6,770 matches
-
raion, femeia a fost salvată de la moarte! Mama s-a întors acasă, în mijlocul copiilor după trei luni de suferință cu boala. Avea 39 de ani . Și șase copii, cu gemeni de doar patru ani. Într-o seară când mâinile ei obosite se odihneau, după o zi în care nu avusese timp să le oprească din muncă, strânse în jurul ei pe cei patru prunci. - Voi dragii mei, m-ați salvat, datorită vouă, trăiesc . Am fost întrebată atunci când am ajuns în tunelul morții
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
iată că, se poate. Știa că Virgil nu este amator de cabane sau localuri cu animație, va pleca probabil la o cabană liniștită unde îl poate învăța pe fiu să schieze. Ludmila intră în țară, după ce călători întreaga noapte. Era obosită, dar fericită că nu a avut parte de evenimente neplăcute în trafic. Și-a dus fiul la Făgăraș, la Virgil. Relația cu fostul soț era civilizată, așa o numea ea. S-a despărțit greu de băiat, dar văzându-i fericirea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe scara prispei, oftând din greu. În ultima vreme i se pare că timpul curge mai repede decât gândurile lui. Rezemându-și capul în baston, începu să mediteze: Cum mai trece timpul!... Nouășcinci?...sau nouășase?...Parcă mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vară, vară, cu atâta zăpușeală! Dar eu așteptai să vină ploile... că așa e primăvara. Înfloresc pomii, înverzesc grădinile... Când veniră ploile, zisei băiatului: Citește mai mult Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe scara prispei, oftând din greu. În ultima vreme i se pare că timpul curge mai repede decât gândurile lui. Rezemându-și capul în baston, începu să mediteze:Cum mai trece timpul!... Nouășcinci?...sau nouășase?...Parcă mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ruinat”, pe care vrea „să-l ridice la gloria lui de altădată”, dacă...Iar Pleșcan, foarte curios, făcea eforturi disperate să-i urmărească perorația, trăgând de pleoapele grele, care-i cădeau ca niște perdele de plumb peste ochii înroșiți și obosiți. Scârțoi renunțase la această muncă sisifică, pentru că-i căzuse căpățâna pe masă, ca un bolovan, peste care o Băbească își răsturnase conținutul rămas nebăut. Nu știu ce efect o fi avut magica licoare, că fericita ... Citește mai mult 16-Durere și ...BusuioacăLa masa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ruinat”, pe care vrea „să-l ridice la gloria lui de altădată”, dacă...Iar Pleșcan, foarte curios, făcea eforturi disperate să-i urmărească perorația, trăgând de pleoapele grele, care-i cădeau ca niște perdele de plumb peste ochii înroșiți și obosiți. Scârțoi renunțase la această muncă sisifică, pentru că-i căzuse căpățâna pe masă, ca un bolovan, peste care o Băbească își răsturnase conținutul rămas nebăut. Nu știu ce efect o fi avut magica licoare, că fericita ... XXVIII. TRANDAGIRUL SIRENEI-9, de Năstase Marin, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
câteva procese, așa că rămân în Brașov și te aștept. Anunță-mă când ești sigur că vii. Ludmila sosi târziu, în noapte. Vorbiră la telefon pe parcursul călătoriei sale, astfel că Ștefan era treaz. Nu se văzură din vară. Ludmila era foarte obosită, dar fericită că era alături de Ștefan. — Ești prea obosită dragoste! Ar fi trebuit să dormi acolo la Virgil, doar a fost și casa ta! Bine că nu ai adormit la volan. Am ascultat muzică și glasul tău care îmi este
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
Anunță-mă când ești sigur că vii. Ludmila sosi târziu, în noapte. Vorbiră la telefon pe parcursul călătoriei sale, astfel că Ștefan era treaz. Nu se văzură din vară. Ludmila era foarte obosită, dar fericită că era alături de Ștefan. — Ești prea obosită dragoste! Ar fi trebuit să dormi acolo la Virgil, doar a fost și casa ta! Bine că nu ai adormit la volan. Am ascultat muzică și glasul tău care îmi este cel mai drag din lume. — Draga mea, dragă! Acum
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > LUNTREA Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Luntrea Cantul iubirii tace-n uitare. Gândurile obosite curg Pe-o luntre, pe ape amare, S-ajungă în tainicul amurg. Iubirea valsează sihastra Pe marea ce-i dăruie viața, În vise pe-o geana albastră Ea cheamă din zare speranța. Iar vântul mângâie norii Și Luntrea o duce
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]
-
De bună seamă, / Nimic nu știe biata mamă! Ce-a zice când are să vină?” / Iedul simți cum că leșină De-atâta plâns și tânguit. / În urmă, capra a venit De la pădure, încărcată / Cu de-ale gurii. Asudată, Grăbea spre casă, obosită / Și oarecum neliniștită. Din depărtare a zărit / Capete-n geam și s-a gândit, Văzând că ele îi zâmbesc: / „Uite ce mult ei mă iubesc! Râd când mă văd! Le pare bine / Că mama lor acasă vine! Băieții mamei, băieți
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
Despre Justiție. Sunt periculoși, se pot înșela ușor. Creează-le imaginea unei puteri care trebuie urâtă și a unui Artist bețiv și țâcnit! A unui Filozof degenerat și a unui Eremit păcătos. Nici un erou pozitiv. Oarecum, Darling. Pentru că e bătrână, obosită și neesențială în economia romanului. Și, nițel, Eroul, dar numai pentru isprăvile sale trecute, pe care nici nu le amintești: consideri că vor fi subînțelese. Ai conturat, deja, un Romancier bun de pus la zid și un Magistrat atins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ancestrală îi îndeamnă să-și asculte și să-și apere liderul. Tot așa după cum un alt instinct, potrivnic, îi îndeamnă să-și arate colții și să-i sară Conducătorului la gât, în clipa în care îl vor simți slab. Rănit. Obosit. Bolnav sau prea încrezător. Pentru asta, mereu, c-un ochi trebuie să stau ațintit spre haită, iar cu celălalt spre turmă: poate, uneori, căpia din senin. Exist între amenințări latente. § Ai făcut din aproape toți locuitorii Stațiunii niște hoți. Perfid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
infantilismul unui crescător de iepuri. De-abia acum - gândindu-mă la posibilitatea unui continuator - îmi dau seama cât de mare este deosebirea dintre mine și următorul, în această urbe. Distanța. După Carnaval, Stațiunea va fi liniștită cel puțin o săptămână. Obosită. Nostalgică. Va zămisli copii. Cei mai mulți, în fiecare an, se nasc la nouă luni după Carnaval, Serbarea trezește simțurile. Sunt progeniturile cele mai expuse viciilor. Bețivii de mai târziu; au fost concepuți când sângele părinților era încă pătruns de alcoolul Petrecerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o roată, în sistemul Tao; în golul roții, timpul e suspendat: ai pătruns în Axis Mundi. Are loc explozia. Big-Bang-ul din care se va naște un nou Univers; nu va fi așa, femeia te vizitează doar în perioadele ei nefertile. ...Obosită, a adormit. Îi privești picioarele epilate. Se îngrijește. Arată bine. O acoperi. Sforăie ușor. Ceva de pisică blândă care pândește și-n somn. Mâna ei îți caută, bâjbâind, sexul. Te retragi ușor, te întinzi pe podea: ai o silă. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ți s-au făcut, prin cămașa de forță, injecții, te-ai ales și c-un flegmon. Ți s-a administrat și morfină; la câteva săptămâni de la externare, încă te mai doare, insuportabil, capul: electroșocurile ți-au zdruncinat creierii. Inima e obosită; un colaps poate salva Stațiunea: te gândești să arzi manuscrisul; finalul perfect. Pentru că - altfel - un rest de Gomoră va supraviețui. Sigur. Se vor comite niște crime doar. Un masacru epuizează prea repede subiectul. Un cutremur, aidoma. Tifosul ține de păduchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de obiceiurile pe care le tot descoperea În orașul său. Mintea Îi Înregistra orice amănunt. Avea să Întocmească un raport precis pentru Comună, spre a pune frâu acelei decadențe. Se ridicase iarăși ceața, sufocantă. Când ajunse la biserică, se simțea obosit, cu hainele Îmbibate de sudoare. Edificiul era cufundat În noapte, o mare masă Întunecată ce abia se distingea prin Întunericul de la țară. Doar turnul se deslușea, lămurit, peste discul lunar. Își deschise drum printre dărâmăturile de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-o zeamă roșiatică. Deasupra se aflau două felii de brânză, cu o coajă groasă, atacată deja de mucegai. — Și iacătă și vinul, adevărat nectar al sfântului Dionisie! exclamă adăugând o carafă de teracotă ieftină și umedă. — Dionisos, murmură Dante obosit. — Sfântul Dionisos? — Nu. Dionisos, zeul. Pentru Dumnezeu, messere, chiar că aveți dreptate; acela era sfântul Damaso. Priorul Îl alungă cu un gest, În timp ce căuta zadarnic ceva care să semene cu o lingură. O privire rapidă Îi fu de ajuns ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sămi maschez Îndeajuns de convingător uriașa surpriză. Pusesem Întrebarea fără cea mai vagă nădejde În eventualitatea unui răspuns afirmativ, doar așa, să umplu golul de conversație survenit la un moment dat la masa de pe terasa cam pustie a acelui restaurant obosit și melancolic, abandonat de clienți În ambiguitatea unui Început de toamnă provincială incoloră, inodoră și insipidă. Vorbeam discuții fără fervoare și fără interes pentru subiecte, prestând tustrei sârguincioși la trecerea timpului. Habar n-am cum Îmi venise În minte numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
despre modul de preparare a escalopului cu ciuperci? Trebuia să găsesc ceva - un cuvânt, o nuanță a vocii chelbosului - care să-mi ofere măcar un Început de explicație cât de cât rezonabilă pentru mizanscena aceea funambulescă. Din păcate, eram fie obosit, fie tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau acum În grea suferință. Indiferent dincotro Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului continua să se deseneze obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un Dumnezeu care și știe, și poate totul, ci, Încă o dată, ca un om. De pildă, are nevoie de șase zile pentru a materializa proiectul și de Încă una pentru a se odihni - gest, de asemenea, profund uman. Un Dumnezeu obosit - fie și după truda facerii lumii - este mai mult decât un oximoron, este o contradicție În termeni. Dacă puterea Lui este, axiomatic, nelimitată, firesc ar fi ca El să-și săvârșească lucrarea printr-un singur gest ori o simplă fâlfâire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
magnetici... Am ajuns acum să văd În toate astea mici necazuri pasabile În comparație cu răul devastator ce va să vină dacă presimțirile mele se adeveresc. Gândesc prăpăstios, nu-i așa? Mă suspectez și eu de asta, dar... Am tăcut. Mă simțeam obosit și ridicol cu retorica mea grandilocventă cu tot. Am tras cu sete dintr-o țigară pe care, În prealabil, o mototolisem cu temei Între degete. Eveline avea toate motivele să mă persifleze, i le servisem pe tavă eu Însumi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se află În posesia depunătorului sumelor, așa cum e și firesc. Privitor la a doua Întrebare, nici aici lucrurile nu sunt foarte complicate dacă stai și te gândești puțin. Pentru eventuale detalii, poți avea răbdare până mâine seară? E târziu, sunt obosită... Ca și tine, după cum Îmi Închipui. Mergi și odihnește-te, mâine vei avea o zi grea. - Adică? - Cu ocazia vizitei În subterană, am aflat două lucruri importante: care este Încăperea pe care o căutam și cum se poate pătrunde Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
putem, deci, ignora liniștiți: nu e nimic de pierdut aici. Ce vrea să Însemne Însă imperativul SCHIMBĂ ORDINEA!, la ce se referă el În mod efectiv? Dacă răspundem cum trebuie la această Întrebare, avem RĂSPUNSUL, cheia, dezlegarea... Așa deprimată și obosită cum era, Eva nu-și pierduse nici reflexele, nici viteza de reacție, nici acuratețea gândirii: - Lasă-mă pe mine, simt că Încep să redevin deșteaptă. Probabil că se referă la succesiunea celor două propoziții și, implicit, la succesiunea operațiunilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nouă, oamenilor. Dacă petreci mult timp cu ea, îi poți auzi glasul și îi poți înțelege foșnetul neîntrerupt. Dimineața, lacrimi de rouă se scurg de pe brațele pădurii, lacrimi care o înviorează și o hrănesc deopotrivă. Seara, liniștită, pădurea își întinde obosită crengile și îmbrățișează cu căldură amurgul rece al nopții. Adoarme liniștită cu gândul la o lume mai bună... Uneori mi-e dor de basmul pădurii.
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
pământ. Ea seamănă a fi un măreț și întins palat, cap d’operă de arhitectură, unde lega mama naratorului motoceii la un capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei. Aici oamenii sunt tăcuți, serioși, cu liniile feței puțin cam obosite și-i salută respectuos pe Domni, iar nu slabi și ogârjiți ca cei de la șes. Ici, o femeie mănâncă un măr, dincolo șerpuiește Ozana cea frumos curgătoare din care nu se vede calul și călărețul, iar alături te afunzi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]