142,832 matches
-
lunca de odinioară: Zumzăie mii de gîze, la umbra stejarului e vară Și tu scrii-n caietul dictando o nouă poezie. Ea Te face să zîmbești? Sau liniștea care coboară În tinerele membre, în mintea care ar vrea Să-adoarmă cu ochii deschiși, să vadă ceva Ce nimeni n-a mai văzut. În tine e o scară, Pe care, urcînd, vei ajunge mai sus de nori. Știi asta sigur. Cum știi și că o să mori: O poveste ciudată, pe care o visează
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
la preț de nimic: orele vieții mele. Îți dau înapoi și tăcerea dintre cuvinte, acest obiect de preț din care mi-am făcut emblemă. Îți restitui și virgula dintre copaci și cratima dintre doi nori și asteriscul care face cu ochiul și semnul întrebării răsărind pe mare în zori și semnul mirării unicul plop de pe insulă și parantezele două eclipse contrare, și cele trei puncte de suspensie marcând nehotărârea mea și-a lumii, și semnele diacritice ca burnița peste fântâni arteziene
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
potecuță-a dorului xxx șed într-un colț de bucătărie și mă uit la tine cum calci vorbind întruna călcătorul lunecă pe cămașa încrețită purtat măiestru de mâinile tale dibace cuvintele se preling de pe mierea buzelor sub atenta supraveghere a ochilor tăi mai strălucitori ca oricând nu mi-ar părea nici un pic rău de-ar fi să pier acum singurul regret poate ar fi că mor în sol străin xxx scriu de câteva ceasuri dar ce zic - scriu de câteva zile
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
zăbava întru bucurie sugrumat cum sunt de spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a strigat îngerul a coborât îngerul s-a cuibărit la sânul Ștefanei care se uită la noi fără să ne vadă căci în ochii ei cândva luminoși joacă acum umbrele unei indicibile melancolii o boabă de lacrimă a căzut pe dale xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a ațipit în fața ochilor tăi îi poți săruta ridurile de pe frunte și palmele de femeie bătrână
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
Ștefanei care se uită la noi fără să ne vadă căci în ochii ei cândva luminoși joacă acum umbrele unei indicibile melancolii o boabă de lacrimă a căzut pe dale xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a ațipit în fața ochilor tăi îi poți săruta ridurile de pe frunte și palmele de femeie bătrână i le poți săruta îi poți mângâia coatele îndoite și genunchii îndoiți îi poți mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte xxx
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
de femeie bătrână i le poți săruta îi poți mângâia coatele îndoite și genunchii îndoiți îi poți mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul se trezește în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i le poți săruta sărută-i degetele de pianistă precoce și degetele de la picioare i le poți săruta vorbește-i dansează cântă-i poate așa numai așa uita
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
într-un răstimp nu mai recunoști labirintul prin interiorul copacului spre acel luminos fruct și nici din afară nu-i mai zărești sclipirea iar piciorul tău ezită să se avânte sau mâna se retrage când ar trebui să-ndrăznească sau ochiul se întunecă tocmai atins de lumina care polenizează crengile înseamnă că ai aflat: cea mai teribilă oprire în timp este clipa prezenței tale-n prezent și mai este - probabil - semnul că fructul trebuie să rămână mereu disponibil pentru cules iar
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
Flora Misterioasă e noaptea. Ca în celebra poemă a lui e. a. poe. Pe un pat de spital, trupul și sufletul în dilemă - vocale roșii, gri, indigo... Dintr-un colț de salon, împietrită pe noptieră, mă privea fix o pasăre cu ochi de sferă și gheare de onix, pasărea oracol, pasărea himeră. Nu, nu era corbul, deși ale corbului erau noaptea și ora. Cine ești și ce vrei? Eu? Bufnița poetului Ioan Flora. Pasărea lui și a tuturora. O, da? Zi-mi
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
Eugen Suciu Eram în relații bune de ziua mea o țigară de ziua lui o țigară negru pufos cu ochii verzi mustăți de husar răsucite pe deget și-a-nvechit gheara în așternutul meu îl sărutam pe coaste când își muta inima de pe stânga pe dreapta și cu un grăunte din somnul lui învelea luminile din stația de tramvai ca să
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
răsucite pe deget și-a-nvechit gheara în așternutul meu îl sărutam pe coaste când își muta inima de pe stânga pe dreapta și cu un grăunte din somnul lui învelea luminile din stația de tramvai ca să nu-mi bată în ochi sunt prea multe emoții pe centimetru pătrat pe mine nu mă mai interesează cine a inventat omul mă interesează cine a inventat motanul și de ce încap în el atâtea piramide de ce „pisica verde proaspătă ca iarba” vine la el să
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e mai sigur așa țâșnesc din tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre „știi - eu n-am avut adulteță am avut numai pubertate și senectute alfabetul e o aventură nu merită să faci profeții” pe scurt era
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
că e ortodox aprinde cinci lumânări pentru vii tropăie în podea se-așează la birou și-mi anchetează un vers după o vreme obosit se șterge pe frunte se scoală și bate cu pumnul în masă. îmi pune lampa în ochi să vadă dacă mi-am auzit poezia cu dinții - hai, zice (și-mi face cu ochiul) luăm o pauză ia-ți nevasta - ieșim ne-mbrăcăm noi frumos de oraș stăm încolonați ca niște salcâmi pierduți la ușă astăzi nu mai
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
mi anchetează un vers după o vreme obosit se șterge pe frunte se scoală și bate cu pumnul în masă. îmi pune lampa în ochi să vadă dacă mi-am auzit poezia cu dinții - hai, zice (și-mi face cu ochiul) luăm o pauză ia-ți nevasta - ieșim ne-mbrăcăm noi frumos de oraș stăm încolonați ca niște salcâmi pierduți la ușă astăzi nu mai ieșim! stăm acasă și trântește ușa cu capul de se-aude până hăt în Alexandria din
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
încearcă s-o alunge. Ea vine, luminând încăperea cu așteptarea, cum se ivește-un gând subtil în inima noastră spirituală și ne repetă cântecul și rostul căutării, fie că auzim, fie că nu, „pătrunde în întunericul cu adevărat tainic”, cu ochii ficși ni se așează-n față, fricoasă, îndrăzneață totuși, așteaptă, privește. Câtă încredere! N-a încetat o clipă să creadă în hrană, în putința de-a trece dincolo, pe solul bucuriei și al păcii. Și arde hotarele-n care-am
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
iaz limpede și răcoros din cînd în cînd dau cu apa limpede și răcoroasă în piatră și piatra face la suprafață cercuri fără de număr cînd seara vine mă scufund în piatră ca în apă și merg pe dedesubtul pietrei cu ochii deschiși dimineața mă spăl pe obraji cu piatră pînă șterg de pe ei orice urmă de noapte ies surîzînd din piatră și piatra se scurge de pe mine limpede și răcoroasă ca stropii de apă pe apă dacă vreau pot să alerg
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
niciunul să i-l dau minciunii...” (N. Labiș, 3 dec. 1956) La 70 de ani și încă unul potcoava coaptă-ncepe-ncet să cadă iar vinul putrezește trist în cadă pe când mă-năbușă fierbând destinul măselăria s-a carbonizat am ochii goi ca două stinse parce pruncul plângând în mine se întoarce și mă descoperă canonizat... Tu pui răsadurile morții-n spini răsare-n urmă gheară-n altă gheară tu luptă-te-n lupoaica ta ursară și îmi presează oasele în
La 70 de ani și încă unul... by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/5445_a_6770]
-
soarele să fluiere ca un polițist să mă condamne la detenție pe viață în pușcăria lui cu ferestre hexagonale precum fagurii de miere mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea să mă uit lung la un trandafir înainte de a închide ochii, dar nu știu dacă o să-mi îndepliniți dorința nu știu dacă o să aveți curajul de a fura un trandafir roșu din stradă un trandafir doar pentru mine va trebui să fac așa cum fac toți, să horcăi privind în gol să
Dorința by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/5378_a_6703]
-
Dorian - în amintirea lui Laurențiu Ulici De cîte ori mergeam la Sighet, de la Borșa, în sus, aerul trecea printr-o pîlnie cu miros de prune, nările noastre însetate rămîneau mereu în urmă, pe dealuri ca niște armăsari pe spinările iepelor, ochii se pironeau în țoiuri de sticlă și pînă nu-și trăgeau pleoapele peste lacrimile femeilor adunate acolo nu adormeau, așa cum vedeam prin bodegi capete de cosași osteniți adunate în poalele nevestelor guralive, izvoare coborîte printre pietre în heleșteele de la marginea
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
adunate în poalele nevestelor guralive, izvoare coborîte printre pietre în heleșteele de la marginea drumului - liniștea se cuibărea apoi în alt sat, sub popii de fîn ce sprijineau cerul dintre Petrova și cele două Rone, după ce prin Vișeu stăteam lipiți cu ochii de ferestre ca ambalajele aduse de vînt și fixate pe garduri sau ca afișele electorale din care curgeau minciunile făcute terci în gura bețivilor deschisă ca în țipătul lui Munch, o sete imensă de-a ne opri și noi la
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
de femei rumene ca niște castane aburinde în piață, vor să bea la nesfîrșit, vor să sară gardul pînă la Apșa, vor să recite poezii, vor să se bată, vor să se ia de urechi, vor să se privească în ochi, vor să se împace, vor să încalece, vor să descalece, vor pancove și nuci în curte la Nana Doca, vor să intre în galeria lui Făt, pe pereții unei săli de clasă, vor să intre în istoria literaturii ca niște
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
ce bine ar fi să fie tot timpul sîmbătă și duminică, ce bine ar fi să avem tot timpul în jurul nostru zece femei cu zece pahare în mîini, spune Muri al cărui somn îi lipește gura de buza paharului, iar ochii îi cad în gol într-un cer mic ca un țoi din care nu poți sări în lume vesel, așa cum i-ar fi plăcut trupului să iasă de sub cearceafuri ca ochiul divin de sub vălurile cerului - la întoarcere de la Sighet totul
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
cărui somn îi lipește gura de buza paharului, iar ochii îi cad în gol într-un cer mic ca un țoi din care nu poți sări în lume vesel, așa cum i-ar fi plăcut trupului să iasă de sub cearceafuri ca ochiul divin de sub vălurile cerului - la întoarcere de la Sighet totul se copie, aceleași dealuri tihnite, aceiași munți, aceleași nări ca niște pîlnii prin valurile de pruni, altă tristețe cînd descălecăm în Moldova direct în mormînturi de unde ne vor trezi femeile să
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
satul părăsit demult. Mă opresc pe o piatră. Trec oameni și animale, mașini și copii, soldați și curve. Una mi se așează pe genunchi. Pun mâna pe pielea ei rozalie dar îi simt solzii de reptilă. Nu-i văd în ochi vinul frumuseții și înjur: „Rimbaud, cine este aducătorul apei vii?” Piatra este reală cimitirul real strigoiul vine spre tine cu chipul tău îl lași să treacă o vreme va merge în direcție opusă o vreme prin masca lui va hăui
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
Tăblițele din Sumer sau Ninive, Și ele-s tot din lut, uscate chipuri. Dar le încheagă sfintele salive, Și mierea, frământată de albine, La fel se-ncheagă, rod al gurii pline. Și El demult salivă pe un deget Luând, deschise ochii unui orb. Iar omul desluși la început doar umbre, Apoi pe semeni, ce păreau copaci, Cu, poate, cuiburi multe-n crengi. Ce aveau să-i bucure pe cei săraci, Și soarele aurind coloane sumbre. Cum de rezistă vechiul vis cu
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
imperiului pe care le știe perfect - te-ai desprins prea devreme din carnea mamei și de-atunci tot umpli un șir de gropi. tot de-atunci moartea își poartă triburile prin deșertul trupului tău. le întărește slăbiciunile aruncă praf în ochii celor ce-au început să vadă că drumul e întors în sine fără putință de scăpare. ea singură va ajunge-n pământul făgăduinței din care smulgi tu bulgări și pietre și umpli un șir de gropi. „de-acum vei trăi
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]