1,690 matches
-
pașapoartele și ne-au pus viza pentru 48 de ore În Egipt. De la frontieră ne-a luat un egiptean cu microbuzul lui și ne-a dus prin Egipt. În drum spre Muntele Sinai am mai vizitat două mănăstiri: Faram și Oaza, unde au slujit Sfinții doctori fără de arginți Cozma și Damian. Am intrat și noi un pic și ne-am Închinat. Am văzut obiecte străvechi care se mai păstrează și În zilele noastre. Atât de simple și modeste erau Înainte, că
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
isbește îmbucurător, relativa curățenie a străzilor principale. Dintre celelalte orașe din Moldova deluroasă, Hușii mi s-a părut cel mai curat” (subl. ns.). Episcopia Hușilor, vestită prin vechimea și prin tradiția ei culturală, era considerată de vizitatorul cărturar ca „o oază din arhaica viață de demult”. Descrie Episcopia, cu zidurile ei groase, înconjurată de grădini întinse („covorul ierbii dese”) și de șiragul de chilii vechi. După unirea Basarabiei cu Patria-Mamă, orașul s-a înviorat. Prutul se putea trece mai ușor. Liceul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Încă, În cei vreo 30 de ani scurși Între evenimentele amintite, mediul s’a redus puțin, devenind favorabil toporașilor. E, desigur, o excepție, pe placul locuitorilor Copoului, ce confirmă regula oxidării generale a mediului, datorată poate apariției Între timp a oazei de natură ce este Grădina Botanică sau, poate o compensare, printr’un mecanism ascuns, a oxidării (a se Înțelege poluării) datorate suprapopulării altor cartiere ale Iașilor. “Radiosfera”, 19 decembrie 1994, ora 10,50 14. Rânduri despre un prieten Motivația intervenției
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
specie”. Și, ca Întotdeauna după aceasta, formele veterane de viață au căpătat o “gură de aer”. Vremurile tot mai grele n’au provocat Întotdeauna, odată cu apariția unor organisme noi, compatibile, dispariția celor vechi. Acestea au găsit mai Întotdeauna câte o “oază” rămasă În urma evoluției globale a mediului. Mediul nu a fost niciodată omogen din punct de vedere chimic și nici n’a evoluat În același ritm pretutindeni. Adăugând și diversitatea condițiilor fizice, rezultă o mare diversitate de biotopuri, deci specializarea organismelor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de biotop al deșertului. El este starea de maximă entropie În seria ce-o vom parcurge. Ca atare, viața pe care o poate adăposti e destul de sumară și, oprindu-ne la plante, nu vom găsi decât ici-colo agave ori, În oaze, adică acolo unde există apă, palmieri, adică monocotiledonate, plante dintre cele mai evoluate, apărute deci În epoci relativ recente, de entropie destul de ridicată; cu alte cuvinte, adaptate. Binebine, ar zice un ecolog Înrăit - cu ghilimele - dar ce facem cu Welwitschia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
imperiului, suferea de un influx masiv de populație rurală, care încerca să scape de condițiile insuportabile din mediul sătesc. Anarhia și banditismul i-au făcut pe mulți să-și părăsească pămînturile și să se refugieze în orașe, care păreau o oază de relativă siguranță. Printre acești nou veniți se aflau mulți meșteșugari care au încercat să continuie să-și exercite meseriile, tentativă care i-a pus în conflict cu organizațiile breslelor locale. Breslele înseși aveau motive foarte serioase să fie extrem de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
numai în liceu dar și în activitatea extrașcolara. A fost un iubitor de frumos și în acest sens să armonizat perfect cu colaboratorul sau Mihail Botez, director adjunct mulți ani, care a reușit să facă din grădina din fața liceului o oază de flori și de verdeață fiind admirată de trecători și vizitatori. Lungă perioadă de timp, cât a condus destinele prestigiosului liceul, profesorul Erast Viforeanu a dat dovadă de spirit rațional și întreprinzător, impunea respectul colegilor și elevilor prin autoritatea profesională
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
pare să se strîngă, dînd cîmpiei un aer de sufocare. Într-un anumit punct, după 200 de kilometri, verdele ușor umbrit al orășelului Calama Întrerupe griul monoton și e Întîmpinat cu bucuria pe care o merită din plin o adevărată oază Într-un deșert. Și ce deșert! Observatorul meteorologic de la Moctezuma, de lîngă „Chuqui“, spune că e cel mai arid din lume. Munții, pe care nu poate crește nici un fir de iarbă, din cauza solului cu nitrați, sînt lipsiți de apărare În fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a lungul și de-a latul, de la Păcuiul lui Soare la Biharia - cetatea de pământ din nord-ves tul țării, de la insula Ada-Kaleh la Istria sau la mânăstirile din nordul Moldovei. Cele două Sarmizegetuse sunt cât mai des vizitate, ca și oaza de cultură și tradiții străvechi a Maramureșului, cercetată sat cu sat în căutarea subiectelor. Face film după film, apreciate în țară, dar mai ales în afară, și nu regretă cei trei ani de studii muzicale, când visa să cânte pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
era vântul puternic, care stârnea praf de nisip fin ce intra în ochi, dinți și toate orificiile disponibile. Apa - maron foncé. Contactul cu marea - dezolant. În această dezolațiune mă gândeam la tine, și-mi era mai bine. Erai casa, liniștea, oaza mea în deșert. Primul lucru frumos: valurile imense care împroașcă digul. Atunci fac cunoștință cu acest dig salvator, care însă se prezenta sub o formă amenințătoare. Ne întoarcem sus, la cantină. Agitație, grupulețe, intrigi. Mi se șoptește la ureche să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bineînțeles, și încă în așa măsură, încât nici n-am înțeles prea bine despre ce era vorba... Apoi însă, pe măsură ce se iscau tot felul de probleme, din ce în ce mai clar, încercând să ajungă la un consens: o prietenie calmă - un fel de oază în acele timpuri grele și tulburi - un umăr la umăr de nădejde, discutând pe parcurs, după cele mai bune tradiții peripatetice, toate chestiunile de cultură și de artă ce ni se iveau în cale și făcând din luminarea lor - a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la spălătorie. Stând pe taburet în fața focului aprins, mama se bucura asemenea arabului care, mergând pe lângă cămila lui răbdătoare, prin soarele ucigător și furtunile orbitoare de nisip, ajunge în cele din urmă la limanul visat, care pune capăt suferințelor sale: OAZA. Antonia, colega ei de muncă și de suferință, la vederea mamei a rămas uimită. Rozalie, Rozalie! Cine te pune să faci acte de vitejie??! Copiii tăi n-au tată; vrei să rămână și fără mamă? De ce faci asemenea prostii? Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pugilistului trântit la podea în urma unei lovituri sub centură. Mama și tata erau în față, urmați de frații mei, în timp ce eu încheiam plutonul. O familie sărmană formată din șapte persoane străbătând deșertul indiferenței divine și umane în speranța găsirii unei oaze... Am ajuns și ne-am instalat cum am putut. Părinții mei erau foarte necăjiți. Cum să te instalezi? Cum să te aranjezi? Șapte inși într-o cămăruță strâmtă care abia ne asigura spațiul necesar pentru somn, obligați fiind să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cernite gânduri se aștern Peste dorințe însingurate, Ducând cu ele în etern, Clipe de vis înfrigurate. Iubind, adânc ne scufundăm, Cătând mereu speranta-raza, Si suferind o-nmormantam, Adânc, sub pietrele din oază. De ne e dor umblam, din nou, Pe dealuri, ce aveau cărări, Si ascultăm un vechi ecou Întors, pribeag din alte zări. Privind cum frunzele aștern Cărări prin codru-nsingurate, Gândim ce-i viața, ce-i etern, Căci mâine toate sunt
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93319]
-
nu orice țigară, ci "Gauloises", cu foița galbenă ca mătasea porumbului, tari de ar ameți și un elefant. Cabinetul unde oficiază este tapetat cu imagini îngălbenite de scriitori, revista Lire și afișe cu premii Goncourt din anii '80. O adevărată oază. Suflet de copil, cultură generală imensă, Maurice se indignează din orice, luptă pentru orice cauză. Mă tunde gratuit după ce îi aduc din România o casetă cu Taraful din Clejani. În timp ce fac duș, descopăr că urechile și pielea capului miros a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mari staruri ale micii lumi intelectuale din România: Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pipiddi. E ca si cum aș fi dat examen cu toți acei oameni care mi-au marcat tinerețea de politehnist la Galați. Instituția numită NEC constituie un fel de oază de normalitate în mijlocul unui cartier fost cândva rezidențial, acum invadat de gunoaie, câini vagabonzi și vile în ruină. Andrei Pleșu, idol al tinereții mele, este cel mai exact, cel mai atent în timpul interviului. Totul pe o notă de naivitate căutată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mare măsură specificului societății românești din acea epocă. Sistemul comunist s-a instalat într-o Românie aflată în plin proces de modernizare, cu o organizare socială de tip tradițional la nivelul familiei și al micilor comunități rurale, dar și cu oaze de modernitate puternică în centrele urbane importante. Comunismul a adus - și a impus - un model artificial de egalizare a femeilor cu bărbații, care nu a ținut cont de cutumele preexistente, ba chiar le-a încorporat tacit, suprapunând noile coduri peste
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pereții subțiri de be-ce-a se auzeau din alte părți certuri sau diverse alte lucruri, dar vocea bunicii le acoperea pe toate. Afară era un zbucium perma nent, cu mașinile care treceau încoace și-ncolo ; în sufragerie, în schimb, întîlneai o oază de liniște. Cîte o muscă mai bîzîia din cînd în cînd și trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil peste mobile, iar canapeaua mai vibra uneori, aproape imperceptibil
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la nesfârșit cu iubirea în muguri, iar peste timpul ce a trecut cenușa din ruine să se prefacă în uitare. Răul cuprinsese toate încăperile precum o briză care intră și-ți inundă casa. În toată casa nu mai găseau o oază de liniște, făcându-i să se simtă ca pe un teritoriu străin. Aroganța lui nu putea fi anulată nici cu dinamită, tandrețea, bunătatea, duioșia, umărul pe care voia să își pună capul, erau lucruri greu de găsit. Pentru el nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să mă fac frumoasă, tată! Mă gândesc în primul rând la felul cum arăt! -O, ești așa de frumoasă! Ești ca o prințesă. - Chiar crezi? - Sigur. Arăți bine. Se vede de la o poștă. Se vede cu ochiul liber. Ești o oază de liniște și pace pentru mine. Tu îmi dai putere să merg mai departe atunci când îmi este greu. Te iubește tata mult, mult... - Și eu sunt fericită atunci când sunt cu tine, nu ascund lucrul ăsta. Mă simt în siguranță. - Iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pînă la combinat, cale de vreo opt-nouă kilometri, autostrada va tăia în două cîmpia lată, străjuită doar departe, pe stînga, de niște dealuri împădurite, prin care se sfîrșesc munții. Frumoasă priveliște, mai ales pîlcurile de brazi de pe coama dealurilor, adevărate oaze de verdeață de-a lungul întregului an. Femeia care stă pe bancă, lîngă mine, cu fața înapoi, mă prinde de mînă: Vă rog să deschideți puțin fereastra, îmi zice. S-a umplut mașina cu gaze de la motor. Arunc o privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
compusă de olandezul Herman Heijermans (1864-1924) <endnote id="(691, p. 75)"/>. Pentru F. Brunea-Fox, „prietenul blond” Fundoianu este o ipostază a lui Peter Schlemihl, cum o spune Într-un articol premonitoriu din 1930 : „Parisul trebuia să fie [pentru tine] o oază și o amuletă. Iată-te asasinat după toate regulile artei, după o lungă uremie morală. Iată umbra ta, umbra ta vitală, ca a eroului lui Chamisso pulverizată Într-o urnă de crematoriu” <endnote id="(792, p. 266)"/>. Asumându-și un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
librărie, este un adevărat centru de educație multifuncțional. Institutul Sola Scriptura - Filiala Buzău mulțumește celor care stau în spatele acestui proiect îndrăzneț, pentru susținere și colaborare: soților Gabriela și Liviu Todirică și familiei domnului Ionel Turturică. Ori de câte ori aveți nevoie de o oază de liniște și de răspunsuri la marile întrebări ale vieții, librăria Gabriela vă stă la dispoziție. Pastor Daniel Bugean, Coordonator Sola Scriptura Buzău CAPITOLUL 48 Bucurie pentru credincioșii buzoieni Joi, 7 februarie 2013, s-a relansat la Buzău, pe strada
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
prost înțelese ne-ar fi văduvit și mai mult de tot ce au creat mai valoros înaintașii! Dar aceasta e o altă problemă a noastră, a românilor. Continuăm să ne plimbăm în doi pe străzile Parisului, vizitând parcuri încântătoare, adevărate oaze de verdeață cu multe și minunate covoare multicolore de flori! Vizităm și unele expoziții și clădiri monumentale, toate imortalizate prin fotografii la fața locului. Revăd o serie de prieteni și cunoștințe din vizitele anterioare, în timp ce alți prieteni și cunoștințe își
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Blaj la insistuția mai sus amintită, s-a organizat tabăra de pictură, a doua din vara aceasta, pe care o onorăm cu prezența. Izolați total de restul lumii, în vârful unui deal acoperit masiv de păduri de stejar, într-o oază care acum este invadată de mai mulți pictori, se află un conac-hotel, condus, întreținut și „stăpânit” de o familie care este la dispoziția noastră pentru a ne hrăni și servi. Fiind prima tabără de pictură de aici, cei care s-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]