5,006 matches
-
râd. Știam de la mamaia că aveam limba lungă și de teamă să nu-mi scape ceva să-l supăr, mi-am acoperit gura cu palma. -Am rămas orfani de mamă. Când aveam vreo șapte ani, a murit și taica, a oftat trecându-și mâna peste pleoape, după care cu o voce care nu părea a lui, a continuat: Și pe urmă m-au pus argat la tac-tu-mare, ăla bătrân. -Care este ăla, tataie, că eu nu-l cunosc? am sărit ca
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
În mod sigur, tataie trebuie privit cu alți ochi”, mi-am spus. -Am stat argat la ei, până m-au luat militar. Din ce creșteam, tac-tu-mare ăla bătrân, mă iubea și mai mult. Se uita după mine prin curte și ofta. Îi muriseră amândoi băieții în războiul ăla mare. -Care război mare?! l-am întrebat mirată. -Păi a fost unul și mai mare înaintea ăstuia pe care tot nu-l știi, când a murit fratele lui tac-tu. Tu nu-l
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
același Institut de Reformare. Ce să mai vorbim, gândirea Marelui Profet găsise echilibrul perfect între armonia interioară și cea exterioară, sursa bunăstării, a bucuriei de a trăi în pace și bună înțelegere... Domnul Urlică Standhurst-Atârnați se așeză în fotoliu și oftă fericit. Purta la reverul salopetei de culoare neagră insigna de aur a Marelui Ordin al Gardienilor Revoluției, o distincție care-i dădea, printre altele, dreptul de a împușca fără nici o judecată, pe oricine nu era de părerea lui. Era acum
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]
-
prins de mine! Vederea, auzul, dantura, astea au îmbătrânit odată cu mine... Mi-amintesc că vara, pe când aveam vreo patru ani, mă culcam cu frații mei mai mari în șopru, pe otavă. Eu le făceam culcușul. Ei vorbeau o vreme, mai oftau, gândindu-se la mama noastră care murise, nu demult, dar adormeau mai repede. Eu nu puteam... Voiam să fie mama cu noi. Îmi lipsea mult, cu toate că nici n-am cunoscut-o prea bine. Mă sculam din culcușul meu și mergeam
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
într-un dialog al vremurilor bune cu un prezent golit de bucurie fotografia îngălbenită de lumina soarelui încă păstrează aroma viului trecutului mângâi pieptul mărunt al femeii ea a plecat. tu rămâi în lumea iluziilor le construiești reconstruiești rapid taci oftezi lași cântecul morilor de cuvinte să alunge zbaterea. frământările rămân lași cântecul să-și înfoaie zulufii sonori în căușul palmelor sughiți a plâns când și când continuă plânsul ca o flacără în cuibul trupului tău nu văd lacrimi. nici o lacrimă
MÂNA ACEEA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357485_a_358814]
-
poporului dă la sate! Hohotele de râs ale colegilor, subliniară succesul didactic al lui Bobby și nimeni nu a fost indignat că acesta considera Polonia ceva asemănător Patagoniei, deoarece asta făcea parte din firescul cultural al branșei. În urma lor bătrânul oftă și spuse: Iartă-mă, Doamne, apoi plecă liniștit, deși nu primise ceaiul dorit, ci numai o privire plină de dispreț de la aceeași chelneriță foarte nostimă. *** Un meteorit lovi, evident din întâmplare, unul din sateliții de comunicație, deviindu-l de la traiectorie
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
preotului Vasile Marinescu. Un dangăt de clopot mi-a întrerupt amintirile, gândurile... Se sfârșise slujba de vecernie, credincioșii ieșeau din biserică, făcându-și ultima cruce și ultima rugăciune pentru ziua respectivă. O doamnă între două vârste mă privește blând și oftează: „Mâine seară mă duc la biserica Drujești, la părintele Marinescu, dar să nu spui nimănui, numai Domnul să știe!”. Îmi face la revedere cu mâna și o ia încet pe drumeagul ce duce spre dealul Olarilor. O privesc până ce rămâne
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357848_a_359177]
-
în plină noapte? întrebă una dintre ele mai mult în șoaptă. -Romanii pun la cale ceva probabil, spuse Ioana femeia lui Huza. Se sună retragerea așa spun bărbații. -Doar nu vor fura trupul învățătorului! spuse Maria din Magdala. Maica învățătorului oftă la auzul vorbelor acelea. Una dintre femei o atinse pe întuneric pe Maria din Magdala. -Încetează, îi spuse aceasta în șoaptă. Vrei să o faci din nou să plângă? -Îmi cer iertare, spuse ea. Dar dacă îl vor fura pe
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
nu știu cum arată, dar sunt sigur că este om bun...”. Dorea să-i vadă pe amândoi când vorbesc și s-a străduit din toate puterile să se miște, să se întoarcă. Și-a dat seama că toate eforturile sunt zadarnice. A oftat adânc și a încercat să înțeleagă, să-și concentreze voința spre altceva. Simțea în adâncul sufletului că numai prin propriul efort de voință va rezista. În acele momente, dacă cineva ar fi urmărit indicatoarele aparatelor la care era conectat, ar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
că, dacă l-au luat, îl și pot aduce. Bine, fata mamei! Te pup! Ai grijă de tine! - Da, mami, am grijă mare, stai liniștită. Și eu te pup și te iubesc! promise Iuliana, încercând să dea vocii naturalețe și oftând dureros de adânc imediat ce închise telefonul. Iuliana era pregătită să plece. Își făcea planuri de dialog, acasă, cu mama sa, când a sunat telefonul introdus deja în geantă. L-a căutat în grabă, tare mult îngrijorată și chiar cu teamă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
mereu exigent, foarte exigent, dar foarte atent și în tot ce a însemnat protecția fiului, a copiilor, după ce s-a născut și fata... Sunt trei ani și patru luni între copiii mei, preciză Luiza aproape în șoaptă, ca pentru sine, oftând din pricini numai de ea cunoscute. Eugen nu a întrerupt în vreun fel aceste aduceri aminte, care sunau ca o trecere în revistă a unor momente de viață, dar nici nu își propunea să intervină. Era convins că numai așa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
cinci sute. Asta nu e drept. Cu ăștia trei mii cinci sute de euro, puteam să comand o casă de două ori mai mare, să stau cu mâinile în buzunare să văd doar cum se ridică și dacă sunt mulțumit. Oftăm amândoi. - Dacă bănuiam ce și cum, veneam să te întreb, să-ți cer sfatul, domnu' Sebastian. - Acum din păcate, nu se mai poate face nimic. Roagă-te să îi țină Dumnezeu sănătoși pe copii ca să poată plăti birul acesta, care
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358216_a_359545]
-
ia de mână, te duci și . Ea, îți arată, ce vrea să-i faci Și strigă tare, de te-nspăinântă, Cnd nu pricepi, că : Îngerii cântă ! Toți . . . și grădina,codrul, izvorul, Când pleacă ADE, îi ducem dorul . . . Tora nu latră, Miții oftează, Liniștea rece, încet se așează . Nimeni nu strigă ,,NO-NI” nici ,,DA-DE” Casa-i pustie, când pleac ADE ! . . . Tristă-i natura și plânge zarea, Corul de îngeri, oprind cântarea ! . . . E trist bunicul, pânge bunica, Până se-ntoarce iar nepoțica
ÎNGERII CÂNTĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358295_a_359624]
-
TOATE, toate cu mirajul lor, Au AICI, ceva aparte, îți stârnește APRIG DOR!. . . Vrei s-auzi a VERII șoapte, când e soarele pe creste? Dormi pe fân cosit o noapte, LA CĂSUȚA DIN POVESTE ! Vrei s-auzi frunzișul TOAMNA, cum oftează sub călcâi? Mergi agale pe cărare, ca-n iubirea ce-a dintâi! Tolănește-te prin frunze, uiți că-mbătrânești cu-n an Și ascultă în tăcere . . .Balada lui Ciprian!. Admirând talentul toamnei și penelu-i fermecat, Uiți de tot ce îți
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
jazz-ul. Sunt copleșită de emoția cu care mă dezmiardă clapele de pian. Cânta "Keith Jarrett - Be My Love". Îmi amintește de filmul "Somewhere in time"... L-am revăzut de câteva ori și tot nu m-am răcorit de lacrimi... Oftez adânc și-apoi privesc spre interiorul vieții mele. Un aer cețos și rece mă petrece. Nu știu ce caut. Liniștea? Urmăresc o rază de lumină îndrumându-mi pașii. Fantasme de gânduri dansează în juru-mi ca ielele. Unele sunt doar amintiri, altele sunt
GÂNDURI DE SEARĂ...3 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358345_a_359674]
-
arăta ca după o luptă înverșunată dusă de unul singur, cu fiarele... de tot felul, ale acestei lumi. I-am adus apă și mâncare, dar atunci nu s-a mai atins de nimic. Când îl mângâiam inchidea ochii înlăcrimați și ofta greu. N-am putut afla pe unde l-a pătruns alicea de plumb otrăvitor, căci nu m-a lăsat să-l întorc pentru a-i controla și cealaltă parte. Am stat cu el până târziu în noapte. Nu plângea, nu
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
pe unde l-a pătruns alicea de plumb otrăvitor, căci nu m-a lăsat să-l întorc pentru a-i controla și cealaltă parte. Am stat cu el până târziu în noapte. Nu plângea, nu scheuna, nu zicea absolut nimic. Ofta și se eschiva cu tristețe de privirea mea, rugându-mă, parcă, iar și iar, insistent, să-l las singur, c-o să-i treacă, poate, și această suferință. Nici o clipă nu m-am gândit că, tocmai acea noapte îi va fi
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
-ncet urmașul Cel ce va fi șef în partid Privind duios la cel ce moare -Ah prea iubite Leonid Șunt ultimile tale clipe Desigur vei pleca în rai Dar vreau să știu, poate-mi vei spune Ce ultime dorințe ai ? Oftează Leonid sărmanul Deschide ochii și clipește A înțeles ce i se cere Și iată in sfarsit, șoptește: Doresc intai dacă se poate Și vreau să știți, la asta țin Să mi se pună o statuie În holul mare în Kremlin
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
iată că dorința-doua Primește și-asta aprobare Dar înainte de a trece Măritul Brejnev în neființă Îl cheamă pe urmaș și-i spune -Mai am o ultima dorință. -În fine,spune succesorul Hai spune-o, să te auzim -Să mă-ngropați,oftează Brejnev -Ei ,unde ???...la ....Ierusalim Ramane uluit urmașul De-aceasta ultima dorință Și-n fine cei prezenți acolo Se-adună iarăși în ședința Discuția acum durează Mai mult și e înfierbântată Căci unii-s "pro" și alții contra Problema e
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
noapte în poiana din pădure. Ciuboțica îl privea cu mirare din fîneață: -Am crezut că ești o părăluță, îi zice ea potirașului; dar nu poți fi părăluță, pentru că părăluța are petalele albe ... -Îmi pare rău că nu sînt o părăluță, oftează potirașul cu petalele albastre. -Nu-i nimic, zice ciuboțica, și tu ești frumoasă ... Arnica, o floare cu petalele galbene, își ținea ochii închiși și se lăsa mîngîiată de razele soarelui. Vîntul abia adie prin fîneață și le mîngîie florilor obrajii. Ce
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
ce face, o grămadă de ortaci mureau de foame și trăiau în mizerie și nici acasă nu mai avea pe nimeni, da' baremi era acasă, unde se simțea el bărbat întreg, nu avea nici pămînt, cosea iarba pe la alții și ofta de dorul unei grădini numai a lui, uite colo sus pe dealurile alea, ofta el privind în zare, muncise la construcția unei brutării și primise drept răsplată o căruță destul de bună încă, ideea ar fi fost să cumpere un căluț
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
nici acasă nu mai avea pe nimeni, da' baremi era acasă, unde se simțea el bărbat întreg, nu avea nici pămînt, cosea iarba pe la alții și ofta de dorul unei grădini numai a lui, uite colo sus pe dealurile alea, ofta el privind în zare, muncise la construcția unei brutării și primise drept răsplată o căruță destul de bună încă, ideea ar fi fost să cumpere un căluț, pe care să-l iubească și să-l hrănească, da' cu ce bani, de-
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
își face treaba și trage cît trei. De aceea, cînd o descoperise pe Lilicuța, parcă înnebunise. Cînd plecase el, cu ani în urmă, la mină, la Petroșani, ea era codană, nici n-o băga în seamă, erau destule muieri care oftau după el, dar uite ce mare și mîndră se făcuse, așa că n-a ezitat nici o clipă, și-a luat găinile și căruța și s-a mutat la ea chiar de a doua zi. Toată ziua robotea prin curte, repara grajdul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
vîntul și usca brazda arată din toamnă, gospodarii se jurau că de a doua zi vor căra bălegarul la cîmp, da' era prea plăcut să stai la soare, se gîndea Thomas, zîmbindu-mi de pe scara de lemn, pe care se așezase oftînd ușor de mulțumire. Licurișca spăla paharele, o ajuta pe bunica la bucătărie, Carina se așezase între mine și avocat, înhățase cutia cu bomboane și florile de un roșu sfîșietor de trist, care i-ar fi bucurat sufletul lui CrisLi, dar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
de toată lumea: electrică, magnetică și gravitațională. Stătea acolo, în acea lume ciudată a efemeridelor imaginare, și mii de gînduri stranii circulau prin neuronii din creierul lui, cu cea mai mare intensitate. Lua plicul, încă nedeschis, îl sprijinea de menghină și ofta încetișor. Emoția asta o mai avusese în copilărie, cînd cea mai mare surpriză i-o făcuse tatăl lui, care îi construise dintr-o sîrmă mai groasă un cerc cu diametrul de vreo treizeci de centimetri și, dintr-o altă sîrmă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]