1,688 matches
-
la glezna mea dreaptă lanțul cauzal/ scoate un huruit de zi mare,/ pesemne că poemul înaintează greu,/ metru cu metru/ casă cu casă...", Epilog. La Geo Dumitrescu, fraza comună, care răsună pe străzi sau în cafenele, în berării, se repetă obsedant, în jurul ei se construiește câteodată un text întreg: "Fă-mi plata, te rog!", "Plata, vă rog!" (Din câte adevăruri). Reluarea nebunească dezintegrează sensul prim al construcției refăcând un nou semnificat pentru un semnificant banal. Procedeul se reia și în poezia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a fi cunoscut, atins, ar putea fi și motiv poetic sau ar putea fi, la fel de bine, înlocuit cu o imagine simbolică, dar în ambele cazuri se produce o golire de sens. Și în poezia contemporană se revine cu o insistență obsedantă asupra scrisului, asupra a ceea ce ar trebui să fie literatura fără ca textele să repete structura unor arte poetice clasice, ci mai degrabă capătă aspectul unor parodii realizate pe modelul unor asemenea arte poetice: "Să scriu, ah, să scriu ceva durabil
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
diferite. Ele proliferează adesea pentru a crea imaginea unui text pe cale de a se face, ca și cum procesul creator cu ezitările, cu reluările sale s-ar substitui el însuși poemului a cărui variantă finală, definitivă, lipsește, rămânând așadar necunoscută. Repetițiile acestea obsedante au și menirea de a lăsa impresia de incomunicabilitate, deoarece cu cât o frază revine mai des, cu atât ea pare mai golită de semnificație ca și cum prin reluarea ei i s-ar șterge, i s-ar distruge sensul comun, nemairămânând
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de ceasul din turn, de ceasul de mână/ de ceasul de aur, de ceasul de fier..." (Sângeroșii utopiști, Mariana Marin). Textele postmoderne în care apar asemenea structuri repetitive sunt destul de numeroase, ne-am oprit însă asupra acestuia pentru că, pe lângă ritmul obsedant pe care-l impune, propune explicit cititorului un dialog pe tema convențiilor literare, cum ar fi "convenția cocoșată a trecerii timpului". Poemul se constituie într-un veritabil laborator unde se prezintă amănunțit cum se realizează un text poetic având la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bazar./ Luni a fost ger și am înghețat în pantofi/ pe trotuar./ Lupta sufletului cu pantofii a durat până marți." (Lovitura întârziată). Titlul funcționează în acest caz ca o punere în abis, relevând modalitatea de construcție a textului, o insistență obsedantă pe elementul banal, care nu face decât să pregătească răsturnarea de situație și, implicit, bulversarea orizontului de așteptare a cititorului pe care textul l-a pregătit cu grijă până în acel moment. Ruperea versului se face brusc și la sfârșit de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
operei literare, ele devin nesemnificative, rămânând doar curiozități pe scena istoriei. Este și motivul pentru care am preferat să prezentăm, în principal, liniile de bază ale tematicii abordate, modul în care acești poeți aleg să-și structureze universul liric, notele obsedante care se transformă în elemente definitorii. De aceea, am realizat doar mici medalioane de autor la începutul capitolului Poezia albatrosistă, prezentând, pe scurt, doar acele aspecte ale existenței care păreau a fi relevante pentru un portret al scriitorului. Astfel, urmându
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și context II, Editura Cartea Românească, București, 1988. Marino, Adrian, Modern, modernism, modernitate (eseuri), Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. Martin, Mircea, Generație și creație, ediția a II-a, nerevăzută, dar adăugită, Editura Timpul, Reșița, 2000. Mauron, Charles, De la metaforele obsedante la mitul personal, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001. Munteanu, Romul, Metamorfozele criticii europene moderne, Editura Univers, București, 1975. Negrici, Eugen, Sistematica poeziei, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998. coord. Papahagi, Marian; Sasu, Aurel; Zaciu, Mircea, Dicționarul scriitorilor români, Editura Fundației culturale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
80, 90 Tatomirescu, Ion Pachia, 32 Tănăsescu, Horia, 83, 88 Ș Ștefănescu, Alex., 40, 105, 198 T Teodorescu, Raul, 63, 64, 78, 79, 83, 84, 85, 86, 92, 95 Teodorescu, Virgil, 43, 44, 50 Teodorescu. Virgil Ghimpii adoră, 45 Litera obsedantă, 45 Mâinile libere, 45 Munți de vise, 45 Poem în leopardă, 44 Un alt poem de beatitudine, 45 Teodosiu, Lucian, 118 Theodorescu, Cicerone, 47, 50 Thibaudet, Albert, 19, 25, 26, 34, 94, 241, 304 Timpul, 22, 27, 43, 54, 57
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
crimei”: în mintea omului modern, care nu mai poate fi cast sufletește, ceea ce e pur se amestecă inextricabil cu ceea ce e impur. Candorile, bețiile inimii („O, vis, o suflet ideal,/ Iubirea”) îi sînt anulate din cînd în cînd de imagini obsedante, precum cea din finalul poemului „în parc” („Acum, cad foi de sînge-n parcul gol;/ Pe albe statui feminine;/ Pe alb model de forme fine,/ Acum, se-nșiră scene de viol...”) 10) ori cea din ultimele versuri ale poemului „în altar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trebui să se depărteze imediat de ele. De ce? Pentru că „nebun” și „nebunie” îi evocă întotdeauna celui „senzitiv” un pericol, o amenințare a propriului echilibru sufletesc, adesea precar. Iar emoția aceasta era și mai mare în provincie, unde fiecare caz devenea obsedant: „într-o grădină publică, tăcută,/ Pe un nebun l-am auzit răcnind,/ Iar frunzele cu droaia se desprind;/ E vînt și-orice speranță e pierdută”. („Plumb de toamnă”)1) Răcnetul anunță un soi de fatalitate. în arhivele locale, în anii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să fie atenți la igienă, de respectarea căreia leagă eficacitatea anumitor tratamente. Unul, sau cîțiva dintre ei, îi va fi spus la fel. Mult mai probabil însă și-a însușit cuvîntul din lecturi și discuții. Igiena a fost un subiect obsedant în primele trei decenii ale secolului trecut, deoarece ele au fost marcate (înaintea și, mai ales, după războiul mondial) de epidemii, care de care mai înfricoșătoare, de febră tifoidă, difterie, tuse convulsivă, scarlatină, encefalie letargică , tifos exantematic, gripă („gripa spaniolă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Uitarea care ușurează, l’oubli apaisé, sau cea care convoacă neantul? Și una, și alta. Totuși ea nu ajunge să fie niciodată totală. Care-i restul ireductibil? Amintirea unei greșeli, care revine periodic în minte, un gînd imposibil de înăbușit, obsedant. Cert e, după confruntarea cîtorva ipoteze, că zbaterea sa este una de natură morală, legată de evenimentele tinereții sale boeme, ale anilor de libertinaj, dezordonați. îl chinuie, fără îndoială, și ceea ce i-au făcut alții, dar, cred, mai ales, regretele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un anumit moment să urască oglinzile, nemaivoind să se privească în ele. Argumentul meu era simplu: cînd credem că nu arătăm bine, ne cercetăm și mai asiduu chipul în oglinzi. Se iscă în noi curiozități sau îngrijorări de-a dreptul obsedante. Bolnav, așa trebuie să fi procedat - gîndeam - și Bacovia. Nu bănuiam că exasperarea poate duce la reacții paradoxale, cum a fost, în cazul său, aceea de a acoperi oglinzile, relatată de Agatha. între timp propria mea relație cu oglinzile s-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poetică. Lirica sa e una de mari încordări cerebrale. Poemele lui Bacovia sînt remarcabile și prin unitatea tonului lor: tonul ține strofele într o acoladă imuabilă. Ce începe trist, trist rămîne pînă la ultimul vers. La rigoare pot demonstra: tema obsedantă a lui Bacovia nu e moartea, ci carpe diem! în noaptea de 29 spre 30 august 2009, l-am visat (prima dată pînă acum) pe Bacovia. Stătea în mijlocul unei scene, pe un fotoliu înalt și larg, cu brațe răsfrînte, de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
califică drept jurnalist de investigație? Mai mult, poate fi calificată People of the Abys ca o scriere a jurnalismului de senzație, așa cum sugerez eu, datorită faptului că London milita în mod deschis pentru cauza socialismului și reflecta generalizările atotporuncitoare și obsedante ale acestei cauze: "Este de necontestat faptul că acești copii (de orășeni) cresc între adulți declasați, fără bărbăție, abrutizați, cu mintea încețoșată, fără vlagă, sufocându-se la fiecare pas, care se chinuie să se ridice și să se arunce în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
șoc306. Nimic nu atrage și nu excită că întâmplarea, atât de legată de capitală și de femeie. Femeia este tulburător de excitanta în rapiditatea și caracterul de proximitate al relațiilor pariziene. Această mitizare a primei întâlniri și a imaginii sale obsedante permite construirea universului iubirilor fulgerătoare prin efectul pe care îl produce femeia pariziana 307. Pariziana întreține mitul întâlnirii romantice neașteptate, cu toate ca de multe ori are grijă să o regizeze în prealabil. Frédéric califica prima întâlnire cu doamna Arnoux că o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Înclinația către stări sufletești nedefinite, predispoziția pentru reverie, visare reprezintă alte trăsături ale poeziei simboliste. Un element definitoriu al acestui curent poetic Îl reprezintă căutarea muzicalității exterioare, obținută nu numai prin ritmuri și rime perfecte, ci mai ales prin repetiția obsedantă a unor cuvinte, a anumitor vocale sau a refrenului. Prin toate acestea, simbolismul este un curent literar exclusiv poetic. Pentru crearea sugestiei, simboliștii folosesc adeseori versul liber, pentru că acesta exprimă, nestingherit de rigorile prozodiei, mișcările intime ale sentimentului poetic (muzica
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
asta ... cum să zic de! zi-i pe nume de!... a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt În Cameră, și eu ca românul imparțial, care va să zică... cum am zițe... În sfârșit să trăiască!”; Expresii tautologice : „intrigi proaste”; a. repetiția obsedantă a unor cuvinte sau sintagme duce la ticuri verbale și evidențiază sărăcia de gândire și de vocabular: „Ai puțintică răbdare”; „neicusorule, puicusorule”; „curat-murdar, curat constituțional”; „dați-mi voie!” Contradicția (neconcordanța, nepotrivirea) stilurilor: Catavencu ține un discurs patriotard, Într-un stil
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și credință, importanța ideii morale în parcursul structurării sociale, teoria modernă a pattern-ului cultural, apelul la doctrina statului „natural”, reproiectat pe un fundal de morală creștină și constituționalism (modelul acceptat de Europa ultimelor două secole), trimiterea la tema sa obsedantă: „ecuațiunea universală” și „echilibrul” - toate sunt elemente constitutive ale unui „autoportret” de gânditor „militant”, schițat într-o frazare ritmată, cu o plastică verbală inconfundabilă. Cred că pagini de felul editorialului reprodus mai sus fac posibilă descoperirea celuilalt Eminescu, altul decât
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și credință, importanța ideii morale în parcursul structurării sociale, teoria modernă a pattern-ului cultural, apelul la doctrina statului „natural”, reproiectat pe un fundal de morală creștină și constituționalism (modelul acceptat de Europa ultimelor două secole), trimiterea la tema sa obsedantă: „ecuațiunea universală” și „echilibrul” - toate sunt elemente constitutive ale unui „autoportret” de gânditor „militant”, schițat într-o frazare ritmată, cu o plastică verbală inconfundabilă. Cred că pagini de felul editorialului reprodus mai sus fac posibilă descoperirea celuilalt Eminescu, altul decât
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o Românie liberă. Mă gândesc că am trăit sub comunism douăzeci și patru de ani și totuși, copil, licean, student, n-am fost afectat de acest lucru, n-am simțit. Să nu uităm că a existat deceniul cinci, a existat deceniul șase, obsedantul deceniu, au mers oameni la închisoare. Mulțumesc că trăiesc într-o Românie liberă. Singurul lucru pe care pot să spun acum că-l regret este că România nu e o țară mai ordo nată urbanistic. Când merg în Canada, în
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
ne îndepărtăm de ei, este drept așa, nu eram făcuți pentru a fi egali. Făcând ceea ce trebuie să fac, adică mult mai mult, mor de ciudă că n-am făcut și contrariul. O mare grijă în minus, în locul unei fericiri obsedante care devine imposibilă. Cea mai minunată iubire nu consolează pe nimeni. Această idee odată admisă, nimic nu ne mai poate decepționa. Incident la Conferința populară de la Comarnic. Duminică, 7 martie Politica nu este altceva decât o atenuare a războiului civil
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
cronicile, sunt pline de clasamente explicite sau implicite: "cel mai" și "cea mai", dovadă că problema există. Nici unul dintre scriitorii care au trăit comunismul și care au făcut (cu prilejul semi-libertății acordate la un moment dat de a scrie despre "obsedantul deceniu") mai multe repetiții generale la tentativa de a-i prinde esența, nu a reușit această întreprindere menită să dea sens unei întregi vieți de creație. Și deși aproape toți s-au consacrat după decembrie 1989 unei literaturi a eului
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ca la carte, la adresa ideologiei comuniste (cam romantic ori chiar patetic, au comentat studenții mei)? Este vorba despre un gest simbolic de condamnare a comunismului, întru purificarea morală a românilor și regăsirea unui ethos al acestora? Este doar o metaforă obsedantă sau pur și simplu o obsesie a foștilor deținuți politici? Răspunsul care i-a convins a fost acela că, datorită obținerii semnăturilor respective, actualul președinte al țării, Traian Băsescu, va fi obligat din punct de vedere moral să numească o
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
am simțit prea stimulat artistic și sunt momente în care resimt foarte tare anumite lipsuri din perioada de formare. Ai ținut vreodată cură de slăbire? Baletul clasic e mai blând cu băieții la capitolul grăsime. Pentru fete este un capitol obsedant. Când unei fete i se spunea «vaco» (foarte desă în liceu, apelativul se referea inclusiv la kilogramele în plus.“ Aprilie 2008: Luna Amară Au ieșit din underground, dar nu își doresc să fie o „trupă de stadion“. Nu sunt nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]