2,025 matches
-
un filtru ucigător. Dorința e devorată de spaima morții, candorile capătă frumuseți misterioase, decrepite" (Daniel Dimitriu). Chiar și în poemele în care senzualitatea este substituită de ceea ce Georges Bataille numește "erotismul sufletului", iar actul de comuniune se proiectează în plan oniric, cuplul are revelația pierderii definitive, a morții. Identic se finalizează și anamneza transcrisă într-o cunoscută reprezentare alegorică a iubirii-moarte, Amintirea paradisului: Când eram mai tânăr și la trup curat/ Într-o noapte floarea mea eu te-am visat:/ Înfloreai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din O liniște... Cuvinte). Adesea, însă, rama adesea melancolică a poemului de dragoste sau cunoaștere este voit ruptă, pentru a include în el stridențe sociopolitice sau reflecții cotidiene cu totul epurate de metaforism. Armonia suav erotică, refăcută pe cale anamnetică sau onirică, nostalgia acelui illo tempore în care cuplul devenea ori, și mai bine, era una, trăind într-un climat de fericire perpetuă, nu pot fi întreținute prea mult. Mutația de semn/ percepție a evaziunii erotice are loc mai ales atunci când privirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eva și Adam// Rotind cilindrul cu oglinzi/ imaginile lor multiplicate/ trec dincolo de planul real/ Nu e întâmplătoare linia de hotar/ ambiguă, fragilă/ între realitate și ireal// Doar o rotire și nu știi visul/ de unde a început, unde se termină/ Imagini onirice izbucnesc/ în simetrii spațiale/ precum formule secrete în rețele de diamant"). Subsecventă acestei bivalențe genuine, atrage atenția obsesia cunoașterii esențiale și a recunoașterii. Câteva texte construite în întregime pe schema inițierii ezoterice, misterioase ori a oficierii unui straniu ritual de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grație propice intuirii miezului liric al lucrurilor, în starea beatitudinală a increatului mascat în poem și pentru convertirea lui în existent textual Starea a treia (potențialitatea) scriitorul se pregătește, își pregătește, printr-o formă de ascetism fizic și de vizionarism oniric, accederea într-un spațiu privilegiat, al libertății neagresate decât de vitalitatea unei naturi desfășurate atât pe orizontală, cât și pe verticală: "m-am prezentat/ dimineața/ înalt/ încheiat la nasturi și copci/ în aerul rece// în fața plutonului/ după o noapte plină
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în special ironia cu toate formele ei posibile, se mixează migălos, într-o textură miscelanee care îl prinde foarte bine. Citind O scurtă ochire din Ultimul vorbitor..., spre exemplu, putem avea senzația că respirăm din nou aerul baladescului cerchist sau oniric, dar unul rarefiat de o conștiință a artificiului, a convenției care se cere subminată de o ironie subțire: Când noaptea se târăște ca motanii/ să-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de stâlpi umili
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în vârtejul propriilor himere erotice aglutinează, într-o limbă poetică de o încântătoare truculență, formule stilistice variate, inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii, de la cea a premodernilor Costachi Conachi sau Iancu Văcărescu până la aceea a oniricilor contemporani Leonid Dimov sau Virgil Mazilescu: "Cum mă înalți pe cer bătrâne astru!// ce forme ia în blânde mâini o roză?/ nu poți să inventezi o altă față?/ materia e-aceeași?/ între oase/ osmoza schimbă sloiuri plutitoare?// (mai sângerez o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marcând începutul degradării unei stări armonioase.293 Trezirea omului într-un univers ostil capătă la Quasimodo aspectul unei tainice metamorfoze plasate la îngânarea nopții cu ziua. Noaptea primordială anterioară curgerii existenței, vreme a întunericului și a haosului elementelor, tărâm al oniricului, al tăcerii prenatale e conotată pozitiv în versurile sicilianului ce rezervă tonurile negative pentru sosirea luminii, a zilei. Că în unele viziuni leopardiene, prima geana de lumină marchează desprinderea de starea originară de bine, întreruptă de contactul cu durerea. Acest
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în Poezii noi. Deși trimite corect la faptul ca stihurile din al doilea moment creativ sunt mai ancorate în realitate, afirmația se poate justifica numai dacă accentul se menține pe adjectivul nocturne.380 În vreme ce primele volume sunt presărate cu viziuni onirice, foarte frecvente în ciuda numărului mic de ocurente, după 1945 visul este din ce in ce mai prezent că vocabula, motivul alunecând pe nesimțite spre cel al amintirii, cu care deseori se contopește. La granița visului cu amintirea, sicilianul reia uneori abrupt tematica leopardiană a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Erato și Apòllion, Poezii noi, cuvântului sogno înregistrează cinci ocurente, distribuite în poeziile Îngeri, Nicicând te-nvinse noapte așa senina, Unde morții stau cu ochii deschiși, Ànapo și Delfica. Analiza din rândurile următoare va face însă referire și la contextele onirice în care termenul nu apare explicit. Unul dintre criteriile de clasificare a diferitelor experiențe onirice este tipologia personajului poetic ce doarme sau visează: somnul poate astfel să aparțină eului liric, iubitei sau, prin personificare ori metaforă, elementelor naturii. Într-unul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
te-nvinse noapte așa senina, Unde morții stau cu ochii deschiși, Ànapo și Delfica. Analiza din rândurile următoare va face însă referire și la contextele onirice în care termenul nu apare explicit. Unul dintre criteriile de clasificare a diferitelor experiențe onirice este tipologia personajului poetic ce doarme sau visează: somnul poate astfel să aparțină eului liric, iubitei sau, prin personificare ori metaforă, elementelor naturii. Într-unul din capitolele anterioare s-a văzut că pentru Quasimodo apă este materia fecunda direct responsabilă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
glasul tău e orfic și marin. Tainica / noaptea ploilor de calde luni // îți doarme în priviri: / în pacea această de ceruri în ruină / copilăria ce nu e se-ntâmplă (Delfică, trad. MB).384 Transpare dorința poetului de co-implicare în universul oniric al iubitei cufundate în somn și, prin acesta, în ritmurile armonice ale naturii; viziunea rămâne însă la nivelul de contemplație. Femeia, uneori nemișcata precum o statuie antică greacă, transmite odihnă, pace, liniște: posa dolce, abbandonata, serenità prilejuindu-i poetului viziuni
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
18-19).389 Sentimentul este unilateral, la fel și încercarea de a comunica. Apariția feminină se conturează vag între absența și prezența. Distanță este dată de lipsă contactului vizual, si de proiectarea discursului în trecut. În Visul, medierea se datoreaza ficțiunii onirice: și-n clipă când mai dulce ți se lasă / pe pleoape somnul și suav, alături / mi se-așează umbra-ndrăgită a celei / ce-ntâia oară ma-nvățat iubirea / și m-a lăsat apoi să plâng zadarnic (Visul, vv. 4-8).390 Motivul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
În volumul Și pe data e seară somnul reprezintă aproape în exclusivitate o prerogativă a ființei iubite, neexistând ocurente ale termenului respectiv care să se refere la poet. Pentru a compensa această lipsă, creatorul atribuie eului o seama de viziuni onirice, nocturne sau diurne. El creionează un eveniment oniric, adică un fel de delir, de halucinație care seamănă, în esență, cu un vis și care este format din mai multe plăcute de mozaic și fragmente ce apar fulgerător, adesea impregnate cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reprezintă aproape în exclusivitate o prerogativă a ființei iubite, neexistând ocurente ale termenului respectiv care să se refere la poet. Pentru a compensa această lipsă, creatorul atribuie eului o seama de viziuni onirice, nocturne sau diurne. El creionează un eveniment oniric, adică un fel de delir, de halucinație care seamănă, în esență, cu un vis și care este format din mai multe plăcute de mozaic și fragmente ce apar fulgerător, adesea impregnate cu atmosfera unui trecut retrăit în prezent, cu nuanțe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
catedrale cu înălțimi cerești / unde se-arată albă dimineața (Forme de arbori chinuite).400 Dintre compozițiile leopardiene, Fragmentul XXXVII, Aș vrea să-ți povestesc un vis, Melisso scris în 1819, este unul dintre foarte puținele care ofera cititorilor o narațiune onirica. Cu toate că nu pare să fi influențat direct versurile quasimodiene de mai sus, redam fragmentul în care este prezentat visul pentru a observa modul în care cei doi autori construiesc acest tip de imagine complexă: În pervazul / ferestrei dinspre pajiște, cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de scene mai întâi desprinderea lunii din cer, apoi căderea acesteia pe pajiște, în final, stingerea ei apocaliptica. Spre deosebire de tablourile quasimodiane, cel leopardian se bucură de coerență narativa și de continuitate tonala ce se regăsesc și în Visul, unde viziunea onirica se destramă treptat și lasă să apară nemiloasa realitate. Nu mai puțin dramatice, dar foarte diferite din punct de vedere structural, viziunile quasimodiene sunt când punctuale, monoimagistice, cănd fragmentate, întrerupte, discontinue, ca într-un tablou cubist ce se structurează pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
La autorul romantic eul nu pare scindat nici atunci când intelectul trăiește experiențe extraordinare, precum cea descrisă în Infinitul. La Quasimodo, cea care stabilește din nou contactul eului cu realitatea, cea care îl readuce în pezent pe poetul cufundat în viziuni onirice este iubita, în mod surprinzător și oarecum în aparență contradicție cu celelalte ipostaze ale acesteia: Piere ușoară / a viselor urzire / pe umărul tău gol / ce-amiroase a miere (Delfică, trad. MB).402 Aici ea nu este o apariție transparență, diafana
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
subliniază Luigi Blasucci și prin aceasta este diferită de viziunile petrarchești, cu care se aseamănă numai prin aceea că imaginea femeii este o fantasma oferită dorinței.405 Fragilitatea și transparența cu care poetul recanatez învăluie obiectul dragostei caracterizează toate viziunile onirice din Canturi. Într-o scrisoare din 23 iunie 1823 el preciza: Plusieurs fois j'ai évité pendant quelques jours de rencontrer l'objet qui m'avais charmé dans un songe délicieux. Je savais que ce charme aurait été détruit en
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Nemărginit să-ți fie: să'nvingă fiece clipă / din timp, care păru veșnică: / râs de tinerețe, durere, / unde pe-ascuns ai căutat / nașterea zilei și a nopții (trad. MB). În Nicând te-nvinse noapte așa senina poetul descrie o călătorie onirica spre trecut: pare că-ntreagă-atingi de stele o scară / ce a coborât deja rotindu-se în vis / ca să mă lase înapoi în timp (trad. MB). În De tânără femeie culcata printre flori visele sunt animate de figuri feminine din amintire: Un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mai dulce ți se lasă / pe pleoape somnul și suav, alături / mi se-așează umbra-ndrăgită-a celei / ce-ntâia oară m-a-nvățat iubirea / și m-a lăsat apoi să plâng zadarnic (Visul, vv. 19-20). La rândul său, Quasimodo populează ficțiunile onirice cu figuri feminine din trecutul personal: Un oraș suspendat în văzduh / mi-era ultim surghiun, / și mă strigau în preajma / suavele femei de-odinioară, / și mama, 'ntinerită, / cu mâna-i dragă alegând dintre roze / pe-acelea mai albe, îmi împodobea fruntea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
roze / pe-acelea mai albe, îmi împodobea fruntea. (De tânără femeie culcata printre flori, trad. MB).412 Cum era de așteptat ambii poeți aleg să transpună în vis chipuri și imagini din istoria lor personală, proiectându-le într-un univers oniric în care pot evadă eliberați de curgerea timpului și de suferință. Organizate inițial în funcție de personajul liric căruia i se subordonează motivele somnului și viselor, rândurile de mai sus au zăbovit asupra ipostazelor femeii iubite, cufundate în somn adânc și perfect
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
somn adânc și perfect integrate în ritmurile și liniștea naturii. Ele par să dețină cheia porții către starea de armonie pe care amândoi poeții ar vrea să o recapete, iată de ce odihnă iubitei constituie subiectul predilect al contemplației. Analiza viziunilor onirice din a doua parte a subcapitolului a evidențiat diferențele dintre manieră leopardiană și quasimodiană de a le reda: poetul din Recanati a ales cursivitatea narațiunii, creând o continuitate între starea de somn și cea de trezie, în vreme ce Quasimodo a preferat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
semn că sicilianul își însușise lecția pesimismului de factură romantică, leopardiană: Din pântecele tău / urc fără amintiri / și plâng (Nopții). Că și în unele viziuni ale recanatezului, noaptea primordială, anterioară istoriei, vreme a întunericului și a haosului elementelor, tărâm al oniricului și al tăcerii prenatale este conotată pozitiv de scriitorul din Modica, ce rezervă tonurile negative pentru sosirea luminii, a zilei; imaginile acestuia nu sunt calchieri ale reprezentărilor romantice, ci, de fiecare dată, fericite reelaborări. În cazul de față diferența fundamentală
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Cu toate că uneori iubita din poezia sicilianului păstrează trăsătură de intangibilitate, sporită de distanță pe care motivul somnului o deschide între ea și el, aparițiile feminine sunt, de cele mai multe ori, ființe preponderent carnale. În concordanță cu tehnică predecesorului său, unele construcții onirice quasimodiene depășesc granițele visului și pătrund în lumea îndepărtată și fericită a aducerilor aminte. Referitor la amintirile descrise de recanatez, Antonio Prete preciza că umbrele și fantasmele trecutului, evocate în versuri, sunt mai apropiate de oniric decât de un teatru
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
predecesorului său, unele construcții onirice quasimodiene depășesc granițele visului și pătrund în lumea îndepărtată și fericită a aducerilor aminte. Referitor la amintirile descrise de recanatez, Antonio Prete preciza că umbrele și fantasmele trecutului, evocate în versuri, sunt mai apropiate de oniric decât de un teatru al memoriei.531 Contaminarea motivului visului cu cel al amintirii constituie un punct comun al poeziei ambilor autori, fapt confirmat de felul în care Quasimodo aglomerează în ficțiunile sale figuri feminine din trecutul personal. La el
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]