9,947 matches
-
fie mai presus decât ceilalți din jurul său. Pe măsura ce nivelul dorințelor crește, el se manifestă mai puternic, mai energic. Se trăiește într-o fericire iluzorie. Și ... dorința nu e satisfăcută nicicând, rămâne mereu ceva neatins, neexperimentat, apare conștientizarea neîmplinirii, oboseala, suferința, durerea, frustrarea, uneori conflictul, nebunia etc. În acest dans, încercând să facă față tuturor chemărilor din afară și din interiorul ființei lor, femeile își consumă toată energia, și în final, una dintre ele, reprezentând o parte a ființelor, clachează
2011 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367114_a_368443]
-
întuneric/ce nu poate cuprinde/angoasa gândului.” Fereastra este simbolul receptivității și al deschiderii către lume, ea marchează legătura dintre interior și exterior. De altfel, în vis comunicarea se realizează prin intermediul ferestrei și al oglinzii. Dacă inițial, poeta declara că “oboseala închide o/fereastră,/închide două ferestre,/închide mai multe/ferestre,/apoi ferestrele /mă închid pe mine/în oboseala gândului”, acum sticla ferestrelor din “Cuvintele” Victoriței Duțu se topește la apariția unei raze. Raza aceasta aduce cu sine speranță, lumină, bucurie
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
legătura dintre interior și exterior. De altfel, în vis comunicarea se realizează prin intermediul ferestrei și al oglinzii. Dacă inițial, poeta declara că “oboseala închide o/fereastră,/închide două ferestre,/închide mai multe/ferestre,/apoi ferestrele /mă închid pe mine/în oboseala gândului”, acum sticla ferestrelor din “Cuvintele” Victoriței Duțu se topește la apariția unei raze. Raza aceasta aduce cu sine speranță, lumină, bucurie, cunoaștere. Raza este atributul divinității și astfel, frumusețea, în a cărei căutare se află poeta, devine o realitate
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
Victoriței Duțu se topește la apariția unei raze. Raza aceasta aduce cu sine speranță, lumină, bucurie, cunoaștere. Raza este atributul divinității și astfel, frumusețea, în a cărei căutare se află poeta, devine o realitate tangibilă. De data aceasta,“frica/și oboseala” nu se mai îmbrățișează, iar drumul infinit al cuvintelor Victoriței Duțu abia începe - “eu merg până departe,/fac un pas.” Octavian Dumitru Curpaș phoenixmission@ymail.com Referință Bibliografică: Cuvintele devenite univers interior - Versuri semnate Victorita Dutu / Octavian Curpaș : Confluențe Literare
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
Haram. Domul stâncii a fost restaurat pe rând de către Sultanii Mehmet al III - lea în anul 1597, de Ahmad I în anul 1603 și de Mustafa I în anul 1617. Chiar dacă în secolul al XVII - lea Ierusalimul dădea semne de oboseală, el a rămas încă impresionant. [80] Anul 1860 marchează începutul creșterii orașului nou în detrimentul celui vechi. Au început să se construiască o mulțime de clădiri în afara zidurilor cetății, sporind frumusețea unui nou început. În perioada otomană a început emigragrea evreilor
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
pe viitoarea scriitoare în 1952, în Iașiul lui Eminescu, pentru a susține examenul de admitere la Facultatea de Chimie. Devenită inginer, Vavilei Popovici i-a plăcut să lucreze în fabrica. Deși muncea adesea peste program, aceasta afirmă că nu simțea oboseală, pentru că ea credea în profesia pe care o făcea. Vavila Popovici locuiește în prezent, în Statele Unite ale Americii. „Ultima pirueta”- românul unui destin Vorbind despre românul „Ultima pirueta”, Vavila Popoivci mărturisea: “Jurnalul nu a existat. Lăură a existat, întâmplările sunt
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
2] Și primul gest pe care l-aș face-n dimineața nașterii mele stranii ar fi să mă dezbrac pe scena nesfârșită-a Oceanului Atlantic eu aș juca-n picioare sublimul nostru veac [3] Când aș cădea pe țărmuri de-atâta oboseală aș mai voi în lume să-mi fie-o sile-adâncă de cărnurile mele vărsate peste țărmuri la care viermii lumii se-ndeasă și mănâncă [4] Și mi-aș aduce-aminte apoi într-un târziu ... Citește mai mult Motto:„Noi vom muri asasinațIÎntr
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
dar atât de dotat, și-a dobândit un loc unic în istoria dezvoltării omenești, cum filosofia lui a stat la baza întregii civilizații și culturi europene. Însă, spre sfârșitul secolului al IV-lea î.e.n., Antichitatea greacă a dat semene de oboseală...Războaiele au slăbit-o! Capul zeiței (Marble head of a goddess), din secolul IV. î.Hr., este executată din marmură. Se presupune că este al zeiței Afrodita (zeița dragostei și a frumuseții). O privim, parcă ar vrea să ne spună ceva
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
bușilea, că mă și pufnea râsul când te-am văzut între ălelalte târându-te în patru labe?! Eu am defilat grațios pe lângă... Și se pomeni dând drumul unui zgomotos și hârâit șuvoi de ha-ha!-uri și, spre sfârșit, semn al oboselii coardelor vocale, de ho-ho! -uri. De fel, am replica la mine în orișice minut! Însă acum, trăiam o inhibiție... Doar eram în curtea bisericii, tocmai săvârșisem un ritual... Brrr! Chiar nu voiam să intru în dialogul ce-l forța. Dar
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
Ne-am așezat să mâncăm ceva, dar nici foame nu-mi era, nici sete! Am băut un rachiu și, apoi, abia am îmbucat câte ceva. Când eram afară am crezut că voi cădea frântă. Înăuntru, nu am mai simțit pic de oboseală. Aveam chiar o stare euforică. Ne-am așezat la povești, amintindu-ne de copilărie. De toate poznele făcute și nefăcute. Oameni bătrâni și râdeam ca proștii. La un moment dat, se uită fix la mine și începu să-mi spună
TABLETA DE WEEKEND (186): GAŞCA POLITICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368774_a_370103]
-
găsit-o când era băietan de vreo paisprezece ani. N-a spus la nimeni multă vreme. Doar câțiva oameni serioși, așa mi-a zis, serioși, știu de peșteră. De fiecare dată când intra în peșteră, nu mai simțea pic de oboseală. Cu timpul s-a obișnuit, dar niciodată nu a înțeles formulele și figurile de pe pereții negri de bazalt. Odată, l-a adus pe un profesor, pe care-l văzuse la televizor. Străbătuse lumea prin tot felul de locuri ciudate: piramide
TABLETA DE WEEKEND (186): GAŞCA POLITICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368774_a_370103]
-
în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și a grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
bine i-ai făcut. Eu am să merg să mă culc mai devreme, să pot termina mâine toată treaba la Spoială până pe la zece. Dai tu la orătănii și la animale de mâncare, că parcă nu mai am picioare de oboseală. Mă dor șalele de nu mă pot îndrepta cât am stat aplecat asupra secerii și a snopilor toată ziua, în soarele din câmp. - Bine atunci, du-te și te odihnește că mă descurc eu prin curte cât mă mai pot
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
atât cât exprima mimica lor, au ajuns la un numitor comun. Cel puțin așa se părea după zâmbetele profesionale și privirile amabile. În acest răstimp, agentul de pază își frângea amărât mâinile pe genunchii ce‑i tremurau vizibil. Nu de oboseală și nici de nervi. Mai degrabă, de supărare. Pentru el a fost cu adevărat un șoc să afle că mașina lui circulă fără să știe cu cine la volan. Era convins că i s‑a furat din curte. Nu știa
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
ce era pe masă și a încercat să numere paharele golite până în acel moment. Nu se poate! Anca iar se va supăra și nu mai vorbim două zile. Cam mult, dar mă simt foarte bine. O cafea amară și trece oboseala. Și, de fapt, Ancuța mea doarme la televizor, dacă o mai fi acasă și n-o fi plecat, plictisită, în vizită la Gabi. Nu putea să fie și ea în tură de noapte? Hm! Cam neprevăzute și turele astea de la
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
luna împrăștia puțin întunericul. Ce se întâmpla în viața ei? Liftul îi schimbase existența? O eroare în tunelul timpului? Petrecerea..JJ. O himeră. Își puse mâinile pe balustradă și privi orașul. De sus părea o feerie. Se zgribuli. O cuprindea oboseala! Probabil era mai ințelept să plece acasă. Cine era acest JJ și ce dorea de la ea? Era un tip atrăgător ... îhm ... Nu pierde ocazia, dragă!”ar fii spus Beaulah-Beatrice. Probabil, lucrurile trebuie să-și urmeze cursul. - Să nu răcești, Carol
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
ceremonii. Am fost surprins și impresionat de faptul că am fost întâmpinat de o femeie plină de vitalitate, care îi lua în primire pe toți cei care soseau, invitați sau ziariști, echipe de televiziune, fără să dea nici un semn de oboseală, mai ales că în acea zi era o căldură insuportabilă în București și chiar noi, „cei mai tineri”, ne simțeam fără vlagă. Ne-am salutat cu o îmbrățișare strânsă și am simțit că această persoană, care are atâta forță exterioară
INTERVIU CU ANTÓNIO CALDERÓN DE JESÚS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349584_a_350913]
-
care le-am ascuns în gropi făcute în pământ, să stea la rece, cât de cât, să pătrundă sarea. Metoda aceasta era foarte bună, pentru că feream produsele de muștele de peste zi, care se găseau din belșug aici, în pustietatea deltei. Oboseala drumului, combinată cu efectul votcii și al berii, ne-au trimis repede în cort, la alt somn decât cel așteptat în cârlige, mai ales că trebuia să facem economie la butanul lămpii de iluminat, pentru restul nopților. Strânsesem și uneltele
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
perne, șocată, nevenindu-i să creadă. Fraiera doarme. A durut-o atât de tare încât n-a putut să articuleze niciun cuvânt, n-a mai avut puterea de a schița niciun gest. A strâns doar perna tare, foarte tare, în timp ce oboseala și băutura roșiatică își făceau efectul, trimițând-o într-un somn adânc. L-a visat pe scriitor singur într-o cameră de hotel, ascultând muzică la un player de pe calculator, apoi privind prin fereastra demodată peisajul nocturn, respirând aerul proaspăt
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
dar ce să fac oare? Cui să mă adresez? Fiindcă intrasem deja în panică și nu puteam gândi limpede, am încercat să mă consult cu câțiva prieteni de încredere, dar niciunul nu m-a crezut. Toți puneau story-ul meu pe seama oboselii sau a băuturii. Atunci am încercat pe Internet. Sub protecția unui ID care nu spunea mare lucru despre mine, am postat pe un site ceva din povestea mea, nu chiar identică, evident, pentru a nu fi ușor de identificat, și
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
cap, amețeli, slăbit -11 kg, spasme -uneori dureroase- musculare, palpitații, tremurături, scaun colorat, usturime la urinat, dureri de spate și de umeri, furnicături de piele, dureri și trosnituri ale unor oase și mușchi, mișcări mai greoaie ale mâinilor și gâtului, oboseală la cel mic efort, stări de greață. Am luat și antibiotic, momentan fără efect, nu sunt bune nici atâtea pastille. Am luat și plante și sedative pentru somn, cam fără efecte, durerile mă trezesc din somn, urinez des și mult
ÎNTRE PASTILE ȘI VERSURI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350269_a_351598]
-
și privesc cerul... Două imensități și eu între ele... Mă simt atât de neînsemnat și minuscul între mare și cer... In liniștea nopții aud pașii trecutului cum se pierd prin apele unduitoare. Eterul orizontului doarme sub norii obosiți... Simt aceeași oboseală; privirea mi s-a lipit de cer, care timid, se uita la luna, ce încet ieșea din oceanul aurit. Briza mării îmi alinta obrazul îmbrăcând-ul în solzii undelor aurite. In acel moment am simțit...clipa! am simțit-o cum
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
frunte” și sute de credincioși veniți din toate colțurile țării, în cea mai călduroasă zi a anului 2013, 9 august. Și nu am simțit decât căldura inimilor. Și nu am simțit nici cea mai mică durere, și nicio umbră de oboseală. Duhul Întregitorului ne-a întărit. M-am aflat acolo, am atins racla cu moaștele și m-am cutremurat. Până și soarele părea a se fi domolit, de drag și de emoție, zâmbind chipului de lut frământat în cuptoarele sufletului de
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350304_a_351633]
-
i-ar fi fost necesari. Gabriellé nu era o profitoare, dar nu avea curajul și tăria s-o refuze. Când Brigitté dorea ceva de la ea, își impunea fără echivoc voința. Brigitté în ultimul timp se simțea din ce în ce mai slăbită. Acumulase ceva oboseală și poate din această cauza a crezut că i s-a făcut rău pe stradă când se întorcea de la școală. Acum, era pentru prima dată când prietena lipsea de la meditație, iar ea s-a trezit singură în casa profesorului Condurache
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
șira spinării, te puteai aștepta să le vezi cum se desfac din moment în moment ca doagele unei bote de apă rămasă fără cercuri. Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-a cuprins toropeala, că nu-și mai putea să-și ține capul drept. Ochii abia mai vedeau prin ungherul ogeacului cufundat în bezna nopții, iar pleoapele se deschideau din ce în ce mai greu. Scăpă țigara dintre degete și, deodată, prin întuneric, i
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]