9,387 matches
-
rămas în mine ca un argument că lupta era soluția corectă. În orice caz, este clar că am optat pentru luptă. Aș vrea însă să mă întorc la volumul Proiecte de trecut, ales ca studiu de caz, un volum de nuvele fantastice, în care fantasticul nu face decât să camufleze vag realitatea. Cel puțin așa a fost perceput și de publicul românesc, și după aceea în edițiile apărute în străinătate. Această carte a primit viza să apară grație unor referate extraordinare
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
referate extraordinare, făcute la Editura Cartea Românească. Și, în acel moment, eu am făcut o gafă. Mi-au cerut de la Viața românească să dau ceva, niște poezii. Dar eu nu aveam poezii și am spus: „Dar am o carte de nuvele, care urmează să apară. Dacă vreți, vă dau o nuvelă.” Și le-am dat o nuvelă, care se numea Zburătoare de consum, povestea unei profesoare de marxism, care, ca să nu mai stea la cozi, se hotărăște să-și facă pe
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
moment, eu am făcut o gafă. Mi-au cerut de la Viața românească să dau ceva, niște poezii. Dar eu nu aveam poezii și am spus: „Dar am o carte de nuvele, care urmează să apară. Dacă vreți, vă dau o nuvelă.” Și le-am dat o nuvelă, care se numea Zburătoare de consum, povestea unei profesoare de marxism, care, ca să nu mai stea la cozi, se hotărăște să-și facă pe balcon un fel de crescătorie de păsări. Cumpără niște ouă
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
Mi-au cerut de la Viața românească să dau ceva, niște poezii. Dar eu nu aveam poezii și am spus: „Dar am o carte de nuvele, care urmează să apară. Dacă vreți, vă dau o nuvelă.” Și le-am dat o nuvelă, care se numea Zburătoare de consum, povestea unei profesoare de marxism, care, ca să nu mai stea la cozi, se hotărăște să-și facă pe balcon un fel de crescătorie de păsări. Cumpără niște ouă, din care speră să iasă pui
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
profesoare de marxism, care, ca să nu mai stea la cozi, se hotărăște să-și facă pe balcon un fel de crescătorie de păsări. Cumpără niște ouă, din care speră să iasă pui, dar, în loc de pui, apar îngeri. Deci am dat nuvela și peste câteva săptămâni am aflat că la Viața românească e un mare scandal, pentru că tipografii au refuzat să culeagă nuvela mea, protestând împotriva faptului că eu calomniez și îmi bat joc de realitatea socialistă! Vreau să vă spun că
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
de păsări. Cumpără niște ouă, din care speră să iasă pui, dar, în loc de pui, apar îngeri. Deci am dat nuvela și peste câteva săptămâni am aflat că la Viața românească e un mare scandal, pentru că tipografii au refuzat să culeagă nuvela mea, protestând împotriva faptului că eu calomniez și îmi bat joc de realitatea socialistă! Vreau să vă spun că, după ani de zile, când au venit minerii în Piața Universității, am avut sentimentul de déja-vécu. Parcă mai trăisem cândva ceva
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
au apelat la clasa muncitoare. Ghinionul meu a fost că, la reviste, nevăzuta cenzură era exercitată de alte persoane decât la edituri. Deci s-a luat totul de la capăt. Iar pentru că redacția revistei a încercat să se apere, spunând că nuvela face parte dintr-o carte aflată la tipar, a fost oprită și cartea. Și aici intervine norocul meu, care nu s-a dezmințit niciodată („noroc în ghinion” a rezumat soțul meu nenumăratele situații în care mi se întâmplau cele mai
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
am fost scos din funcția de secretar al Asociației Scriitorilor de la București (ales de scriitori și nu numit de partid) și înlocuit la conducerea «Almanahului literar». Uniunea Scriitorilor mi-a cerut să public o carte. Am prezentat manuscrisul volumului de nuvele Oratoriu pentru imprudență la Editura Cartea Românească și după două luni mi s-a spus că nu pot să-l publice dacă nu scot o nuvelă din volum. Am refuzat și am hotărât să plec definitiv din țară. În 1987
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
Uniunea Scriitorilor mi-a cerut să public o carte. Am prezentat manuscrisul volumului de nuvele Oratoriu pentru imprudență la Editura Cartea Românească și după două luni mi s-a spus că nu pot să-l publice dacă nu scot o nuvelă din volum. Am refuzat și am hotărât să plec definitiv din țară. În 1987 am părăsit România. Cărțile mele au fost scoase din bibliotecile publice din țară și dețin un «Proces verbal al Bibliotecii de la Ploiești» în care era o
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
scriitorul César Aira este fără doar și poate o voce de seamă a literaturii argentiniene contemporane. Fidel principiului pe care singur și l-a impus - acela de a scrie bucăți literare nu foarte întinse, cele mai multe dintre ele nedepășind mărimea unei nuvele -, Aira a experimentat în permanență, creând o literatură la limita dintre reportaj, ficțiune, scriere biografică și eseu. Stilul său cu totul aparte este cunoscut publicului român încă de la Varamo, titlu apărut în colecția „Cartea de pe noptieră“ a Editurii Humanitas, iar
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
1905), scriitorul cel mai iubit de adolescenți intră în prestigioasa colecție a Editurii Gallimard: două volume însumând peste 2500 de pagini. O ediție integrală este irealizabilă: nici un editor n-ar risca să republice toate cele șaizeci și două de romane și optsprezece nuvele câte a grupat scriitorul sub titlul Călătorii extraordinare. Ediția din „Pleiade” cuprinde patru romane: Copiii căpitanului Grant, Douăzeci de mii de leghe sub mări, Insula misterioasă și Sfinxul ghețurilor. Alegere bună, indiferent de preferințele noastre de adolescenți maturi. Mai puțin
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4617_a_5942]
-
însuși. El este cel care călărește tigrul, așa cum îi scria maestrului său cu zece ani mai devreme. Expresia e preluată din titlul cărții lui Julius Evola, Cavalcare la tigre (1961), după cum metafora conducătorului orb vine de la titlul unei colecții de nuvele a lui Giovanni Papini, Il pilota cieco (1907). Aceste referiri explicite la doi autori importanți pentru tânărul Eliade - reprezentând, cultural și politic, dreapta radicală -, ca și filiația de maeștri și discipoli avându-l drept întemeietor pe Nae Ionescu, dau mult
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
din cuplu. Procesul înstrăinării este redat în primul rând de consemnarea realității unui pacient al istoriei. Într-un plan subsidiar al narațiunii, vom citi poveștile copilăriei și adolescenței într-un registru argotic. Publicul fidel lui Dan Lungu va recunoaște reluarea nuvelei care dă și titlul volumului din 2005, Bă- ieți de gașcă. Autenticismul fabricat independent este recalibrat în roman, având un rol contrapunctic. Discursul din realitatea înstrăinării dublează vocea adultului travestit în puberul de odinioară. El trăiește povestind, iar singura cale
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
care el, eventual, se raportează și care, pătrunzând în opera sa, îl conduc către o anume viziune generală. Marta Petreu caută în scrierile lui Caragiale, în teatru, în momente și schițe, în corespondență, în eseuri și articole, mai puțin în nuvele și povestiri, și o dimensiune și cealaltă. Și „filosofia” caragialiană, acel fel particular caragialian de a vedea lumea, și filosofii cu care a venit în contact I. L. Caragiale, prin inițiative proprii de lectură sau prin faptul că le erau familiari
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
mea anterioară, conform căreia avem de-a face cu un prozator înzestrat cu o apreciabilă conștiință critică. Volumul I al ciclului este alcătuit dintr-o selecție „la sânge” a prozelor scurte publicate în perioada 1958-1967 (mai exact, 16 povestiri și nuvele) și din pseudobasmul Întâmplări din Noaptea Soarelui de Lapte, din 1967, prima carte care a semnalat câtorva critici faptul că George Bălăiță este pe cale să iasă din plutonul bunilor autori de povestiri și să devină un prozator cu un univers
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
Noaptea Soarelui de Lapte, cu „ocheadele” aruncate fantasticului în vogă atunci, a părut un astfel de abandon -, dar și cu permanente acumulări, care vor fi din plin valorizate în Lumea în două zile. Tehnica stop-cadrului, bunăoară, este prezentă încă din nuvela care deschide Marocco I, și anume Nebuniile bătrâneții sau Cum muri Milon din Crotona închipuindu-și că încă e tânăr, în care subiectul de război - intens frecventat de prozatorii generației ’60, ca refugiu din calea tăvălugului realist-socialist, dar și pentru că
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
în detalii, mergând până la „esențe” în definirea unei personalități creatoare. Ceea ce înseamnă că opera lui Caragiale e privită întotdeauna ca întreg și în impulsurile ei fundamentale, oricât de variate ar fi exemplele puse în joc. De la schițe și comedii până la nuvelele naturaliste, de la simple notații diaristice până la capodopere, toate sunt topite, fără intenții ierarhizante, într-un discurs menit să probeze coerența artistică a scriitorului. Puțini critici români au fost mai convinși de existența unui Caragiale egal cu sine dincolo de toate manifestările
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
A explora, a înregistra cu minuție, a coborî cu privirea până la epiderma realului (inclusiv temporal), așa încât realul se descompune în fragmente, implică de-realizarea”, întrucât micșorează considerabil distanța dintre cele două tendințe de vârf ale operei lui Caragiale: comediile și nuvelele fantastice. Dacă avem de a face cu un realism la dramaturgul român, ar fi vorba mai degrabă de un „realism himeric”, menit să-l scoată pe Caragiale din zona scriiturii sociale și a criticii de moravuri. Ce-i drept, această
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
restrânse, aparținând unui scriitor despre care amicii contemporani declarau că nici nu-și dorea, de fapt, să fie scriitor? Îi aparține lui Ion Pop meritul de a fi spulberat această îndoială legitimă. Ediția întocmită de profesor, sub titlul Schițe și nuvele aproape... futuriste, este o demonstrație de acribie filologică, dublată discret de o nouă perspectivă asupra operei urmuziene. Ca să revin, însă, la laitmotivul bizareriei destinului postum al acesteia din urmă, se cuvine să mai spun și că hazardul a jucat aici
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
Biblioteca Academiei Române, a unui caiet manuscris, achiziționat prin intermediul lui Dinu Pillat. Verificarea întreprinsă de Jacono a dat imediat rezultate: înregistrat sub numele lui Dinu Pillat, și-a făcut apariția caietul urmuzian. Este vorba de un caiet olograf, intitulat Schițe și nuvele aproape... futuriste, în care se află, aparent pregătite pentru tipar, cele opt texte cunoscute, într-o ordine fixată chiar de Urmuz, dar aflate într-o variantă de redactare diferită (anterioară, mai exact) celei în care vor apărea în reviste. (Re
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
și mici imperfecțiuni care știrbesc din prestanța demersului. După ce suntem asigurați că titlul care figurează pe coperta „caietului roșu” este cel preluat de ediție, Ion Pop îl citează de două ori (la p. 8 a cuprinzătorului studiu introductiv) ca fiind Nuvele și schițe aproape... futuristice. Probabil, o nevinovată scăpare. Însă prea multele greșeli de tipar nu sunt de acceptat la un asemenea eveniment literar, care aspiră să creeze un nou „moment zero” în receptarea celui mai enigmatic scriitor român.
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
și prin care am umblat pe urmele lui, acolo îl regăsesc, printre toate aceste coloane, printre toți acești copaci înalți care murmură în noaptea americană; în locul acesta îl caut. Nathaniel Hawthorne Când a scris Musafirul ambițios, avea treizeci și trei de ani. Nuvela face parte dintr-o culegere pe care a dato publicității cu sfiala de neînvins a anumitor suflete mândre și tăcute care se feresc să se dea în vileag, dar nu se pot abține dat fiind că ideea pe care și-
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
întorcea spre lumea interioară, descoperea raporturi tainice între țelurile oamenilor și jocul delicat al unei voințe de multe ori de neînțeles care îi domină și îi preface. Cu siguranță ar fi greu de găsit în toată opera lui Hawthorne o nuvelă mai lămuritoare decât aceasta și nici nu cunosc un exemplu mai bun din această filozofie care nouă ni se pare ciudată în încheierile ei numai pentru că noi suntem, cel mai adesea, distrați și superficiali. Gertrude Stein Era în decembrie 1945
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
acest nivel, așa dar ca o spovedanie din bucățele despre resursele, resorturile și rosturile rostirii prin scris. Tânărului Philip Roth (corespondența ulterioară cu el este unul dintre punctele forte ale culegerii) îi răspundea, în 1956, comentând prima formă a unei nuvele pe care acesta i-o trimisese: „O ideie bună, dar în mod cert o Ideie. Eu am ceva cu Ideile în proză. Ciuma lui Camus a fost o IDEIE. Bună sau rea? Nu prea grozavă, după părerea mea. La tine
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
1962) este povestea unei scriitoare, Anna Wulf, a celor patru carnete în care își înregistrează viața și a încercării ei de-a le uni, în final, într-un al cincilea carnet, auriu. Anna Wulf este în același timp personajul unei nuvele intitulate Femei libere, „care scrie patru carnete și nu doar unul pentru că, după cum ea însăși recunoaște, trebuie să separe lucrurile între ele, pentru a evita haosul, informitatea, eșecul...“ - notează, în prefața romanului, Doris Lessing. Astfel încît, cele patru carnete ale
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]