2,880 matches
-
ales cu clarineta.” Se uitase la mine bănuitor: „Vrei să știi dacă am mai visat trompeta?” „Nu”, am spus, „vreau să știu care era obiectul iubire”. „A”, zise el, apucându-se din nou să răsfoiască manuscrisul, „vezi, și dumneata ești obsedat de obiectul ăsta al iubirii. Treburile astea se pot manipula după bunul plac. Mde... Și dacă totuși aș fi luat trompeta? Aș fi fost fericit la propriu? Dumneata, Casaubon, ce spui?” „Probabil că ați fi visat clarineta.” - Nu”, Încheiase el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
melancolie, pălirea unei glorii pe cale de Îmbătrânire, atunci cum să nu-și plece urechea la doctrinele secrete ale misticilor musulmani, la acea Îngrămădire hieratică de comori ascunse? Poate că de aici se naște acea legendă despre cavalerii Templului ce Încă obsedează mințile pline de deziluzii și arzătoare de dorințe, povestea despre o putere fără margini care de atunci Încolo nu mai știe asupra cui să se exercite... Și totuși, chiar pe la apusul mitului, sosește Ludovic, regele sfânt, regele care stă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cel Frumos ar fi trebuit să-i ardă pe ezoteriștii moderni, nu pe nenorociții ăia”. „Da, Însă ezoteriștii moderni n-au nici un sfanț”. „Ca să vezi dumneata ce de povești poți să auzi”, Încheie Belbo. „Acum Înțeleg de ce templierii ăștia Îi obsedează pe atâția dintre scrântiții mei”. „Cred că-i fel ca și cu istoria dumneavoastră din seara trecută. Toată tărășenia lor e un silogism deformat. Comportă-te ca un stupid și devii impenetrabil pe veșnicie. Abracadabra, Manel Tekel Phares, Pape Satan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
colină.” „De partea cui?”, am Întrebat, apoi m-am simțit jenat. „Scuzați-mă, era o glumă.” „Nu, nu era o glumă. Sigur, eu astăzi știu, dar o știu abia acum. O știam oare și atunci? Știi că poți să fii obsedat de remușcări toată viața, nu pentru că ai ales eroarea, lucru de care cel puțin poți să te căiești, ci pentru că te-ai găsit În imposibilitatea de a-ți dovedi ție Însuți că nu aveai să alegi eroarea... Eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Alexandru. Se întreba cum de-a ajuns să țină atât de mult la fata asta, doar în puținele zile cât au stat la mare. Își dădea seama că nu putea trăi fără Teofana. Deși n-o cunoștea pe deplin, îl obseda gândul de a se căsători cu ea. Îl frământau fel și fel de întrebări. „O cunosc îndeajuns? N-o cunosc. Este comunicativă, talentată, deșteaptă, ceea ce-mi place foarte mult. Este o fire deschisă ca și mine. Are și o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
examinăm aici și acum. Ba, pardon, pardon, mes amis, preia Dănuț inițiativa, eu sunt chiar foarte, foarte curios, asupra unei chestiuni angelologice, implicit legate de alegere. Anume: îngerașii au sex? Și, dacă au, și-o pun? Bă, tu chiar ești obsedat, face Big Sile. Din contră! De altfel, înțelegem și noi care e diferența dintre epicen și asexuat. Îmi imaginez doar că îngerii cei dotați cu Free Will au ales, în deplină cunoștință de cauză, să intre, cum parcă spune Biblia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îndreptat, pământul s-a zbicit și mă tot bate capul să începem aratul, că parcă mă și doare să stăm degeaba. Dar văd că oamenii... Tăcu întrebător. Preotul bolea și de bătrânețe, și de amărăciunea cu fiul său, care-l obseda mai mult cu cât se simțea mai slăbit. Toată iarna a suferit ba de una, ba de alta, și a spus mereu că nu mai apucă vara. Odată însă cu primele raze de soare, se mai înviorase și-și recăpătase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
perect, apoi își puse sculele înapoi în cutie. ― Ocupați-vă de restul. Am terminat cu ce-a fost mai delicat. ― Nu-ți face probleme. Ne descurcăm noi, o asigură Parker cu o voce neutră și fără să o privească. Îl obseda în continuare ideea că el și Brett vor fi deposedați de partea lor de pradă, dacă expediția dădea peste ceva valabil. Ea porni spre cel mai apropiat ascensor. ― Dacă mai apar probleme și aveți nevoie de ajutor, sunt pe pasarelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
impresia... cum să-ți explic... că era interesant. După aceea se închise într-o tăcere obstinată. La fel și Ripley, dar mintea-i mergea cu hărnicie. Nu-și putea explica de ce întorcea pe toate părțile această idee bizara care o obseda, o chinuia... Parker verifică nivelul primului cilindru de metan; asigurându-se că butelia de gaz supracomprimat era plină. Făcu același lucru și cu cea de-a doua. Mulțumit, ridică cu greu cele două containere și plecă prin același pasaj prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
curând, deoarece prin vise, sufletul rezolvă problemele pe care nu le poate rezolva în stare de veghe, treaz. Iată că în vis, eu mi-am eliminat „ gărgăunii” din cap. În limbajul popular „gărgăunii” au semnificația gândurilor sau ideilor fixe care obsedează pe om, idei anormale, diferite de cele obișnuite, specifice tuturor oamenilor sănătoși. Privind în urmă, la începutul bolii mele, îmi aduc aminte că eram bolnavă și de nervi. Eram nervoasă și foarte ușor iritabilă, chiar izbucneam în plâns, îmi doream
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
prefera pe Vlahuță lui Caragiale ! Acest „top” total neavenit pune însă și o altă problemă. Frustrați de deceniile de bătut pasul pe loc, bîntuiți de complexele noastre de „cultură minoră” și „provincie”, dar antrenați frenetic în cursa pentru Europa, sîntem obsedați de clasamente și ne-am obișnuit să prelucrăm toate informațiile după o grilă verticală, care să ne permită să aflăm, cu sufletul la gură, cît de „sus” sau de „jos” ne aflăm dintr-un punct de vedere sau altul. „Cum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
51%, față de 19% în Europa celor 15). Despre parvenire — Draga mea, am ajuns o societate de parveniți ! oftează bătrîna doamnă. — Îîntr-un fel, toate țările post-socialiste sînt societăți de parveniți..., îi replică prudent tînăra franțuzoaică, încercînd să n-o jignească. Mă obsedează de cîteva zile această frîntură de dialog pe care am surprins-o, întîmplător, pe stradă. Ce-o fi vrut să spună franțuzoaica ? Și dacă are dreptate ? Dar în ce sens ? Sigur nu în sensul restrîns, extrem de peiorativ și eminamente moral
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
esențial : adevărata tranziție este aceea a limbii ! Or, din acest punct de vedere, mai sîntem încă, în bună parte, „încremeniți în limbaj”... De aici am pornit, acesta este adevăratul kilometru zero al României post-comuniste și nici unul dintre filmele dedicate revoluției, obsedate de „a fost sau n-a fost”, nu exprimă atît de autentic și limpede această stare de fapt precum filmul lui Calciu. Pe de altă parte, faptul că pentru o tînără din 2011 acest moment inaugural pare atît de îndepărtat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rușinea de a fi român (cînd sîntem între noi) și victimizarea colectivă (cînd sîntem criticați de ceilalți). Sîntem fascinați și resentimentari în același timp în raport cu imaginea publică a celuilalt, a vulpii care a ajuns la un ciorchine. Sîntem de asemenea obsedați de clasamente, de topuri, de „locul” ocupat, de la grădiniță pînă la orice examen de promovare și de la fiecare dintre noi pînă la noi toți : olimpicii noștri au luat locul întîi la X - deci sîntem cei mai buni ; sau : „pînă și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
visat azi-noapte, i-am văzut distinct fața, și de aceea am putut să-i fac, cu câteva pagini în urmă, acel mic portret destul de exact. Mă întreb dacă Mendebilul arăta într-adevăr așa cum l-am văzut eu în vis. Mă obsedează [...] Chiar de a două zi ne-am lăsat subjugați de farmecul Mendebilului. Dimineața n-am coborât deloc în șanțuri, deși mireasma de pământ ne trezea nostalgia, ci l-am înconjurat pe băiat și l-am ascultat povestind. Ne povestea, știu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
metri înălțime, stacojie și umflată de bătrânețe. Eu stăteam pe pervazul unei ferestre și mă uitam în susul străzii după Gina, care întîrzia. Afară era la fel de trist: același aer roșu prin care treceau tramvaiele ca printr-o ceață. Ușa scorojită mă obseda. Când mi-am dat seama că Gina nu mai vine, am plecat acasă. Am ajuns, am descuiat și am rămas surprins: mă găseam tot în holul acela, iar pe peretele din fața mea se desena aceeași ușă imensă, stacojie, de lemn
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plastic plin cu creioane de toate țăriile, jucîndu-se cu compasurile Richter și trusa de rotringuri, urmărind absent miile de linii, pe hârtie "ciocan", ale proiectului la care lucra, arhitectul se simți obosit. Mintea sa rămăsese la scena de dimineață, îl obseda sunetul puternic și uniform al claxonului, începu să se gândească la tot soiul de claxoane, de la cele cu arc ale bicicletelor, scoțând un sunet ca de deșteptător, la cele cu bășică de cauciuc cu care erau dotate rablele de la "Comici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să asculte direct, de la boxa originară, muzica sacră. Se organizară mii de atentate împotriva arhitectului ca să se obțină reacția de apărare, muzica aceea de o sută de ori mai profundă decât de obicei. Foamea de muzică devenea cumplită, ajunsese să obsedeze în asemenea măsură mintea oamenilor, încît, într-un moment de nebunie colectivă, ei se hotărâră, din dorința irepresibilă de a se dizolva în armonie, să-l extermine cu ajutorul rachetelor termonucleare, în momentul când degetul omului în uniformă se apropie de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Păcat că nu pricepi destul de bine bengaleza ca s-o asculți și d-ta... Am intrat în odaia mea oarecum intimidat, cu o turbure dezamăgire în suflet. Mi-am reluat lectura cu greu, căci figura Maitreyiei conferențiind despre frumos mă obseda. Ori e o farsă la mijloc, ori eu sunt un dobitoc, îmi spuneam. Niciodată n-aș fi crezut că fata aceasta poate gândi probleme atât de responsabile. Repetam prostit: esența frumosului... Când am auzit mașina oprindu-se în fața casei, peste
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Vorbisem aprins, sincer, revelîndu-mi mie însumi anumite gânduri, pe care nu le întregisem pînî atunci. Harold mă privea surprins, amuzat, stânjenit. Nu avea ce să-mi răspundă, pentru că nu pricepuse mai nimic din acea "moarte a continentului alb", care mă obseda pe mine de atâția ani, și apoi, nici nu avea chef de vorbă, nerăbdător fiind să plece și să soarbă un pahar de whisky, din care nu mai gustase cam de mult. Mă întrebă într-o doară: ― Dar religia ta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sta de obicei pe bancă sau la marginea apei, privind, cântând ușor, lăcrămând. Noi doi rămâneam aproape de ea și ne vorbeam mult, ne îmbrățișam în ascuns, ne căutam mâinile, făceam planuri. Maitreyi îmi spunea mereu, ca un leitmotiv care o obseda: ― Într-o zi ai să mă iei de aici, și am să merg în lume, ai să-mi arăți și mie lumea... Începuse să se gândească serios la fugă, mai ales că eu îi mărturisisem că am economii importante la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eurasieni și englezi de pe peron, care-mi priveau foarte bănuitori hainele). Am așteptat zgribulit acceleratul de Lucknow, sorbind ceaiuri multe și încercînd să reconstitui de la început escapada mea. Erau lacune de ceasuri, de nopți, și golul acesta din memorie mă obseda. Dacă am înnebunit? mă întrebam. Îmi porunceam să nu mă gândesc la nimic. Totul va trece, totul trece, mi-am spus, (De atunci am învățat eu refrenul acesta, care mi-a ajuns mai târziu un adevărat leitmotiv al vieții mele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maria. Nu recunoaștem, dar fiecare din noi numai la asta ne gîndim: enigmatică și oracular-miraculoasă, cum prea bine spui, dar ce-a vrut să spună? - Eu recunosc foarte sincer, reluă Ieronim, că, oricât ar fi de absurd, enigma aceasta mă obsedează. Dacă a făcut vreo aluzie la trecutul mai mult sau mai puțin misterios al casei acesteia sau la trecutul familiei mele, nu mă interesează. Le cunosc toate câte s-au întîmplat și, deși le păstrez amintirea, nu mă interesează. Sunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Adrian. Încerca să ne convingă de gravitatea întîmplării. "Eu rămân occidental, spunea, eu am mitologia care mi-a fost ursită, dar știu ce înseamnă să ți se reveleze mesajul unui mit. Dacă Elefterescu și-a relevat secretul mitului care-l obsedează, nu mai scapă. Ori își urmează modelul, cu riscurile pe care le implică, ori îi rezistă, și atunci e strivit!..." - Bine, dar îl cunoaștem toți pe Adrian, îl întrerupse Lorinț. El e poet, și traduce tot ce se întîmplă în jurul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și subliniez: asta numai în aparență... Arhip își ridică capul de pe rucsac și-l privi, parcă pentru întîia oară, serios, cu interes. - Aș putea spune că mă așteptam la observația asta, începu zâmbind. Într-un anumit fel, dumneata ești încă obsedat de taina lui Ivan și, conștient sau inconștient, încerci prin orice mijloace să-i pătrunzi secretul, să-i descifrezi mesajul. Dar cum Ivan ți-este inaccesibil - nu pentru că a murit, ci pentru că, viu fiind, aproape nu mai putea vorbi, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]