26,624 matches
-
acela al lui Budai-Deleanu (în a cărui țiganiadă onoru-i lipsește celui "născut la robie"), al lui Negruzzi (la care stă alături de glorie și de dreptate), al lui Alecsandri însuși (la fel pentru palatinul Siradii și pentru sergentul de la Plevna), e onoare de uz extern. Un "sentiment de demnitate energică", pe care nu-l vei găsi decît într-un piept de ostaș, de om de stat, în mintea și cugetul acelora de-a căror dreaptă cumpănă depinde propășirea țării. Revoluția franceză descoperise
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
țării. Revoluția franceză descoperise cetățeanul, sora ei de mai tîrziu lasă în urmă onorul. Ceea ce nu înțelegea Alecsandri, atunci cînd condamna schimbarea de sex prin care onorului i se dă "o natură muieratică", e înfățișat "în poale lungi" și botezat onoare, este virajul de mentalitate pe care limba, formă fără fond, în felul ei, îl anticipează. Onorul vremurilor vechi devine demnitatea vremurilor noi, un merit care e tot atît al celor care-l recunosc pe cît e-al celor care-l
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
care e tot atît al celor care-l recunosc pe cît e-al celor care-l au (o culegere recentă de studii, Perspectives on Human Dignity, Springer, 2007, editată de J. Malpas și N. Lickiss, lămurește în detaliu asemenea nuanțe). Onoarea, în schimb, intră în posesiunea omului de rînd care, chiar dacă nu moare pe cîmp de glorie (sic!), are dreptul la respectul semenilor, pe care și-l cîștigă prin decizii mărunte, prin renunțări semnificative, prin alegeri, de cîte ori zice (v.
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
fie bărbați ai țării în sensul tare (și vag melodramatic) nu-și refuză, asemeni vechilor greci, gestul de-a se privi în oglindă, Alecsandri mai deplînge un lucru: degradarea semantică pe care o implică pluralul, de fapt, al lui onor, onoare. Onorul e ceva abstract, o vînă, un stilet ipotetic ascuns în retorică. Onoare-le, prin cumulare, sînt concrete. Sînt "lucruri ce se dobîndesc adeseori cu sacrificiul onorului". Onoarea, moștenitoare prin omonimie a acestui sens plural, este, deci, un onor lucrativ
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
asemeni vechilor greci, gestul de-a se privi în oglindă, Alecsandri mai deplînge un lucru: degradarea semantică pe care o implică pluralul, de fapt, al lui onor, onoare. Onorul e ceva abstract, o vînă, un stilet ipotetic ascuns în retorică. Onoare-le, prin cumulare, sînt concrete. Sînt "lucruri ce se dobîndesc adeseori cu sacrificiul onorului". Onoarea, moștenitoare prin omonimie a acestui sens plural, este, deci, un onor lucrativ. Vous brignez les honneurs aux dépens de l'honneur, mustrarea franțuzească pe care
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
degradarea semantică pe care o implică pluralul, de fapt, al lui onor, onoare. Onorul e ceva abstract, o vînă, un stilet ipotetic ascuns în retorică. Onoare-le, prin cumulare, sînt concrete. Sînt "lucruri ce se dobîndesc adeseori cu sacrificiul onorului". Onoarea, moștenitoare prin omonimie a acestui sens plural, este, deci, un onor lucrativ. Vous brignez les honneurs aux dépens de l'honneur, mustrarea franțuzească pe care Alecsandri o ridică în sprijinul teoriei, va defini, mult după moartea lui, o epocă. După
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
sprijinul teoriei, va defini, mult după moartea lui, o epocă. După un intermezzo privat (care are a face cu privitul în oglindă, mai mult decît simplă cochetărie, și cu nu mă supăr de cum se reflectă persoana mea în ochii dumitale), onoarea redevine publică, pierzîndu-și, însă, acel "soi de bărbăție" al onorului. Trecută întîi la feminin - cînd ajunge, hélas, să rimeze cu amoare (altă victimă a siluirii pedanților), căzînd, iată, din sferele luptei în afaceri romanțioase - onoarea, treptat, se adjectivizează. Nu mai
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
persoana mea în ochii dumitale), onoarea redevine publică, pierzîndu-și, însă, acel "soi de bărbăție" al onorului. Trecută întîi la feminin - cînd ajunge, hélas, să rimeze cu amoare (altă victimă a siluirii pedanților), căzînd, iată, din sferele luptei în afaceri romanțioase - onoarea, treptat, se adjectivizează. Nu mai e o calitate, ci un calificativ. Perioada post-revoluționară (de revoluția de la 1848 e vorba...) desfide certificatele de bună purtare care se obțin cu prețul sacrificării onorului. Perioada postbelică o să le adopte. Nu mai e, după
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
mai e o calitate, ci un calificativ. Perioada post-revoluționară (de revoluția de la 1848 e vorba...) desfide certificatele de bună purtare care se obțin cu prețul sacrificării onorului. Perioada postbelică o să le adopte. Nu mai e, după '44, vorba atît de onoare, cît de onorabilitate, de asigurarea unei poziții în schemă. Într-o lume a lucrurilor sigure, de bine, de rău - același Alecsandri se întreabă, în numele vreunui străin ingenuu, în fața avalanșei de român și românesc amprentînd și denumirea străzilor, și pe-aceea
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
Alecsandri se întreabă, în numele vreunui străin ingenuu, în fața avalanșei de român și românesc amprentînd și denumirea străzilor, și pe-aceea a cașcavalului, "de nu cumva românii se tem să nu fie confundați cu chinezii, în țara lor" - onorul e neschimbător. Onoarea, cu propteaua "pe onoarea mea", un fel, spune Dicționar-ul, de-a înjosi nobilul sentiment citîndu-l în daraveri ordinare, se vinde și se cumpără. Mai mult decît o problemă de consistență lingvistică, în ginta latină, unde găsim, pretutindeni, onor, sau
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
vreunui străin ingenuu, în fața avalanșei de român și românesc amprentînd și denumirea străzilor, și pe-aceea a cașcavalului, "de nu cumva românii se tem să nu fie confundați cu chinezii, în țara lor" - onorul e neschimbător. Onoarea, cu propteaua "pe onoarea mea", un fel, spune Dicționar-ul, de-a înjosi nobilul sentiment citîndu-l în daraveri ordinare, se vinde și se cumpără. Mai mult decît o problemă de consistență lingvistică, în ginta latină, unde găsim, pretutindeni, onor, sau de literatură, onoarea repudiată
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
pe onoarea mea", un fel, spune Dicționar-ul, de-a înjosi nobilul sentiment citîndu-l în daraveri ordinare, se vinde și se cumpără. Mai mult decît o problemă de consistență lingvistică, în ginta latină, unde găsim, pretutindeni, onor, sau de literatură, onoarea repudiată de Alecsandri ajunge, cu epocile, o problemă socială. Despre onoarea devenită loialitate, cînd între nume și faptă legătura se desface, pare-se, fără cale de întoarcere (o analiză pe film face, de curînd, într-un articol din History of
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
nobilul sentiment citîndu-l în daraveri ordinare, se vinde și se cumpără. Mai mult decît o problemă de consistență lingvistică, în ginta latină, unde găsim, pretutindeni, onor, sau de literatură, onoarea repudiată de Alecsandri ajunge, cu epocile, o problemă socială. Despre onoarea devenită loialitate, cînd între nume și faptă legătura se desface, pare-se, fără cale de întoarcere (o analiză pe film face, de curînd, într-un articol din History of European Ideas, "Loyalty in National Socialism: A contribution to the moral
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
comisarul Moldovan? Cine nu aflase de comisarul Moldovan - inițial Miclovan în Cu mîinile curate (1972) - care curăța țara de legionari încă de pe vremea cînd erau la putere, dar și mai tîrziu, în '44, '45? Cine era simbolul bărbăției și al onoarei, cavalerul cu pălărie borsalino descheiat la costum cît să se vadă pistolu' și jiletca, salutînd elegant și cumva ironic cu degetele la pălărie și vorbind gutural de parcă ar fi fumat plantații întregi de tutun? Un freamăt străbătea adunătura de copii
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
Moldovan pusă în gura sosiei, nu face decît să sporească ridicolul. Finalul la fel de neverosimil lasă impresia unei întreceri cavalerești - ca în Capcana mercenarilor (1980) - între eternul comisar și kgb-istul lispit de scrupule de care nu-l leagă niciun pariu al onoarei, un final în coadă de pește care altădată îi ieșea. Din păcate, continuarea pe care ne-o propune regizorul nu mai reușește să adune nici pe departe farmecul filmelor de altă dată cu toate defectele și exagerările lor. Poate că
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
Tudorel Urian In anii '80 ai secolului trecut Ioan Groșan era o celebritate a cercurilor literare studențești. Cuceritor neobosit, invitat de onoare la tot felul de festivaluri și concursuri, mereu în largul său, în orice clipă cu o replică plină de haz sau ambiguu sarcastică pe buze, Ioan Groșan era genul de vedetă care se saluta nonșalant cu toată lumea și se bucura
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
luciditate și solidaritate. Am intervenit atunci cu un îndemn de continuare a lucrului, amintind titlul unei proze de J. D. Salinger, Dulgheri, înălțați grinda acoperișului. Construcția dicționarului, demnă de tot interesul public, trebuie finalizată, cu ultimele eforturi, spre satisfacția și onoarea echipei de lucru. A mai rămas un volum și DGLR e gata, poate chiar până la sfârșitul anului 2008. Cum primul volum a apărut în 2004, apariția a șapte volume în intervalul 2004-2008, adică în cinci ani, ar fi o performanță
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
prin care îi făceam cunoscut că Cioran Emil se adresa în parte către mine și i-am cerut să vină la Câmpulung Muscel, în scopul de a-i arăta scrisorile din trecut și prezent ale acestuia." Scrupul filologic? Inconștiență? Donquijotism? Onoare? Plăcere de a se juca cu focul, știind exact ce riscă: ani grei de temniță? Greu de spus. Dar lucrurile nu se opresc aici. O lună mai târziu, pentru a întări autodenunțul, Noica face o scrisoare de răspuns, trimisă lui
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
Bulevard...), toropite la mijlocul zilei, cu neorînduirea lor boemă. Casele unde se stă la comun, păstrîndu-se, totuși, o discreție, o bună-creștere mahalagească, venind direct din Ultima emisiune a lui Caragiale. Scrisorile altuia citite fără pic de parapon, logodnicul care acceptă o onoare precară, cu o știință a demontării situațiilor delicate cu eschive de "șmecheri". Camil (familiaritate miticească, deh...) nu intră, orice s-ar spune, între cei suspectați c-au pus o trăsătură la tipul șmecherului de București (pe care am ajuns, deja
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
orice s-ar spune, între cei suspectați c-au pus o trăsătură la tipul șmecherului de București (pe care am ajuns, deja, în forma lui bună, să-l regretăm). Orice sînt personajele lui, inadaptați, neconsolați cu veleități suicidare, oameni de onoare și de secret într-o lume a făcăturilor și-a indiscrețiilor, dar nu șmecheri. Totuși, șmecherul de viță, care joacă feste (v. Mitică) cu-aceeași sublimă gratuitate cu care poetul scrie versuri, păcălindu-i pe ceilalți cu tot atîta ferfoare
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
drept corpuri delicte, o carte de Garabet Ibrăileanu (tocmai fusese condamnat la închisoare un legionar cu numele Ibrăileanu), un rucsac (cu care voiau să demonstreze că arestatul intenționează să-i viziteze pe luptătorii anticomuniști din munți), o medalie Legiunea de Onoare (primită cândva de un strămoș al lui Alexandru Paleologu și considerată de securiști o distincție imperialistă) și o traducere din Hölderlin (care, cuprinzând într-un vers o evocare a munților, constituia de asemenea, din punctul de vedere al poliției politice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
gen literar. Și asta, desigur, datorită lui François Vallejo care în acest caz exploatează cu talent relația clasică stăpân-servitor, transformând-o într-un conflict psihologic foarte subtil din care decurg toate marile interogații ale cărții - despre autoritate, simț al datoriei, onoarea de a conduce cu demnitate și demnitatea de a sluji cu credință, dar și despre dragoste și respect reciproc -, și care întreține, totodată, suspansul pe tot parcursul acțiunii, până la deznodământul neașteptat și tragic. Tensiunea dintre personajele care se înfruntă - baronul
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
să cităm acel raport transmis la 17 februariew 1930 către Direcția Presă și Informații din Minister, în care Blaga face câteva observații judicioase, demne de un desăvârșit profesionist într-ale diplomației. Așadar: "Domnule Director, Drept răspuns la adresa No. 511 am onoarea a Vă expune în cele ce urmează punctul meu de vedere în ce privește anularea efectelor propagandei străine ostile României. În cursul activității mele de peste trei ani ca atașat de presă în diferite țări am putut să fac diverse experiențe și cred
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
localitate sper să găsim și o casă pentru Legație". Rapoartele către Minister sunt însă sobre, pline de miez. Iată-l pe primul, din 2o mai 1938: "Domnule Ministru, Ca urmare la telegrama mea No. 403 din 19 mai 1938, am onoarea a comunica Excelenței Voastre că în ziua de 18 mai, orele 15, am remis E. S. Dlui General Oscar Carmona, Președintele Republicii Portugheze, în prezența Dlui Prim-Ministru și Ministru al Afacerilor Străine, Dr. Salazar, scrisorile de rechemare ale predecesorului
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
elită și compoziții ale unor mari maeștri, și mai ales, pe un alt etaj al performării, am ascultat un buchet de interpretări muzicale susținute de elevi și studenți bursieri ai Uniunii Muzicienilor Interpreți din România. Diploma și medalia Membru de onoare al Uniunii Muzicienilor Interpreți din România au fost conferite: maestrului Ion Caramitru, actor de celebritate internațională, pictorului Sorin Ilfoveanu, maestru al penelului, o adevărată eminență în domeniu, academicianului Eugen Simion, personalitate marcantă și de înaltă responsabilitate pentru cultura națională și
Diplome de excelen?? ?i o sear? muzical? memorabil? by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84011_a_85336]