1,702 matches
-
de circulație de scrumierele din plastic, mari cât castroanele de supă, de mocheta mițoasă, plină de umflături, care pare a fi udă chiar și când e uscată. De stâlpul pătrat din lemn era prinsă lista cu haleala cârciumii, cu permutările obsedante dintre prăjeli și deserturi, cu și-urile și ori-urile subliniate, cu „ceai“ și „cafea“ între ghilimelele lor exotice. O vreme m-am uitat la cadranul unei vechi cutii cu bilete de papagal. Să vă spună prietenii de la St Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se alegea doar cu zâmbetele persiflatoare ale unor călători care gustau ca pe o glumă bună ceea ce de fapt era un gest de impolitețe. Se trezea năucit, într-un lac de transpirație, ca după o baie de aburi. Acest vis obsedant îl asocia cu întâmplările de peste zi. Avea certitudinea că nu se poate ca neprevăzutul să nu-i joace vreo festă. Cum adormea, același vis îi bătea la porțile somnului. Reflectând, când zorii zilei strecurau o lumină lichidă prin ferestrele dormitorului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tot orașul pentru a descoperi prețurile cele mai mici, chiar și numai cu câteva sute sau o mie de lei. Nu fac obiectul acestor rânduri traumele psihice provocate de cheltuielile împovărătoare pentru întreținere, medicamente, taxe și impozite etc. Dar nemulțumirea obsedantă a persoanelor de vârsta a treia este aceea că nu au cu ce să-și procure cele necesare pentru plecarea de pe această lume, știut fiind faptul că ei, bătrânii, se pregătesc pentru acest eveniment așa cum tinerii se pregătesc pentru nuntă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
disperată și riscantă - să-i adune pe cei rămași, să-i îmbarce pe corăbiile sale puține și să ducă războiul, pe mare, până în Italia. Nu spuse că hotărârea aceea fusese luată după multe nopți nedormite și beții crâncene, precum și după obsedantele neliniști ale clarvăzătoarei Cleopatra. Zise în schimb: — Flota lui Augustus l-a prins în capcană la ieșirea din golf. Era a doua zi din septembrie. Marinarii lui Augustus s-au revoltat fiindcă nu-și primiseră simbriile de mai multe luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
limpede și rece, care detecta capcanele. Când nu existau ranchiune sau răzbunări personale, lua hotărâri încet, în urma unor reflecții solitare. Se dedica tot timpul conducerii imperiului, ceea ce făcea ca provinciile să aibă parte de o guvernare dură, atentă la detalii, obsedant de economică, însă, în ansamblu, dreaptă și bună, deoarece se baza nu pe intuiții strălucite, ci pe o sârguință tenace. Clarviziunea lui Augustus recunoscuse aceste calități ale lui. Însă puterea era singurul obiectiv vital al viselor sale, iar cucerirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
perdelelor, împăratul debarcă în formidabila bază navală de la Misenum, centrul de apărare a întregii Mediterane occidentale. Mii de marinari îi aduseră onoruri, însă cel căruia îi erau adresate nu văzu nimic și nu se arătă. Augustinienii, prezenți în fiecare zi, obsedant, la Capri, fură înlocuiți de prefectul ce comanda celebra Classis Praetoria Misenatis, Armata Mediteranei occidentale, și de oamenii lui, care prin tradiție constituiau escorta imperială în porturi și în timpul călătoriilor pe mare. Cortegiul călare se formă în spatele lecticii împăratului bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avusese o premoniție. Mângâie calul, care îl privi cu ochii săi umezi și îi adulmecă mâna. Dintr-odată, cu o plăcere intensă, sări în șa. Simți freamătul prietenos al animalului sub el. Observă că în jurul lui se adunase rapid nu obsedanta escortă a Augustinienilor, ci un grup de soldați de la Marină. Comandantul lor declară: — Teritoriul acesta este al nostru, și oamenii mei au cerut să li se facă această cinste. Învățase de la tatăl său să ghicească starea de spirit a oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai suptă din cîte s-ar putea imagina..., în vol. Exerciții de admirație, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, ediția a II-a, revăzută, București, 1997, p. 167). Pentru Cioran, ca și pentru tînărul Mircea Eliade, Moldova este însuși spectrul obsedant al Provinciei, loc dezolant al ratării, al minoratului fără ieșire... Atît în cazul lor, cît și în cel al lui Tzara, Fondane sau Ionesco, „inadaptarea” la condiția periferică a fost depășită printr-o ruptură modernă, voluntaristă, prin evadarea în universalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui Caragiale“ (nr. 16) elogiază figura clasicului reeditat în condiții excepționale, „Cincuantenarul lui Téophile Gautier“ (nr. 16) și „«Revizuri» de H. Streitmann“ (nr. 17) atacă - pornind de la două cazuri deosebite - problema raporturilor dintre „artă” (poezie) și „gazetărie” (meserie), temă obsedantă pentru poetul-gazetar Ion Vinea, „scriitorul constrîns la îndeletnicirea inferioară a jurnalismului” încercînd să facă - după expresia lui Sainte-Beuve - son art a travers son metier: „Acestei existențe, care uzează pe cei mai tari, rezistă doar adevăratele talente”. Comentînd volumul de debut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din ce în ce mai omogene, din ce în ce mai puțin liberă în datoriile sale față de ea însăși”, chiar dacă „ Pericolul acestei estetici este monotonia, cu atît mai mult cu cît materialele întrebuințate azi, de o sărăcie adesea voită, lasă formele simple și neornamentate într-o goliciune adesea obsedantă”. Numai prin racordarea arhitecturii române la acest spirit al timpului „poate fi salvat Bucureștiul”, victimă a propagandei „șovine” în favoarea unui „stil național”: „Am încercat după război, cît și înainte, să exploatăm un trecut în loc de a pregăti un viitor, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mare amator de psihologie minuțioasă, de stil hipersensibilizat, de anecdote cu tîlc, de povestiri de caracter....”) și Logica (alias prințesa Silvia Logica). Rațiunea și atitudinile înalte sînt din nou personificate și demistificate în cadrul unei teatralizări grotești, absurdist-deconstructive. Și aici întîlnim obsedantul topos al spînzuratului (simbolul „vechii lumi”/„vechii arte” care se sinucide): printr-o confuzie, Silvia Logica se spînzură cu o cravată de cîrpă, nu cu fularul de mătase. Într-o notă la volumul Opere II, Elena Zaharia-Filipaș consideră că textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Facla și, ocazional, la Reporter. Victimă a persecuțiilor rasiale din anii terorii legionare (fratele său este ucis cu sălbăticie în 1941), părăsește țara, plecînd în Israel, alături de cumnatul său Marcel Iancu. Se va întoarce însă în 1945, iar în perioada „obsedantului deceniu” desfășoară o activitate obscură de traducător. În 1959 se stabiliește definitiv în capitala Franței, unde, potrivit lui Alexandru Mirodan (citat de Ov.S. Crohmălniceanu), va colabora cu texte dramatice la Radio Paris, printre manuscrisele sale nepublicate numărîndu-se piesa într-un act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
romantic-clasicizantului Vasile Alecsandri conștiința apartenenței la „ginta latină” impulsiona activitatea de mediator a acestuia între cultura franceză și cea română (fără deschideri, însă, către modernitatea postromantică), la antiacademistul Alexandru Macedonski, nevoia afirmării în Occidentul latin modern (Valonia, Franța, Italia) devine obsedantă și nevrotică, eforturile sale nefiind - după cum se știe - încununate de succesul scontat. Sub patronaj macedonskian, în cadrul revistei și al cenaclului estetizant Literatorul (dar și în cercul sibarit al dandy-ului mecena Alexandru Bogdan-Pitești), o nouă „generație” de artiști români - formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conservatoare și, totuși, paradoxală și dizolvantă”, socialistul Jean Jaurés și, nu în ultimul rînd, Ernest Renan, de la care poetul și gazetarul român împrumută definiția nonetnicistă a națiunii și a patriotismului. Totuși, oricît de recondiționat, discursul despre „naționalism și tradiție” rămîne obsedant în cazul său. (Și) din acest motiv, frustrarea apartenenței la o cultură „minoră”, periferică, a Europei a fost discutată pornind de la textele lui Ion Vinea și B. Fundoianu în relație cu ideile mai tinerilor Eugen Ionescu și Emil Cioran. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că ceva nu e-n regulă: - Ce ai, Laur? - N-am nimic, mamă, sunt obosit de pe drum - Hai în casă, trebuie să dormi puțin. La insistențele ei se duce în casă și se întinde în pat. Gândul îi zboară continuu, obsedant la același subiect și monologhează. - Numai eu sunt de vină, Gabriela nici nu a știut de mine. Sunt timid, aparent sunt sigur pe mine dar în cazul ei n-am avut curajul să-i destăinuiesc iubirea. Din prima clipă când
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu era mulțumită? Întrebări simple la care nu a putut să răspundă nici până în ziua de azi. Inevitabilul s-a produs într-o dimineață de început de septembrie. Deși ar vrea să-l alunge din minte, momentul despărțirii îi apasă obsedant sufletul. Lacrimile ei nu au fost de ajuns ca să-i întoarcă mama din drum. Tata o ținea în brațe, iar ea privea deznădăjduită cum trenul se pierdea în depărtare. De atunci somnul ei nu a mai fost profund și liniștit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Trei ceasuri mai tîrziu, incapabilă să pună geană pe geană, Încă se mai gîndea la coșmar, În timp ce alerga cu pași mărunți pe poteca vameșilor. În mod normal, alergatul o ajuta să scape de gînduri. Acum, gîndurile se Întorceau În cerc, obsedante, ritmîndu-i pașii. Pescărușul. Vălul. Spuma. SÎngele. Pescărușul... Și urletele stridente care sfîșiau noaptea... Marie bătu pasul pe loc, dîndu-și seama că Încă le mai auzea. Atunci Îi văzu. Zeci și zeci de pescăruși care treceau țipînd pe deasupra capului ei, Îndreptîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acesta revenea mereu. Cinci maeștri de bresle, pentagrama trasată pe mozaic, cinci posibili trădători... Iar acum cinci universități. Mintea Începu să Îi divagheze. Din preajmă, abia mai percepea glasurile celorlalți, care continuau să turuie. Se tot gândea la numărul acela obsedant. Fiecare raport de care Își aducea aminte miza pe cantități diferite: unicitatea lui Dumnezeu adevărat, Adam și Eva, Treimea nemăsurată și necognoscibilă, cei patru călăreți ai Apocalipsei, cei patru evangheliști, cele patru fundamente ale naturii... Oricât s-ar fi străduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Oare dragostea e ceva care se adaugă, ca o virtute, iradiind prin forța proprie din obiectul iubit, ori e o boală nevindecabilă ce sărăcește spiritele? Între timp, din fundul tavernei ajungea sunetul tobelor ce Începuseră să răpăie cu ritmul lor obsedant, anunțând intrarea Antiliei. În loc să răspundă, Dante Își Întoarse privirea spre femeie. Era oare dragoste acea senzație de rătăcire pe care o Încerca, acea dorință de a-și contopi propriul trup cu al ei, de a se afunda În ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl degaja trupul zvelt al lui Roxi, licențiată În Marketing. Lumini multicolore În brazi fără rădăcini, râsete, oameni grăbiți, În grupuri mai mari sau mai mici, cupluri sau persoane singure dar toți ducând câte ceva În mâini, purtați parcă de ritmul obsedant al acelorași două cântece Waiting for the miracle și Closing time pe care vânzătorul ambulant de casete și fan Leonard Cohen nu obosise să le transmită Încă de dimineață. Privirea Îi fu atrasă de un cuplu insolit prin anacronismul vestimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de cenușiul trunchiului sau cafeniul bogat al lemnului În putrezire, o dau mărgelușele trandafirii de pe trunchi, viitoarele mere În care vreo viespe și-a depus ouăle pe o nouă mlădiță. Însă tăcerea, așteptarea pe care o degajă Întregul loc, este obsedantă; o calitate pe care toate pădurile o au câteodată, Însă care aici este copleșitoare - o dramă, de o durată Însă pe care umanitatea n-o poate concepe. Un fel de a-fi-trecut, un fel de a-fi-prezent, o abilitate În a mânui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
biroul lui Iuliu Corodan, directorul Centrului de Cercetare și Centralizare Cosmică de pe lângă institutul de profit (UNIVAX). „Uite că azi au dat soare”, se bucură Corodan în gând, pe circuit închis, trăgându-și scaunul spre fereastră. O durere de cap scurtă, obsedantă, îi readuse în minte deceniul 2050-2060. Se uită la ceas: era ora EMBED Equation.3 (în care X reprezintă orele de muncă dintr-o săptămână-lumină, Y orele suplimentare, Z orele petrecute în sânul familiei, 5 000 salariul de bază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
extraordinar și Înfricoșător, un lucru pe care Îl compară cu un animal sălbatic, care așteaptă să se arunce asupra prăzii. — Aha, pricep. Și, Într-adevăr, Minnie Începuse să priceapă. — Iar el dezbate cu May ce ar putea fi - la nesfârșit, obsedant, egocentric, Întâlnire după Întâlnire, an după an. Până când ea moare. Și abia atunci Înțelege, prea târziu, că l-a iubit. Își dă seama că n-o să i se Întâmple niciodată nimic, pentru că e incapabil să iubească. A, deci asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a simți - era interesantă. Și dacă omul acela intuia că din el lipsește ceva... dacă Își petrecea Întreaga viață așteptând să i se Întâmple ceva, ceva foarte important, deși nici el nu știa ce, și Îi destăinuia această nedeslușită, dar obsedantă așteptare unei prietene, numai pentru a descoperi, la moartea ei, că ceea ce Îi lipsea era capacitatea de a recunoaște și de a Întoarce dragostea pe care ea i-o oferise permanent. Ar putea scoate ceva din ideea aceasta. Nu imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
comunicarea interpersonală stătea a da în clocot, malacii se pregăteau să-i ia pe pacienți la furtune. Asta însemna să le aplice tușeul rectal. Bolnavii adulmecau pericolul și cei care puteau vorbi își reluau fiecare, de groază, ceremonialul verbal, frazele obsedante. Deveneau impenetrabili la argumente, tremurau, se adăpostea fiecare după delirul lui de negație, era modul lor de a striga după ajutor: - Tovarășul director, nu mă pisa. Lasă-mă cubic sau paralelipipedic! (cum implora, pe vremuri, și bietul baschetbalist Bibi). - Ciupește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]