4,111 matches
-
ne oferă confortul deținerii adevărului și dau naștere unei comodități intelectuale sinonime cu inconștiența. Rezultatul este o societate amnezică, în care individului îi este demolat unul dintre bastioanele fundamentale ale autoconservării - memoria. Este ca și cum, atunci când ești mic, pui mâna pe oală încinsă și, în secunda următoare uiți că te-ai ars, uiți durerea, fiind, astfel, condamnat să repeți la infinit aceeași greșeală. Memoria este cea care a asigurat continuitatea noastră ca specie. Totodată, este cea vizată în mod direct de știrile
Cum am descoperit bârlogul vampirului Racoviță sau Expunerea unui impostor cinic () [Corola-blog/BlogPost/338692_a_340021]
-
normal. Generalul a ratat demisia! Desigur, va trage mulți după el, dacă uriașul scandal nu se va încheia rapid, prin retragerea sa definitvă într-o ambasadă de la capăt de lume. Tot îi plăcea Seychelles-ul!... Dacă se va pune doar capacul, oala va fierbe în continuare! E o altă ocazie, unicat, prin care România ar putea reveni la normalitate. Nu doar pe linia mult blamatelor servicii secrete. Prea multe, cu prea mulți angajați. Asta înseamnă aflarea unor dure adevăruri, ținute sub preș
TABLETA DE WEEKEND (183): GENERALUL IARNĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340372_a_341701]
-
Prin votarea Legii amnistiei, penalii ar ieși de la „Nufărul Parlament srl”, curățați de toate încălcările. Mai ales încălcarea poruncii a VIII-a! Însă, în contextul actual, nu cred poate sări calul. Nici măcar pârleazul. Ar inflama restul poporului (82%), o adevărată oală sub presiune, care nu a votat coaliția penalilor. Ar înseamna, totodată, izolarea economică și politică României în mai puțin de șase luni. Iar izolarea înseamnă moarte curată, în ciuda sloganelor naționaliste! Aberația săptămânii. Suspendarea președintelui țării. După limbajul golănesc, utilizat la
TABLETA DE WEEKEND (182): GUVERNUL KAMIKAZE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340368_a_341697]
-
Fabrica de încălțăminte ,,Străduința” din Ițcani. Abia reușea mămuca să umple burțile celor cinci iezi. Trebuia din zori în seară să muncească, să alerge ca furnicuța. Când era în grădină la prășit, când la războiul de țesut (stative), cînd la oala cu mâncare, când la leagăn la cei mici. Nuiaua era mereu pe mine ,,iedul cel mare”. Parcă și acum o aud: ,,Unde ești arhanghele? Ionel, fugi că plânge copchila !” Iar bunica (Dumnezeu s-o odihnească) striga mereu:,, Nu bate, Vică
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
ne-am întrerupt din cauza lui ....”. Azi așa, mâine așa, clasa fierbea. Când piticul nostru a stropit cu cerneală, din greșeală, cămașa unui coleg de clasă, care mergea la doctor și nu se mai putea duce mama cu el așa murdar, oala era deja în clocot. Mama a făcut scandal monstru. Petiții la direcțiune. Alți părinți i s-au alăturat. Am fost chemați la mediere. Degeaba ne-am cerut scuze, degeaba am vrut să plătim cămașa sau să cumpărăm alta. Nu, și
Fiul meu are ADHD. „El nu-și dorea decât să-l iubească broasca râioasă, fosta lui învățătoare...” () [Corola-blog/BlogPost/338258_a_339587]
-
chestie ilegală, să mai ceară niște suplimentări de fonduri de unde nu erau etc. Am cunoscut middle manageri care au preluat ei ceea ce nu făceau amicii subalterni prea bine și au dus la capăt, s-au lăsat convinși să plătească ei oalele sparte, au încasat de mai sus observații și penalizări. Și atunci se pune legitim întrebarea: cât de prieten ești cu șeful? Răspunsul ar fi: atât cât îți permite șeful, conștient că prea mult amestec personal îl face slab. În echipele
Șeful de gașcă e deseori un manager prost. Povestea Anei sau până unde poate merge prietenia dintre șefi și subordonați () [Corola-blog/BlogPost/338281_a_339610]
-
că nu adresează cauza, ci doar simptomul’. Îți recomandăm Coachi, șamani și șarlatani - „Dă-mi 1000 de euro ca să-ți spun că te gândești la un ciocan roșu” Cool, problema e că dacă e să râdem, atunci râde ciob de oală spartă. În cartea ‘What You Can Change and What You Can’t’, Martin Seligman evaluază eficacitatea tratamentelor pentru unele din cele mai răspândite probleme psihice. În paragraful doi al cărții autorul arată că există două tipuri de tratamente: curative și
De ce vreau să devin coach și cum văd eu disputa dintre coachi și psihoterapeuți () [Corola-blog/BlogPost/338282_a_339611]
-
dintre părinții copiilor sunt profesori în școală”, povestește el. „Să nu-l retrageți. Copilul e foarte bun la pian. E viitorul lui” În timp ce vorbim la telefon, îi pregătește prânzul copilului său. Pe fundal se aud zgomote de farfurii și de oale. Îl întreb cum a primit cel mic vestea revenirii învățătoarei. „Foarte rău. Și înainte a plâns. A spus că se simte rău. Ea nu a mai urlat, dar copilul știe că poate urla. Când era în clasa I, venea la
AL TREILEA PĂRINTE. Învățătoarea condamnată revine la clasă. „Copilul meu e cu psihicul la pământ” () [Corola-blog/BlogPost/338307_a_339636]
-
de ce a fost țara „încuiată” timp de 3 secole. Îmi plăcea mai degrabă istoria. Ei au foarte multe obiceiuri interesante și îmi plăcea să le descopăr. De exemplu intri în incinta unui templu și vezi că cineva ia o mică oală cu ulei și o aruncă pe o statuie a lui Budha. Te întrebi oare de ce face asta și am aflat că acea statuie era venerată de către breasla celor care fabricau ulei. Și pentru că tot discutăm de obiceiuri și tradiții japoneze
„La mall un ceainic e de patru ori mai scump decât prețul de achiziție. E neetic față de client” () [Corola-blog/BlogPost/338475_a_339804]
-
sferturi plin. - Atât ai luat?! îl întrebă mirată consoarta. - I-am lăsat mai mult zghihuitului căci de iarba din iesle rar s-atinge. E încă crud, abia face cinci săptămâni. Pe gardișorul din fața chilerului, înfipte în stinghii, stăteau aliniate câteva oale de lut ca țestoasele la soare pe-un trunchi reavăn de copac. Moșul apucă două, le scutură de urechelnițe apoi le șterse în interior cu-n ștergar. Le așeză pe măsuță din chiler, căutând din priviri strecurătoare. Era ascunsă în
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
și burtă verde, trecând lichidul spumos prin ochiurile-i strâmte. Sub masă, Gogu mângâia tandru pantalonii stăpânului. - Ieși! țipă bătrânul. Vrei să-mi rup gâtul?! Nici aici nu scap de voi! Afară, pe prispă acolo ți-e locul. Bătrânul acoperi oalele cu două căciulițe dacice de lut și le piti cu grijă după plită. Sus pe poliță hornului, deasupra cenușarului, stătea ghemuit un boț de mămăligă înfășurat în ștergar. Cu lehamite îl aruncă-n șiștar amestecându-l cu laptele de pe fund
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
pot servi răcoritoare, cu o instalație audio ingenioasă (boxe încastrate în niște butuci de lemn). Totul făcut după desenele învățătorului-primar. Ceva mai încolo, un cuptor de lut, în care, la evenimentele satului, se fac sarmale și plăcinte poale-n brâu, oale de lut puse la uscat, și două grătare pe care sătenii le pot utiliza când vor. Totul e pus la dispoziția lor, totul e deschis oricui vrea să intre. „În 1989, aici nu era nici un gard, nici un copac. Era un
În Vaslui, la nici 100 de km de Bălăbănești o comună model () [Corola-blog/BlogPost/339996_a_341325]
-
învățat din sistemul leninist în care se zbate Educația lumii în ultimele decenii, din ce în ce mai jalnic. Cuvântul dă viață, cuvântul poate ucide, mai mult decât orice putere economică. Cuvântul e cel care naște idei, cultură, progres, artă, politică de noblețe, nu oala cu sarmale. Cuvântul ridică din apatie, din tâmpenie, din răutate. Cuvântul este arma și scutul și stindardul Omului. Nu banii. Ne mai amintim să ne îmbrățișăm cu cuvinte, sau doar să ne biciuim unii pe alții cu ele? Ce lăsăm
RECVIEM PENTRU UN VIS # COLECTIV. Mărturisirea unui ex-rocker () [Corola-blog/BlogPost/340035_a_341364]
-
sau fântână,, acela e cel mai veritabil colier brățări i-au fost șnurul de la ia din borangic prea strâns legat, să nu-i ardă soarele mâinile cu care, mai apoi s-a îngrijit de familie..., legănând copiii învârtind lingura în oale cu mâncare mulgând vaca, frecând la rufe sau așternuturi de pe jos boielile chipului, i-au dat culoare pumnul de gânduri primit de la bărbatul întors acasă, obosit poate și pilit... veritabila mascara, ține câteva zile e multicoloră roșiatică la început mai
COLIER de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340117_a_341446]
-
la loc curat, adică la rădăcina unui pom roditor. Este momentul proorocirii Măriei, ca pruncul să fie “rodnic, sănătos și bogat!“ Ritualul continuă, astfel că în scenariu intră un coș de nuiele acoperit cu pânză albă și apa fiartă în oală nouă, așa ca “glasul copilului să sune frumos“, troaca de lemn primenită la cișmea și fiartă în oala cea nouă. Adesea cercetătorul cu veleități de arhitect și etnograf se dezlănțuie, rupând toate zăgazurile speciei literare care este romanul, și atunci
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
sănătos și bogat!“ Ritualul continuă, astfel că în scenariu intră un coș de nuiele acoperit cu pânză albă și apa fiartă în oală nouă, așa ca “glasul copilului să sune frumos“, troaca de lemn primenită la cișmea și fiartă în oala cea nouă. Adesea cercetătorul cu veleități de arhitect și etnograf se dezlănțuie, rupând toate zăgazurile speciei literare care este romanul, și atunci citim descrieri legate de pictarea colibelor de către pasionatul istoric Achim Gheorghe, care apare înzestrat cu acribia amănuntului particularizant
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
Gheorghe era mândru de colibele lui! Clădise pe platoul din deal un lăcaș de întemeiat și crescut spirite cum nu se mai auzise și văzuse vreodată prin locurile acestea. În colibele lui neinstituționalizate, depărtate de înrâurirea orânduirii vremurilor, se făceau oale de lut, se țesea și cosea. Se citea, învăța, picta și, mai cu seamă, se putea vorbi liber! Aproape că-i venea a spune că născocise un perpetuum mobile unde îndeletnicirile tradiționale, curgerea scenelor istorice și pictura nu încetau niciodată
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
1952, Allan Pease și-a început cariera foarte devreme. La vârsta de 10 ani câștiga bani vânzând bureți de vase din ușa-n ușa. La 17 ani era numărul 1 în vânzări, pe plan național, la o companie care vindea oale și cratițe. Patru ani mai târziu realiza o mare performanță: era omul care, în primul an de munca, reușise să vândă asigurări de viață în valoare de 1 milion de dolari. Prin discursurile sale la diferite întâlniri a ieșit la
Allan Pease: Limbajul trupului sau Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor () [Corola-blog/BlogPost/339292_a_340621]
-
fost întâlnirea cu Radu Penciulescu, regizorul pe care îl admirăm, pedagog extraordinar care mi-a încredințat partitura lui Riccardo Fontana. Profesorul Penciulescu mă cunoștea din Institut, unde eram student și jucam Hamlet. Mă știa, nu m-a luat ca din oală. Pentru mine a contat enorm acest spectacol excepțional, plin de energie și atitudine, atât estetică, cât și programatică. Spectacolul a fost primit cu un imens entuziasm în epoca. Era o dezbatere teatrală despre ceea ce s-a întâmplat în cel de-
Aniversare Radu Penciulescu VICARUL la TVR2, luni 25 mai, ora 19:10 () [Corola-blog/BlogPost/339392_a_340721]
-
Iisus părăsise, pentru noi, tihna și aurul, pietrele scumpe și se angajase voluntar în Serviciul Vieții. Nu ne alegea după botez sau sprânceană, ne salva pe toți: creștini, musulmani, brahmani ca și cum toți am fi fost doar pești aruncați în aceeași oală Toți eram egali dinaintea lui Iisus, deși nu toți Îl și iubeam sau înțelegeam îndeajuns. Povestiri și amintiri de o frumusete și înțelepciune stranie abundă și în Rugăciuni din Vremea trasului poverii. Când s-a cedat Ardealul de Nord, fratele
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
chef, cum au chef, dacă au chef. Bucureștiul moare sufocat între betoane, trăgând în plămâni plumbul din aer, între claxoane și înjurături. Locuitorii sunt ca-n experimentul acela despre care învăță copiii la școală: dacă pui o broască într-o oală cu apă clocotită, va sări și-și va salva viața la primul contact cu lichidul aflat temperatura înaltă. Dacă pui o broască la fiert în apă rece, cu flacără care crește treptat gradele până după punctul de fierbere, aceasta va
Crima lentă, în imagini martor: ca să nu ziceți că v-a luat prin surprindere tragedia ce va veni () [Corola-blog/BlogPost/339153_a_340482]
-
privește lumea "bună". Privește "pacea" noastră și-a noastră "libertate"! Ridică-te, române, să vezi indiferența, Să vezi lupta cu traiul și cu sacoșa goală! Nu mai avem rușine, avem doar aparența. Luptăm cu portofelul, s-avem ce pune-n oală. Ridică-te, române, răsfoiește ziarul, Hrănește-te cu pulpe, doar imortalizate, Clătește-ți și tu ochii și înneacă-ți amarul, Doar ai murit, române, dorindu-ți libertate, Ridică-te, române, revino printre noi! Să te vedem atunci cum supraviețuiești În lumea
RIDICĂ-TE, ROMÂNE! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340836_a_342165]
-
nu ară Și nici nu macină, la moară! Tu crezi ca poți lua lumină?! Norod credul și fără vină! Dar mâine o să râdă dracu: Că se scumpește... kilowatul! De postul nu ți-a făcut bine, Salvarea e, iubit creștine, În oala plină cu sarmale Și-n lacătul de la... spitale! Referință Bibliografică: Norod smerit și credincios / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NOROD SMERIT ŞI CREDINCIOS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340845_a_342174]
-
lui Daniel Defoe. Recunosc, a fost un truc reușit, altfel nu căpătam cartea, dar am primit și bonus, tăierea moțului. Cartea o citisem mai demult, când mi-o dăduse Vițu, celălalt tată, „ăl bun”, dar mama, astălaltă, o pusese pe oala cu lapte și ... se acrise cu oală cu tot, așa că mai dă-i carte lu' Vițu, de unde nu-i, chiar dacă mă repezisem eu a-i promite că voi scrie una. În mintea mea deja se întipărise „codul” scrisului, numai că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/340899_a_342228]
-
truc reușit, altfel nu căpătam cartea, dar am primit și bonus, tăierea moțului. Cartea o citisem mai demult, când mi-o dăduse Vițu, celălalt tată, „ăl bun”, dar mama, astălaltă, o pusese pe oala cu lapte și ... se acrise cu oală cu tot, așa că mai dă-i carte lu' Vițu, de unde nu-i, chiar dacă mă repezisem eu a-i promite că voi scrie una. În mintea mea deja se întipărise „codul” scrisului, numai că-mi mai trebuia ceva, poate acel damf
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/340899_a_342228]