18,249 matches
-
prezent deține rangul de Zeu al Poporului Român, în cadrul Lumii Planetare Superioare (Rai, Paradis). Horia Sima a fost șerpilian-luciferic în momentul încetării sale din viața fizică și în prezent nu mai există ca ființă omenescă, la fel ca toate ființele omenești luciferice care au populat Lumile luciferice ale Planetei Terra". Toate citatele din Lorin Fortuna (deloc puține) se înscriu în aceiași parametri de precizie și claritate. Mă întreb care este rating-ul emisiunilor sale de televiziune, dar, cu siguranță, este unul
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
pentru străini, în traducere; pentru că privește înapoi fără mânie și părtinire, si ne lipsesc asemenea priviri; pentru ceea ce nu are: nimic provincial, nimic prăfuit, nimic căznit; pentru ceea ce are: poezie de cel mai înalt nivel, proza inimitabila, metafizica și fizica, omenesc și prea omenesc, cu un singur cuvânt, totul; pentru personajul mama și personajul tata și pentru geamănul cel rău; pentru că este Levantul în proza al lui Mircea Cărtărescu; pentru că cei doisprezece ani în care a muncit la proiect i-au
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
traducere; pentru că privește înapoi fără mânie și părtinire, si ne lipsesc asemenea priviri; pentru ceea ce nu are: nimic provincial, nimic prăfuit, nimic căznit; pentru ceea ce are: poezie de cel mai înalt nivel, proza inimitabila, metafizica și fizica, omenesc și prea omenesc, cu un singur cuvânt, totul; pentru personajul mama și personajul tata și pentru geamănul cel rău; pentru că este Levantul în proza al lui Mircea Cărtărescu; pentru că cei doisprezece ani în care a muncit la proiect i-au dat acestuia viața
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
el se mișcă, hurducăind găleți de var stins, ștergând urmele crimei, pe "pământul nimănui", la hotarul dintre nebunie și înțelepciune. îmi amintesc finalul: obrazul îi devenise o mască chinuită intrată adânc în carne. Bietul Pasăre e o făptură deosebită, alcătuire omenească aparte într-o vreme aspră, tensionată, e război... Dante Remus Lăzărescu, biet bolnav anonim, pensionar oarecare, sfârșește purtat din targă în targă prin culoarele reci, cenușii ale unor spitale în care zumzâie suferințe, durere, omenet disperat și neputincios... Suntem în
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
atunci când se materializează într-un volum în care textele a doi scriitori dispăruți se prezintă într-o fericită osmoză, aproape în fuziune. Dacă Ioan Flora și Gheorghe Crăciun au fost, o viață, prieteni, afinitatea lor depășea, în chip evident, planul omenescului, pentru a conduce la o înțelegere superioară, matură, a literaturii. Este ceea ce explică, pe larg, cu atâta căldură, G. Crăciun, în prefața sa, intitulată Prietenie și poezie, scrisă în iulie 2005, la câteva luni de la moartea lui Ioan Flora: "am
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
Crainic n-a respectat nimic, n-a stimat nimic, n-a înțeles nimic din frământarea vremilor prin care trecem. Domnule General, Noi, ziariștii, am fost constrânși în ultimii ani să ne dezbrăcăm de orice personalitate, să uităm de orice mândrie omenească, să ne scuturăm de orice demnitate profesională, spre a ne preface în slugile regimurilor dictatoriale ce ne-au cârmuit. Unii au făcut-o pentru că n-aveau încotro - alții, puțini desigur, au făcut-o cu plăcere și cu plată. Trebuie să
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Daniel Cristea-Enache E destul de greu să scrii despre cărțile lui Sorin Stoica. Nu pentru că autorul lor a murit la o vârstă la care alții abia încep să trăiască, și verdictele criticii s-ar înmuia puțin, din sentimente omenești. Printre cei mai înzestrați scriitori ai generației sale, Sorin Stoica nu are nevoie nici antum, nici postum de vreo indulgență valorică sau dispensă de talent. Problema comentatorilor este alta. Scrisul prozatorului precoce, venit din Bănești să cucerească Bucureștiul literar și
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
pălăria în fața "diplomației" lui Mitică de la Ligă și a artei lui de a împăca pe toată lumea spre beneficiul propriilor sale conturi bancare. Judecăm ceea ce vedem în funcție de simpatii și aceeași faptă care ne revoltă atunci când este săvârșită de unii, ne provoacă omenești surâsuri complice dacă la mijloc sunt alții, din sfera simpatiilor noastre. De cele mai multe ori, în spatele acestui tablou foarte colorat și care ne este cât se poate de familiar se ascund interese obscure, sesizabile la o atentă și consecventă citire a
Supușii regelui rating by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8985_a_10310]
-
cum am ajuns să le scriem noi astăzi. Iar schimbul de scrisori dintre Hannah Arendt și Martin Heidegger are efectul unei lecții de umilință. Realizezi brusc că nu doar crusta estetică a scrisului ni s-a modificat, dar și substanța omenească pe care o punem în pagini. În comparație cu cei doi protagoniști, noi avem ceva din uscăciunea pragmatică a fantoșelor convenționale. În schimb, Hannah și Martin sunt vii, sunt sinceri, iar ceea ce este uimitor este că unda vie a sincerității lor se
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
scrisoare și încercarea de a anticipa efectul pe care rîndurile îl vor avea - putem totuși să refacem în imaginație ceva din atmosfera dragostei lui Martin și a Hannei. Primul lucru care te izbește în aceste epistole este fibra neașteptat de omenească a lui Heidegger. Sunt pagini în cuprinsul cărora vezi în sfîrșit cum acest urzitor de concepte abstracte se leapădă de masca jargonului pentru a începe să scrie de-a dreptul, omenește, ca un îndrăgostit topindu-se de dorul iubitei. Este
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
întâi că nu despre o calomniere a "nimicurilor mitologice" este vorba aici (reclamând o resuscitare din partea autorului), ci despre calomnii puse în circulație de chiar acea lume nedesprinsă cu totul de orizontul ei mitic. Zeii cu un comportament atât de omenesc și aezii care le-au cântat isprăvile au pe conștiință câteva cazuri flagrante de abuz, prin care (cum am spune noi astăzi) a fost grav afectată imaginea publică a unor personaje. Cel mai calomniat rămâne bietul Narcis, căruia Octavian Paler
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
fi ascultat, întru exorcizarea tuturor maniilor noastre... Urmează, natural, firesc, o pledoarie pentru civilizație. Mergînd la rădăcinile cuvîntului, Kogălniceanu dă o definiție a cetății, străvăzută prin civilizație, care-ar flata orice oraș: "cetatea rezuma în ea toată puterea, toată priceperea omenească." Abia mai tîrziu, atacată de barbari și neputincioasă să-și conserve elita, cetatea s-a lărgit cu societatea. Aici, în confruntarea omului cu infernul celorlalți, civilizația, cîștigată în lupta dreaptă cu natura, a avut de suferit. "Robirea celor mai slabi
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
umanitatea să ajungă în acest punct critic pentru a începe să se întrebe, speriată, unde a greșit. Declinul a început în momentul în care categorii largi de oameni și-au imaginat că pot să funcționeze ca niște mecanisme, renunțând la omenescul din ei. Suntem o civilizație a Cărții, născuți dintr-o Carte și sortiți, iată, să dispărem o dată cu ignorarea, în masă, a cărții. Există o limită a dezvoltării tehnologice, dar mult prea mulți oameni trăiesc în iluzia că mașinăriile le vor
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
obiceiului de a citi e un semn al civilizației noastre, bazată pe servicii de-a gata - proaste, dar eficiente -, al nerăbdării de a ajunge instantaneu la rezultat. Că pe parcurs am pierdut lucruri obținute în secole de trudă a minții omenești nu interesează pe nimeni. Dar asta nu înseamnă că nu vom plăti, cu vârf și îndesat, inconștiența de astăzi. Ne va salva cineva din dezastrul spre care ne îndreptăm plini de trufie? Deocamdată, nu-mi vin în minte decât tinerele
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
în scenă, în dispute corp la corp, de o vigoare remarcabilă, dar și aici intervenind umorul și continuând asocierea cu diferite elemente materiale, naturale sau construite, de la "piatra filozofală" , o piatră seacă din care au stors apă, până la ingenioase invenții omenești, precum vaporașele sau o păpușă- dirijor, așezată deasupra capului personajului care-l reprezenta pe tatăl sau pe maestrul celor patru fii sau ucenici ai săi, dirijor situat, deci, într-un plan suprapus, superior celui terestru, în care se afla chiar
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
nazist în cazul scriitorului român - și cele două romane se pretează unei lecturi în oglindă, fiind două cărți vii, de viață interioară aflată sub semnul incoerenței vecine cu nebunia, având ca punct de plecare elemente autobiografice, două romane ale singurătății omenești, care surprind bizareria unor marginali, scriitori fără posibilități materiale, singuri în fața unei existențe care nu a fost creată pentru ei și în care se întretaie duritatea și emoția, puritatea și cinismul. Flaneuri, tineri nonconformiști aflați la granița delicată dintre normalitate
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
3-a, op.22, mustind de ambiție constructivă și energie creatoare, se dovedește a fi un proiect foarte clar: "la început o coborâre în infern, la sfârșit o tâșnire spre absolut, între ele valea durerilor și a întrebărilor, zbaterea sufletului omenesc" (pag.44). Simfonia a 4-a, op.25 "răspunde cât se poate de complet - peste timp - celei de a doua (...), dobândindu-și caracterul ei particular prin atmosfera ireală, de feerie, de grădină fermecată, pe care pare să o fi prins
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
ar vrea să se desprindă, dar pe care nu se îndură să le părăsească. Dacă, în nÜ, un mort se întoarce printre cei vii, e pentru că nu a izbutit să rupă definitiv legăturile cu locurile unde a trăit, cu patimile omenești care nu încetează să-l tortureze, cu toată viața lui de până atunci. Ca și cum întreaga forță a trecutului l-ar mai reține o clipă la hotarul dintre viață și moarte. Iar acest spațiu-frontieră este tocmai spațiul teatrului, după cum dorința unei
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
a regimurilor - aducea după sine schimbarea capetelor vechilor busturi sau, la rigoare, înlocuirea în întregime a unei statui cu alta. Existența simbolică, în efigie, cea care prelungește o prezență determinată, și cu atît mai mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se înscriu într-un registru foarte larg, de la reculegerea smerită și pioasă și pînă la revolta morală și la furia destructivă. Mari momente din istoria omenirii, de la năvălirile barbare și pînă la revoluțiile mai mult
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
că ar fi un scriitor cu tendință moralizatoare și, într-un fel de profesiune de credință, scriitorul a căutat, nu să se apere, ci să se explice: Pentru mine, începînd de la vîrsta de 21-22 de ani, cea mai înaltă frumusețe omenească e frumusețea sprituală, armonia și desăvîrșirea vieții spirituale." Cronicarul a reținut de asemenea recenzia Mihaelei Ursa ("Debutul critic al unui fizionomist") pe marginea cărții lui Angelo Mitchievici, intitulată Mateiu I. Caragiale Fizionomii decadente (Institutul Cultural Român, 2007): Reușita cărții este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
de închisoare corecțională, cu suspendarea exercițiului drepturilor civile, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. Tribunalul dispune confiscarea totală a averii condamnatului și îl obligă să plătească statului 400 de lei cheltuieli de judecată." Un dosar judecătoresc și un caz omenesc de parcurs - eventual, cu creionul în mână - de către tinerii noștri stângiști, ca și de nostalgicii socialismului din generația mai vârstnică.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
plasticitate spirituală" (pp. 82-83). O singură rezervă am de făcut la această superbă profesiune de credință, și ea se leagă anume de unicul accent rezolut al autorului: "judecata lui poate cădea fără întoarcere". Nimic nu poate să cadă, în sfera omenescului, "fără întoarcere", iar în domeniul criticii, cu atât mai puțin. Judecățile noastre, chiar îndelung chibzuite, atent argumentate și ferm sprijinite pe opere, suportă corecții, revizuiri, adăugiri în timp. Ba chiar pot fi dislocate cu totul, printr-o mai bună perspectivă
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
lui dorință de documentare și ambiția, aproape dureroasă, de cultură maximă. Ceea ce frapează însă la viitorul arhitect al criticii ideilor literare este contrastul dintre "impersonalitatea temelor" și "subiectivismul atitudinii". Ar fi fost de așteptat, din partea lui, o supraetajare peste pulsiunile omenești, peste inflexiunile... publicistice și afectele ce debordează în ele. Dimpotrivă, Adrian Marino își prezervă și apără impulsivitatea, fiind pasionat și polemic, iar nu impersonal și distant. Critica ideilor literare e creatoare, în cazul său, nu prin aceea că sunt produse
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
putea vorbi mult despre predispoziția ascensională a poeziei Magdei Cârneci, despre elanul ei spațial, specifică fiindu-i imagistica stelară, gigantesc-cosmică, dar și despre registrul opus, al teluricului, când generator de mânie, în calitatea sa de conglomerat al ratărilor și imoralității omenești, când răspândind pace lăuntrică, un calm propriu lucrului mărunt, fidel sieși (Nike, în lumina finală). Camuflat sub umbrela vastă a postmodernismului, universul liric al Magdei Cârneci descinde de mult mai departe, dintr-o percepție (dinamică, concretă, fremătătoare) a mitologicului și
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
iscă în acești ani reprezintă punctul de plecare a Revoluției Franceze. Acum se coc condițiile unei răsturnări istorice pe care mai tîrziu modernii o vor interpreta după cum le va dicta interesul: ca pe un providențial pas înainte în emanciparea ființei omenești, sau ca pe o catastrofă fără precedent însemnînd începutul degradării speciei umane. Dar locul unde cititorul nu poate să simtă că Paul Hazard se lasă furat de aplombul ideologic cu care își țese retorica este cel în care autorul atribuie
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]