2,656 matches
-
Femeile erau oricum un mister. Crescând printre atâtea femei, era ciudat că se simțise atât de străin de ele toată viața lui. Mustafa crescuse ca unicul băiat al unei familii În care bărbații mureau prea devreme și prea pe neașteptate. Nutrise dorințe sexuale crescânde În timp ce era Înconjurat de surori pe care Îi era interzis să le includă În fanteziile sale. Totuși, a alunecat din ce În ce mai jos, nutrind gânduri de nedescris despre femei. La Început, Mustafa se Îndrăgostea de fete care Îl respingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unicul băiat al unei familii În care bărbații mureau prea devreme și prea pe neașteptate. Nutrise dorințe sexuale crescânde În timp ce era Înconjurat de surori pe care Îi era interzis să le includă În fanteziile sale. Totuși, a alunecat din ce În ce mai jos, nutrind gânduri de nedescris despre femei. La Început, Mustafa se Îndrăgostea de fete care Îl respingeau. Terifiat de gândul că va fi respins, ridiculizat și ocărât, a Început să tânjească de la distanță după trupul femeilor. Anul ăsta se uitase Înciudat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iar șansele ca acesta să-și schimbe orientarea păreau destul de slabe. În al doilea rând, acesta făcuse o pasiune subită pentru fata aia ursuză, Asya - un lucru pe care toată lumea În afară de ea Îl remarcase deja. Așa că Gazetarul Homosexual Ascuns nu nutrea nici un fel de speranțe de a avea vreo aventură cu Caricaturistul Alcoolic. Voia doar să se afle În apropierea lui. Din când În când simțea un fior brusc când caricaturistul, Întinzându-se după un pahar sau după o scrumieră, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și să meditezi, trebuia să faci asta atât de discret, de temător, de interiorizat, Încât să nu te transformi niciodată Într-un cititor Împătimit. Dacă nu te puteai abține să ai aspirații mai Înalte În viață, trebuia cel puțin să nutrești dorințe simple, reduse ca pasiune și ambiție, de pacă ai fi fost secătuit de energie și nu-ți mai rămăsese destulă forță decât ca să fii obișnuit. Cu o soartă și o familie ca acestea, Armanoush a fost silită să Învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
despre trecut și chiar să uite și puținul pe care și-l aminteau? Zorile s-au ivit deja. Nu mai e decât un pas până la acel prag straniu dintre noapte și zi. Singurul moment când e destul de devreme ca să mai nutrești speranța de a-ți Împlini visele, Însă mult prea târziu ca să mai visezi cu adevărat, tărâmul lui Morfeu e acum departe. Ochiul lui Allah e atotputernic și atotștiutor; e un ochi care nu se Închide și nu clipește niciodată. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fără să și-o mărturisească, ar vrea ca fiul să-i prelungească lucrarea. E o ispită. El se joacă cu ispita asta. Fiul ar vrea să-și depășească tatăl și, totodată, să prelungească lucrarea acestuia. E cu neputință. Dar el nutrește totuși proiectul acesta imposibil. CÎnd Își dă seama că a luat-o pe alt drum, are un moment de panică. Pe părintele acela care a reprezentat pentru el certitudinea, el l-a abandonat. Descoperă că a devenit el Însuși. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
întâmplări asemănătoare, o flacără subțire, rapidă și sinuoasă ca limba unei cobre, țâșni șuierând din gura vetrei și mușcă cu cruzime mâna băiatului, apropiată, inocentă, neștiutoare. Atunci s-a născut surda antipatie pe care familia Gacho a început s-o nutrească față de Algori, nu doar incalificabil de neatenți și de iresponsabili, ci și, conform inflexibilei lor judecăți, nerușinat de profitori pentru că se folosiseră de sentimentele unui tânăr naiv ca să-l pună să lucreze pe gratis. Satele îndepărtate de civilizație nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sete de dominație fără saț agită sângele-i impur, o sudoare arzătoare Îl inundă, un soi de abur grețos se Împrăștie În juru-i. Cum să-l lovesc pe acest ultim dușman? Am deodată intuiția neașteptată, pe care poate s-o nutrească numai cel pentru care sufletul omenesc, de secole, nu are nici un ungher neviolat. — Privește-mă, Îi spun, și eu sunt un Tigru. Dintr-o singură mișcare te Împing pe tine În mijlocul Încăperii, și Îți smulg tricoul, rup cingătoarea acelei cuirase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
băgat și pe chinezi În Plan?“ „Poate că da“. „Ba poate că nu. Dar nu e cazul să ne smulgem părul din cap, am fost induși În eroare de toți. Eroarea asta au făcut-o cu toții, de la Postel Încolo, probabil. Nutreau convingerea, la două sute de ani după Provins, că al șaselea grup era cel de la Ierusalim. Nu era adevărat“. „Dar, scuză-mă, Casaubon, noi suntem cei care am corectat interpretarea lui Ardent și am zis că Întâlnirea de pe piatră nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aproapele. Era un secret de nimic? Și lăsa testamentar că oricine rostea cuvintele potrivite În momentul potrivit putea să transforme o bucată de pâine și jumătate de pahar de vin În carnea și sângele fiului lui Dumnezeu și să se nutrească astfel. Era o enigmă de aruncat? Și Îi determina pe părinții Bisericii să facă conjecturi și apoi să declare că Dumnezeu este Unul și Întreit și că Duhul vine de la Tatăl și de la Fiul, iar nu Fiul din Tatăl și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
creadă asta și cînd rusul se duse la culcare, Wakefield rămas treaz, dînd trup ficțiunii sale. A Înțeles că ultrarealitatea faptului că ea avea grijă de trupurile de prisos ale orașului ar putea să apese pe relația lor, că ea nutrea o neîncredere profundă În munca lui, pe care ea o considera și murdară, și lașă. Pentru un doctor, „spațiile ascunse“ erau o adevărată anatemă, căci profesia ei cerea să scotă la lumină ce era ascuns În trupuri, să localizeze boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să se gândească iar la un cal. Abia a reușit să-și înăbușe zâmbetul amar. Își dădea foarte bine seama că s-au înșelat îngrozitor. „Ce ne-a mai dus...“, gândi ea. Deziluzie. Dezamăgire. Mâhnire. Visurile trandafirii pe care le nutrise timp de trei săptămâni, în secret, se spulberară cu totul. „Ce comedie! Ha, ha, ha!“, râse ea amar în sinea ei. Zvâcnirile din obraji se puteau traduce prin indignare și furie. „Numai Takamori era de vină, totul... Ce proști suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Îi dispăruse teama și tremuratul la vederea lui. Două nopți petrecute împreună în cămăruțe sărăcăcioase nu puteau constitui chiar un motiv serios de împrietenire, dar a început să se simtă apropiat de acest asasin. Era un sentiment asemănător cu cel nutrit față de câinele vagabond. Durerea ce i se citea în ochi pe când îi povestea lui Gaston despre fratele său era mai mult decât o dovadă clară a faptului că spunea adevărul. Se putea citi multă sensibilitate în ochii lui în clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-ar deschide larg ușa, iar Endō ar sta cu spatele, lui Gaston nu i-ar mai trece prin cap să fugă. — Câine-san! — Ce? — Dumneavostră. Gaston rânji. Sunteți ca Napoleon-san. Gaston nu îl uitase pe bătrânul câine, Napoleon, pentru care nutrea o afecțiune ieșită din comun, ca și când el ar fi fost consolarea pentru toate hărțuielile și bătăile primite. Acum, privind profilul lui Endō, simțea aceeași atracție pentru chipul asasinului. Endō-san, vă plac câinii, nu? Pe Endō l-a surprins întrebarea. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
e și Kate asta. — Cum de reușești să vezi mereu partea bună a oamenilor? — Așa sînt eu. Deși nu sînt Împotriva unui strop de răutate. De exemplu, Lisa, așa drăguță cum e ea, mă uimește cu dragostea pe care o nutrește față de lucrurile de firmă. — Insinuezi că ar fi superficială? Întreb eu rînjind. — Cu siguranță. Mă rog, să nu ne plîngem. O iubim și pentru că e superficială. Oricum, nu spunem nimic aici din ce nu i-am spune și ei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a mea, să regăsesc bucuria din mine Înainte ca noi să avem vreo șansă. Un lucru e totuși limpede ca lumina zilei: trebuie neapărat să stăm de vorbă. La unsprezece săptămîni după ce i-am dezvăluit Emmei speranța pe care o nutresc că eu și Dan ne vom Împăca (pe 19 mai, ca să fiu mai precisă), Îl sun pe acesta pe telefonul mobil. Nu pot să-l sun acasă la socrii mei, pentru că nu sînt pregătită să vorbesc cu ei. PÎnă răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
orb. Totul e foarte simplu. La fel ca dezgustul pe care mi-l provoacă inchizitorii. ― Galilei, pot să te rog să-mi explici ceva? ― Ce anume? ― Ai avea motive să mă crezi un spion al Inchiziției. Sau ai putea să nutrești alte bănuieli, câtă vreme eu sunt pentru tine un străin. Într-o anumită împrejurare, aproape te-ai ciocnit de mine, dar erai prea tulburat ca să-mi reții figura. Cum de ai încredere să-mi destăinui toate acestea? ― Cauzele ar fi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Vittorio Bachelet. Să-ți fie rușine. Zero nu reuși să se rușineze. Se rușina doar de ceea ce era, se rușină de tatăl său, de lumea aceasta În care fusese Împins să naufragieze, de viața sa, de sentimentele pe care le nutrea față de o persoană nepotrivită - dar de asta, nu. Stamattina mi sono alzato e ho trovato l’invasor. Răscoli prin geantă și Închise telefonul. Îl privi pe profesor calm și angelic. — Merg mai departe? Întrebă politicos. La urma urmelor, profesorul nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că sondajele au rezultate pozitive. — Foarte bune, aprobă Maja. Avem cel puțin cinci puncte În plus. De fapt, nu mai reușea să se intereseze de ceremoniile carierei lui Elio. Cu ani În urmă, când Elio se aruncase În valurile politicii, nutrise În taină dorința de a deveni prima adevărată doamnă a Italiei - singura națiune occidentală care trimisese În jurul lumii niște bunicuțe și niște tovarășe partizane, casnice sau cópii ale Rahelei, chiar și amante pline de nuri, dar niciodată o femeie modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pentru că nu puteam să-ți cer să vii cu mine, spuse Zero mișcând lumina lanternei pe suprafața vagoanelor. Asta am făcut pentru tine, tu ești persoana căreia voiam să i-o arăt. Nu pretenția de a fi Înțeles, poate chiar nutresc speranța că nu voi fi Înțeles. Oricum, fiecare operă pe care o realizez o consider făcând parte din trupul meu. Astfel, acum mă cunoști cu adevărat. Dar eu te cunosc deja, ar fi vrut să strige Maja. Ce rămâne dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nisip și parfum de mușețel în păr. Retrăiesc adesea momentele petrecute alături de prietenii mei care acum sunt fie în oraș la o altă școală fie s-au mutat în alte locuri, fie pașii i-au purtat la alte școli înalte. Nutresc speranța că și ei își reamintesc de vremurile copilăriei noastre, de teiul care ne-a înfrățit pe toți, și punctele noastre de întâlnire de la “ora trei”. Atunci când căldura ne sufoca ne retrăgeam în casele noastre și fiecare își închipuia în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca lucrurile să meargă bine. Și am Încredere În dumneata că o vei convinge pe Jeanne să-ți cedeze partea defunctului ei fiu. Arthus Îi aruncă o privire plăcut surprinsă. Să fi avut totuși PM un dram de minte? Sau nutrea același vis ca și el? Epoca În care cei din familia Kersaint domneau ca niște stăpîni absoluți asupra celor din Lands’en se dusese, dar speranța de a vedea că lucrurile vor redeveni ce fuseseră mai Înainte era tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o plimbă peste norul de praf care se risipea Încet. Văzură atunci grămada de stînci care astupa ieșirea. Nu era nevoie să cîntărească din ochi greutatea blocurilor de piatră ca să Înțeleagă că nu vor izbuti să le miște din loc. Nutrind o firavă speranță, Lucas scoase mobilul. Nu avea semnal. Erau prinși În cursă. O văzu atunci pe Marie holbîndu-și ochii, Îi urmări privirea și păli. Primele valuri ale fluxului Își croiau deja loc printre stîncile Îngrămădite. Grota avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iute spre interiorul insulei. Dintre toți, În ochii mei ea era cea mai vinovată. Fără Îndoială pentru că era femeie sau din cauza a ceea ce știam despre ea. Ideea că putea, și ea, să mă priveze de o răzbunare pe care o nutrisem cu atîta grijă, ideea că putea, iarăși, să-mi răpească ce mi-era mai scump, m-a făcut să grăbesc pasul. O, nu avea să scape. Mi-o jurasem, și doar un singur cuvînt aveam. Inima mi se zbătu cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acum În trăsăturile fiicei lui. Fu nevoită să facă un efort considerabil ca să nu devină pur și simplu ceea ce el proiecta asupra ei, dar, deși se străduia, fu surprinsă de blîndețea propriului glas. - Ryan, pot Înțelege ura pe care ai nutrit-o Împotriva acelora care erau răspunzători de moartea soției tale... O Întrerupse cu gravitate, fără a Înceta s-o privească. - I-am pierdut mereu pe cei pe care i-am iubit... Iar treizeci și cinci de ani de pușcărie au făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]