strâng rufele puse la uscat dacă se întâmplă să fie. Oricum, nu pleacă niciodată cu mâna goală. Nu mai vorbesc de gospodăriile despre care se află că au rămas nelocuite
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
ce pier Între zborul meu și cel de cocor. Doar ea mă urmărea cu gândul Când intrasem cu totul în cuvânt, În al nouăle cer îmi era rândul Să fiu briză, să o mângâi, să fiu vânt. Perenitatea dorului de nuc Mai cântă guguștucul în nucul bătrân Și frunzele-i mai cad târziu în toamnă Iar vrăbile pe sub frunze se îngân Când la umbra lui mai stă o doamnă. Mai cade din când în când o nucă Pe iarba din ograda
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359321_a_360650]