2,513 matches
-
hoț. Văzu că pe banca lungă din spate Încolțise pe cineva. Înclinat vajnic, spatele lat Îi ascundea victima de ceilalți pasageri. Numai Sammler, din cauza Înălțimii lui, vedea. Nici un motiv să fii recunoscător Înălțimii sau vederii. Omul Încolțit era bătrân, slab; ochi betegi, lăcrimând de teroare; gene albe, pleoape roșii și un albastru de mucus marin, ochii lui, gura deschisă cu dinți falși atârnând de gingiile de sus. Pardesiul și haina erau și ele deschise, cămașa trasă În față ca un tapet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Shula, ori Slawa). „Tăticule: aceste prelegeri despre lună ale doctorului V. Govinda Lal sunt Împrumutate pe termen scurt. Au legătură cu Memoriile.“ Wells, desigur, scriind despre lună pe la 1900. „Este de ultimă oră. Fascinant, tăticule - trebuie să le citești. Trebuie! Ochi neochi. Și repede, te rog! căci doctorul Lal e lector În vizită la Columbia. Îi trebuie Înapoi.“ Încruntându-se grozav, răbdare, stăpânire de sine duse cu totul, se umplu de repulsie la adresa obsesiei chitite, persistente, magistrative, comic-oribile a fiicei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
consultat și primitor de confesiuni. Poate era o chestiune legată de pete solare sau motive, ceva barometric sau chiar astrologic. Dar tot timpul venea câte cineva să bată În ușă. Pe când se gândea la furnicari, la faptul că fusese demult ochit și urmărit de către negru, se auzi o bătaie la ușa din dos. Cine era? Sammler poate păruse, după glas, ceva mai agitat decât se simțea. Ceea ce simțea era mai degrabă că alții au mai multă putere pentru viață decât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe partea de vest, dacă Într-adevăr erai aici, erai american. Iar șarmul, vedetismul debordant, agitația aproape de nesuportat care venea din capacitatea de a te descrie drept un american al secolului douăzeci era la dispoziția tuturor. Tuturor celor ce aveau ochi să citească ziarele sau să se uite la televizor, tuturor celor ce Împărtășeau extazul colectiv de știri, crize, putere. Fiecăruia i se dădea pe măsura excitabilității. Dar poate că era un lucru ce mergea și mai adânc. Omenirea se privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zilnic, el chiar acum mă cată, Să mă cuprindă, să mă deschidă, să mă taie, Cum lava spintecă în ea văpaie cu văpaie... Că nu mai știi ce-i carne, ori ce mai e făină Și nu mai ai nici ochi, nici față și nici vină, Nici palme n-ai să mângâi, curajul să mă frângi, Nici lacrimi să mă-neci, nici ură să m alungi... Cerneala roșie Ce noapte caldă și ce liniște-i afară... În mine vântul bate, Perdeaua
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o scenă ștearsă cu buretele murdar, găsit aruncat într-o clasă fără elevi. Ei au plecat să urmărească sceneta în care tu, erou principal te bâlbâi pentru că nu ți-ai pregătit temele. Dar elevii sunt iertători, aplaudă plângându-le din ochi boabe de piper, rămase printre gene. De atâta plâns, somnul vieții se apropie de ziua eternității. Mamă! În curând cui o să-i mai spun: MAMĂ! Fără provocări Plânsul estompează urletul care se zbate să rupă zăgazurile sufletului încorsetat de nemulțumirile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de vreo zece metri lungime, avea chiuvetele montate pe mijloc, care mai de care mai infecte și mai înfundate, oglinzi mătuite de vreme în care căutai să te vezi doar prin anumite colțuri, apă pe jos și vorbe prea multe, ochi lipiți încă de somn și multe înjurii. Îmi spălam dinții și mă gândeam că am început școla cu stângul. Întors în cameră, mi-am golit valiza și am dat-o în schimbul celei pe care o sfărâmasem de capul Ursului. Mi-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
adânc se întipăreau în inima mea și pentru prima oară îmi doream să fiu mai bun, să mă placă și să mă pot plăcea și eu. Tot în acea zi ne-am ales în cantină o masă a noastră. O ochisem amândoi și ne hotărâsem să așteptăm oricât până se va elibera. Nu era o masă aparte, șchiopăta ca toate celelalte dacă nu-i puneai o bucățică de hârtie sub picior, fața de masă mirosea tot a rânced ca și celelalte
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
discuția noastră. Normal. Am primit și dedicații de la tizul tău. Îl cunoști? Știi că Ion e prenumele lui? Ce aiurea. Nu-l cunosc, i-am răspuns, dar l-am văzut dansând cu tine. E frumos, nu i așa? Și ce ochi are... și ce țoale... Începi să visezi cu ochii deschiși Creațo. Fugi la culcare! Nu m a contrazis, a ascultat și-a plecat tăcută în camera ei. Afară începuse să plouă. Se strică vremea, îmi spuneam speriat, în timp ce picuri reci
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Cred că ai ceva prostii care-ți umblă prin cap, dar nu știu de ce, mi-ești tare drag în acele momente. Îmi placi... Și tu și Marius.... Dar pe Mihai îl iubești, am întrerupt-o. Ce folos, dacă el are ochi doar pentru Creața? El e orb... Și tu mangă... În pauza pe care o lăsase, se strânse la amândoi o poftă de râs că, fără să ne mai abținem am izbucnit în hohote interminabile. Râdeam fără rost... râdea și ea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pauza pe care o lăsase, se strânse la amândoi o poftă de râs că, fără să ne mai abținem am izbucnit în hohote interminabile. Râdeam fără rost... râdea și ea cu lacrimi în ochi. Frumusețea există doar acolo unde sunt ochi să o vadă. Adică orbii nu pot înțelege frumosul? Ei au alte simțuri... percep sufletul din vibrația vocii, aud neliniștile celor din jur și-i pot înțelege... dar partea frumoasă e că ei au o scuză atunci când se înșeală în privința
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un negustor angrosist era să-i ușureze oarecum moartea sau, poate, să-i comande o piatră funerară. Am oprit mașina În fața magazinului domnului M. În afara reflectoarelor atîrnate de streașină și Îndreptate spre Înăuntru, n-am zărit nici o schimbare bătătoare ia ochi. Ca și mai Înainte, cei doi bărbați descărcau buteliile și le duceau În magazia din colț. Unul dintre ei avea vreo douăzeci de ani și părea că suferă de stomac. Celălalt, cam la vreo treizeci de ani, pe care valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zestrea ridicată până sus în grindă. Și dragostea, fiorii fierbinți, pe care tinereța mea îi aștepta de mult, mă învăluiră ca flăcările unui rug. Era de vină și ploaia, și noaptea, și necunoscutul fioros al locului, și lumina care descoperise ochi așa de mari și de negri... Fata, în rochia-i de stambă albastră, în cămașa-i albă cu altițe, încinsă tare cu brâu îngust, pieptănată strâns, cu cosițe, mă privea cu ochi de întuneric, și nu știa ce să spuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre argatul de pe capră: o privire ascuțită, furișată, cum avea obiceiul să strecoareel. Nu pot să vă spun acuma, cucoane... Atuncea vină la curte... Vin numaidecât, cucoane Petrache! Îl văd că întoarce capul și privește în deal. Ridic și eu ochii mirat. Între cele două mori, care stăteau cu spetezele neclintite în văzduh, era întinsă o frânghiuță pe care atârnau rufe colorate. La una din ferestruici cineva stătea și privea; nu se vedea cine, dar se ghiceau acolo doi ochi iscoditori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Atunci se năpusti la vale, ieși la marginea zăvoiului, și de-acolo trase asupra fugarei un foc de pușcă. Ea nici nu întoarse capul. Oșteanul, gheboșindu-se asupra armei lui, încărcă cu grabă și trase iar. Apoi iar încărcă; și pe când ochea a treia oară, printr-o lumină ca ziua, vedea lămurit cum scade unda și muierea iese de ceea parte, pe prund, între sfori scânteietoare de apă. Trase; și când se risipi fumul, o văzu căzută și zvârcolindu-se; apoi rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cât de fain era automobilul, mergând în jurul lui și dând cu piciorul în toate cele patru roți. —Uită-te ce calitate, a declarat și a mai dat un șut în roată, ca să-și sublinieze punctul de vedere. —Uită-te ce ochi de purceluș are! Nu sunt ochi, mamă, sunt faruri, a spus Maggie, desfăcând ceva și ieșind cu micuța Holly la subsuoară. Nu puteai să-ți iei un Porsche? —Prea anii ’80. —Un Maserati? — Nu destul de rapid. Mama - și eu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
relațiilor lui cu castilienii. Știam că principii noștri erau corupți, că nici n-aveau de gând să apere regatul și că plecarea în surghiun avea să fie în curând soarta poporului nostru. Dar a trebuit să văd cu propriii mei ochi sufletul dezgolit al celui din urmă sultan al Andaluziei pentru a mă simți constrâns să reacționez. Dumnezeu îi arată cui vrea El calea cea dreaptă, iar celorlalți calea pierzaniei! Unchiul meu n-a mai rămas la Granada decât trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ești mireasa, Iar aceste țări nu-s decât zestrea ta. Ceea ce vrei tu să-i oferi lui Ferdinand, o, vizirule, este acest palat al Alhambrei, splendoare între splendori și minune peste minuni. Priviți în jurul vostru, frații mei! Plimbați-vă agale ochii jur-împrejurul acestei săli, căreia părinții și străbunii noștri i-au cizelat cu migală fiecare bucată de zid ca pe un giuvaer delicat și de mare preț! Păstrați pe veci în amintire acest loc venerat unde nici unul dintre voi nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fereastră, o femeie ne chemă la o întâlnire în schimbul câtorva quattrini. Mă simțeam cât se poate de prost, dar Hans nu se clintea. Cum îl fulgeram cu privirea, a crezut de cuviință să-mi explice: — Voiam să ai mereu sub ochi acest spectacol al mizeriei când vei vedea cum trăiesc prinții Bisericii, toți acei cardinali care au fiecare câte trei palate, în care se iau la întrecere în materie de somptuozitate și de dezmăț, în care organizează ospăț după ospăț, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că voi întâlni în această tabără prieteni și aliați, dar nu mă așteptam să regăsesc aici un frate pe care l-am pierdut de ani îndelungați. Când dragomanul soliei otomane a tălmăcit aceste vorbe, întreaga adunare n-a mai avut ochi decât pentru mine, iar Guicciardini a răsuflat ușurat. Eu însumi nu aveam pe buze decât un singur cuvânt, năuc și incredul: — Harun! Mi se spusese, într-adevăr, în ajun că ambasadorul Marelui Turc se numește Harun Pașa. Dar nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a salva viața cuiva. Lurr mergea alături de el, supus, dar neliniștit, cu părul zbârlit și arătându-și colții. Valerius dădu ocol unui pin și deodată, la rădăcina unui tufiș, zări un chip schimonosit de groază și privirea teribilă a unor ochi larg deschiși, de un albastru spălăcit. Se opri; inima începu să-i bată cu putere. Se aplecă încet, însă tresări brusc și se dădu câțiva pași înapoi: era un cap tăiat. Își înfipse degetele în blana lui Lurr. — Taci, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
templului se auzeau timpanul și răsuflarea grea venind de nu se știe unde. Siluetele albe, mascate, nemișcate ce stăteau aliniate de-a lungul pereților păreau niște entități supranaturale. Pentru a-și liniști bătăile inimii, încercă să se concentreze asupra marelui ochi albastru, cu o privire teribilă, pictat pe peretele din fața lui. În lumina tremurătoare a torțelor, reuși să distingă un trident și un gladius deasupra ochiului. Un rac și un șarpe îl amenințau din partea dreaptă. În colțul stâng, un corb își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în numele justiției? răsună un glas din fundul pieței. Oamenii se agitară și se dădură în lături. Un bărbat înainta călare pe un cal alb, drept în șa, cu părul fluturându-i pe umeri. O bandă îi acoperea ochiul stâng; celălalt ochi scruta mulțimea, albastru și mândru. Barba blondă, deasă îi ajungea până la piept. La șold avea atârnată o sabie, iar în mână ținea o torță. — Potrivit cărui obicei? repetă cu glas tunător. Îl urma un șir de cavaleri, unii tineri, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ieși din bucătărie; străbătu coridoarele unde mișunau senatori, cavaleri, liberți și sclavi și ajunse în fața pretorienilor care stăteau de pază în fața camerelor împăratului. — Treci, îi spuseră fără să-l privească, de parcă n-ar fi existat, de parcă n-ar fi avut ochi să vadă și urechi să audă. Și, mai ales, de parcă n-ar fi avut creier decât ca să gătească mâncărurile preferate ale împăratului. 37 Era limpede că noul împărat voia nu doar să-i egaleze, dar și să-i depășească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sunt nebune. E un lucru pe care merită să-l țin minte.) Fătuca de pe scaun - semăna cu Cleopatra. Nu știu de ce, dar imediat am încadrat-o drept înnebunită după sex, putoare, idolatră a sulii și așa mai departe. Imediat le ochesc. M-am uitat la ceas: opt și jumătate - nu, nouă jumătate. E timpul să-mi văd de drum. — Bei ceva? am întrebat-o. Fața ei s-a destins. M-a refuzat moale. — Vin alb? am continuat ea. Nu, mulțumesc. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]