3,655 matches
-
patru ori mai mare comparativ cu cea înregistrată la bolnavii spitalizați în condiții obișnuite. Aceasta este cauzată de unii factori dependenți de pacient, de actul chirurgical, de monitorizare, de terapia instituită. Factorii dependenți de pacient includ vârsta, diabetul zaharat, malnutriția, obezitatea, severitatea afecțiunilor cardiopulmonare. Barierele naturale de apărare fizice și fiziologice sunt afectate de plăgile chirurgicale, plasarea sondei de intubație orotraheală, a sondei nazogastrice, urinare, a cateterelor arteriale și venoase. Bolnavii neresponsivi sunt predispuși la dezvoltarea unor leziuni trofice de decubit
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
factorii de risc antepartum și postpartum, ce pot fi grupați în două categorii: - factori de risc nemodificabili: etnie, greutate înainte de sarcină, vârstă, paritate, istoric familial de DZ, gradul tulburărilor metabolismului glucidelor în sarcină și imediat postpartum; - factori de risc modificabili: obezitate persistentă, creștere în greutate postpartum, sarcinile ulterioare, alimentație bogată în grăsimi, activitate fizică, fumat, medicație diabetogenă. A. Factori de risc nemodificabili: 1) Gradul tulburărilor metabolismului glucidic. a) Glicemia à jeun în timpul sarcinii: este un predictor foarte fidel al apariției DZ
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
ca și recurența sa într-o sarcină ulterioară crește cu vârsta. Dacă DG apare la tinere nulipare, atunci crește riscul de T1DM (50). 4) Paritatea: multiparitatea este factor de risc pentru T2DM, datorită asocierii cu vârsta înaintată, creșterea în greutate, obezitatea abdominală. 5) Obezitatea: este un factor de risc major atât pentru DG cât și pentru T2DM, relația între obezitatea din cursul sarcinii și apariția ulterioară a T2DM fiind bine cunoscută (48). Gradul obezității postpartum, în special al obezității abdominale, este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
sa într-o sarcină ulterioară crește cu vârsta. Dacă DG apare la tinere nulipare, atunci crește riscul de T1DM (50). 4) Paritatea: multiparitatea este factor de risc pentru T2DM, datorită asocierii cu vârsta înaintată, creșterea în greutate, obezitatea abdominală. 5) Obezitatea: este un factor de risc major atât pentru DG cât și pentru T2DM, relația între obezitatea din cursul sarcinii și apariția ulterioară a T2DM fiind bine cunoscută (48). Gradul obezității postpartum, în special al obezității abdominale, este determinantul major al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
riscul de T1DM (50). 4) Paritatea: multiparitatea este factor de risc pentru T2DM, datorită asocierii cu vârsta înaintată, creșterea în greutate, obezitatea abdominală. 5) Obezitatea: este un factor de risc major atât pentru DG cât și pentru T2DM, relația între obezitatea din cursul sarcinii și apariția ulterioară a T2DM fiind bine cunoscută (48). Gradul obezității postpartum, în special al obezității abdominale, este determinantul major al sensibilității ulterioare la insulină. 6) Istoricul familial de diabet zaharat: femeile cu DG ce au rude
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
asocierii cu vârsta înaintată, creșterea în greutate, obezitatea abdominală. 5) Obezitatea: este un factor de risc major atât pentru DG cât și pentru T2DM, relația între obezitatea din cursul sarcinii și apariția ulterioară a T2DM fiind bine cunoscută (48). Gradul obezității postpartum, în special al obezității abdominale, este determinantul major al sensibilității ulterioare la insulină. 6) Istoricul familial de diabet zaharat: femeile cu DG ce au rude de gradul I cu T2DM prezintă risc crescut de a face DZ mai târziu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
în greutate, obezitatea abdominală. 5) Obezitatea: este un factor de risc major atât pentru DG cât și pentru T2DM, relația între obezitatea din cursul sarcinii și apariția ulterioară a T2DM fiind bine cunoscută (48). Gradul obezității postpartum, în special al obezității abdominale, este determinantul major al sensibilității ulterioare la insulină. 6) Istoricul familial de diabet zaharat: femeile cu DG ce au rude de gradul I cu T2DM prezintă risc crescut de a face DZ mai târziu în cursul vieții (48). B.
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
următoare, este mult diminuat față de femeile cu recurență a DG în sarcina ulterioară. De aceea, femeile ce au avut o sarcină complicată cu DG vor fi atenționate că o nouă sarcină va crește riscul de apariție a diabetului zaharat. 2) Obezitatea și câștigul în greutate postpartum: obezitatea persistentă postpartum sau, mai mult, câștigul în greutate postpartum, sunt factori de risc importanți pentru apariția DZ (datorită asocierii indirecte între obezitatea abdominală și sensibilitatea la insulină) (1). De aceea, este important ca femeile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
cu recurență a DG în sarcina ulterioară. De aceea, femeile ce au avut o sarcină complicată cu DG vor fi atenționate că o nouă sarcină va crește riscul de apariție a diabetului zaharat. 2) Obezitatea și câștigul în greutate postpartum: obezitatea persistentă postpartum sau, mai mult, câștigul în greutate postpartum, sunt factori de risc importanți pentru apariția DZ (datorită asocierii indirecte între obezitatea abdominală și sensibilitatea la insulină) (1). De aceea, este important ca femeile cu DG să fie sfătuite să
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
o nouă sarcină va crește riscul de apariție a diabetului zaharat. 2) Obezitatea și câștigul în greutate postpartum: obezitatea persistentă postpartum sau, mai mult, câștigul în greutate postpartum, sunt factori de risc importanți pentru apariția DZ (datorită asocierii indirecte între obezitatea abdominală și sensibilitatea la insulină) (1). De aceea, este important ca femeile cu DG să fie sfătuite să scadă în greutate sau, cel puțin, să-și mențină greutatea după naștere. 3) Dieta: s-a observat că o alimentație bogată în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
important. 2.6. COMPLICAȚII FETALE ÎN SARCINA COMPLICATĂ CU DG Dacă nu este diagnosticat și tratat corespunzător DG se asociază cu o rată crescută a complicațiilor perinatale (creșterea mortalității și morbidității neonatale), iar pe termen lung cu risc crescut de obezitate și alterarea toleranței la glucoză sau DZ ulterior în cursul vieții. Mortalitatea perinatală Este crescută în sarcinile complicate cu DG netratat. Pettitt și colab. (55), într-un studiu pe femeile Pima, au arătat că mortalitatea perinatală este direct proporțională cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
un subgrup al acestora ce prezintă tulburări metabolice severe (ex. diabet pregestațional dar nediagnosticat anterior), este nevoie de studii ulterioare. Efectele pe termen lung ale DG asupra copiilor La copiii mamelor cu DG s-a observat o dezvoltare progresivă a obezității, mai accentuată în adolescență (62). Hiperinsulinismul este caracteristica comună a acestor copii, nivelele crescute de insulină din lichidul amniotic asociindu-se cu o creștere de 2-3 ori a riscului de exces ponderal și obezitate în adolescență. Totodată, Silverman a arătat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
a observat o dezvoltare progresivă a obezității, mai accentuată în adolescență (62). Hiperinsulinismul este caracteristica comună a acestor copii, nivelele crescute de insulină din lichidul amniotic asociindu-se cu o creștere de 2-3 ori a riscului de exces ponderal și obezitate în adolescență. Totodată, Silverman a arătat că în timp ce glicemia și insulinemia à jeun sunt similare la copiii mamelor cu DG și ai celor cu toleranță normală la glucoză, glicemia la 2 ore după TTGO este mai mare la copiii mamelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
mamelor cu DG. Înainte de pubertate acești copii au o sensibilitate crescută la insulină, dar odată cu pubertatea apare și creșterea rezistenței la insulină. TAG a fost observată la 36% din adolescenți, față de 2,5% în grupul de control, aceasta corelându-se cu obezitatea, macrosomia neonatală și nivelele crescute de insulină în lichidul amniotic (riscul apariției TAG a crescut de 4,8 ori). S-a constatat că frecvența crescută a obezității în copilărie conduce la o creștere a prevalenței DZ în adolescență. Datorită riscului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
36% din adolescenți, față de 2,5% în grupul de control, aceasta corelându-se cu obezitatea, macrosomia neonatală și nivelele crescute de insulină în lichidul amniotic (riscul apariției TAG a crescut de 4,8 ori). S-a constatat că frecvența crescută a obezității în copilărie conduce la o creștere a prevalenței DZ în adolescență. Datorită riscului mare de apariție a tulburărilor metabolismului glucidic, mai târziu în cursul vieții, s-a pus problema dacă se poate interveni pentru a scădea incidența apariției acestor complicații
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
dezvoltarea celulelor sistemului nervos central poate conduce la tulburări comportamentale, intelectuale și psihologice, iar expunerea în ultimul trimestru de sarcină, duce la proliferarea adipocitelor fetale, celulelor musculare, celulelor b-pancreatice și ale sistemului neuroendrocrin fetal, ce vor sta la baza apariției obezității și a T2DM mai târziu în viață. Tulburările metabolice din timpul sarcinii sunt responsabile și pentru complicațiile metabolice tranzitorii neonatale, cum ar fi: hipoglicemia, hipocalcemia, hipomagnezemia. Hiperinsulinemia fetală produce scăderea oxigenării sângelui arterial cu hipoxemie cronică și creșterea eritropoetinei plasmatice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
brahial prin distocie de umăr, este de aproximativ de 7% la copii cu greutate mai mare de 4000 g, ajungând chiar până la 14% la nou născuții macrosomi din mame diabetice, datorită faptului că aceștia au un grad mai mare de obezitate abdominală. Totodată, nou-născuții macrosomi pot prezenta stări de șoc sau acidoză metabolică și/sau respiratorie, având o evoluție neonatală foarte dificilă. Complicațiile neonatale cele mai frecvente sunt: hipoglicemia neonatală, policitemia, hiperbilirubinemia, hipocalcemia, tulburări de coagulare. Accelerarea creșterii începută în viața
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
tulburări de coagulare. Accelerarea creșterii începută în viața intrauterină, se poate extinde și în copilărie și apoi la adult. Silverman (62) a arătat că macrosomia neonatală se rezolvă în primul an după naștere, dar se asociază cu apariția ulterioară a obezității, ce este mai pronunțată în adolescență și se corelează cu IMC-ul pregestațional al mamei. Similar, el a observat și o creștere a incidenței toleranței alterate la glucide printre acești copii, de 36% la vârsta de 16 ani, față de numai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
glucide printre acești copii, de 36% la vârsta de 16 ani, față de numai 2,5% în grupul de control și care s-a corelat cu creșterea nivelului insulinei în lichidul amniotic. Deci, hiperinsulinismul fetal joacă un rol important în apariția obezității și a diabetului zaharat mai târziu în viață, iar cea mai bună metodă de a sparge acest cerc vicios este aducerea glicemiei materne cât mai aproape de normal. Întârzierea în creșterea fetală: apare mai frecvent la diabeticele cu control glicemic precar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
ar putea fi considerată o citokină protectoare, întrucat ea scade în excesul ponderal, paralel cu creșterea gradului insulinorezistenței (120), fiind în consecință un hormon antidiabetic (90, 172), mai important, poate, pentru diabetogeneză decât rezistina (90). Adiponectina scade insulinorezistența independent de obezitate, corelând bine cu markerii proinflamatori (27, 172). Rolul său protector este dublu: atât în diabetogeneză cât și al aterogenezei (48, 62). Factori de creștere, ca de altfel și alte citokine, sunt sintetizați că precursori transmembranari, având o regiune importantă extracelular
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
imun și proinflamator (40, 53, 97, 104, 105, 107, 106, 192, 226). Are însă o relație specială cu țesutul adipos unde participă în diferențierea preadipocitelor către adipocitele mature (169). În ultimii ani TNF-? a fost implicată în complexă relație dintre obezitate, insulinorezistența și T2DM ( 7, 52 186, 188, 230). În adevăr țesutul adipos al obezilor produce cantități mari de TNF-?. El este hiperexprimat (up-reglat) în mușchi și adipocite la persoanele obeze versus normoponderale, fiind important mediator al insulinorezistenței premergătoare T2DM (67
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
peretelui vasului în care s-a format un trombus. Dintre toate componentele sistemului coagulării, cantități crescute de fibrinogen au fost cel mai frecvent asociate cu boala vasculara ocluziva. Deși fibrinogenul se asociază altor factori de risc cardiovascular precum fumatul, hipertensiunea, obezitatea, rezistentă la insulină, hipercolesterolemia, s-a arătat că acesta ar fi un factor de risc independent pentru ateroscleroza și evenimente troboembolice, observându-se că bolnavii care au niveluri scăzute de fibrinogen și crescute de colesterol au un risc mai mic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
Concentrațiile de PĂI-1 au o variație circadiana, atingând un vârf dimineață și descrescând spre seară (24). Creșterea nivelului de PĂI-1 ce duce la scăderea activității fibrinolitice a fost raportată în anumite boli asociate cu un status trombotic crescut: tromboembolism, sepsis, obezitate, infarct de miocard. Numeroase studii au demonstrat corelația pozitivă între nivelul de PĂI-1 și frecvența bolilor cardiovasculare. De exemplu într-un studiu s-a observat că la cei care au suferit un infarct de miocard înainte de 45 de ani, nivelurile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
arterial normal. De aceea concentrațiile crescute de PĂI-1 ar putea juca un rol important în patogeneza aterosclerozei (24). În diabetul zaharat și în sindromul dismetabolic s-au găsit concentrații crescute de PĂI-1. Această creștere se corelează cu creșterea trigliceridelor, cu obezitatea și cu toleranță alterată la glucoză. Mecanismul de creștere a PĂI-1 în circulație în hiperinsulinism poate fi legat de constatarea că pe culturi de celule (hepatocite), insulină stimulează sinteză acestuia. Totuși studiile clinice nu au putut demonstra o creștere a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
bine cu insulinorezistența decât cu insulinemia per se. Un stimulator al PĂI-1 poate fi reprezentat de trigliceridele plasmatice. S-a demonstrat că alături de trigliceride și lipoproteina A poate determina creșterea sintezei de PĂI-1 de către celulele endoteliale (24). Corelația lui cu obezitatea viscerala sugerează importantă insulinorezistenței în explicarea modificărilor fibrinolizei, celulele adipoase fiind o importantă sursă de PĂI-1. De altfel între PĂI-1, adipozitatea viscerala, insulinorezistența și hiperinsulinism există o bună corelație. Toate tulburările metabolice din sindromul rezistenței la insulină (insulinemia, IMC, raportul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]