1,791 matches
-
Vremurile nesigure ale anului 1914 l-au determinat pe Gheorghe Vasile să-și înscrie copilul în anul următor la o școală din Brăila. În prima parte a lunii septembrie 1914, Cristian a asistat la un spectacol al unei companii de operetă care l-a impresionat. Printre actori s-a numărat și faimosul Nae Leonard, pe care Cristian l-a urmărit cu mare atenție. L-a marcat vocea acestuia și eleganța costumației lui. Poate că nu degeaba peste ani a fost supranumit
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
de la Teatrul Ion Creangă) BĂIATUL CU FLOAREA, Mai 24, 1978, Teatrul "Ion Creangă", București; Noiembrie 1, 1978, Studioul Cassandra, I.A.T.C., București; Octombrie 24, 1980, Teatrul de Nord, Satu Mare; (Un tip de modă veche), Mai 5, 1983, Teatrul de operetă, București " Piesa este, la ora actuală, printre puținele «cu și despre tineri», și, totodată, care reflectă cu fidelitate comportamentul acestei generații, evitând didacticismul, șabloanele, limbajul stereotip. Tinerii din această piesă se iubesc, dansează, greșesc, gândesc - uneori foarte matur-, muncesc, visează
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
orchestră Alexandru Leoar, alături de care a debutat la posturile de radio din București. A luat lecții de canto de la profesorul Jean Walidosky. În urma unui examen a devenit artist profesionist, urcând ulterior pe scena Teatrului de Revista „Alhambra”, unde a interpretat operetele: „Alhambritta” și „Lăsați-mă să cânt”. În 1931, Casa His Master’s Voice l-a angajat definitiv. A plecat la Berlin, unde a înregistrat noi discuri pentru gramofon și a cântat în celebrul bar Ciro. La întoarcerea în țară, patronii
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
Tito. "Partea întunecată a Soarelui", un film dramă americano-iugoslav din 1988 cu Brad Pitt, despre un tânăr în căutarea unui leac pentru o boală de piele, a fost filmat în Muntenegru și regizat de regizorul muntenegrean Božidar Nikolić. Locul acțiunii operetei de Franz Lehár din 1905 „"Văduva Veselă”" este ambasada de la Paris a Marelui Ducat de Pontevedro. Pontevedro este o versiune fictivă a Muntenegrului și multe dintre personaje se bazează vag pe nobilimea muntenegreană reală. În romanul lui F. Scott Fitzgerald
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
au izbucnit în râs. Scena a trebuit să fie filmată din nou, într-o epocă în care „dubla” era un lucru neobișnuit. Personajele lui Alecsandri aveau rolul de a cristaliza un joc cinematografic specific. Deși unele gesturi sunt convenționale, de operetă (spre exemplu, pentru a-și exprima durerea în primele tablouri, Jeni Metaxa-Doro își duce mâna la inimă, apoi la tâmplă), anumite scene atrag atenția prin jocul expresiv: aproape de finalul filmului, Peneș intră în cadru șchiopătând și fiind susținut de Rodica
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
în limba francezâ din 1774 renumită la Paris, nici nu putea fi mai mare - la Gluck, un Orfeu virtuos își poate salva soția într-un deznodământ fericit, după multe suferințe, aici însăși pierderea Euridicei provoacă un râs homeric. Vezi și Opereta lui Offenbach s-a bucurat la scurt timp după premieră de celebritate. Se spune că, dacă cineva afirma pe atunci la Paris că are de gând să-l vadă pe "Orfeu", trebuia să se aștepte la întrebarea: "Pe cel la
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
(nume la naștere: Jacob Eberst, n. 20 iunie 1819, Köln - d. 5 octombrie 1880, Paris) a fost un compozitor și violoncelist evreu originar din Germania, naturalizat francez. El este considerat întemeietorul operetei moderne ca gen de sine stătător al teatrului muzical. A avut o influență mare asupra compozitorilor de operete care i-au urmat, în special Johann Strauss, Jr. și Arthur Sullivan. Cele mai bune creații ale sale au fost puse în
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Köln - d. 5 octombrie 1880, Paris) a fost un compozitor și violoncelist evreu originar din Germania, naturalizat francez. El este considerat întemeietorul operetei moderne ca gen de sine stătător al teatrului muzical. A avut o influență mare asupra compozitorilor de operete care i-au urmat, în special Johann Strauss, Jr. și Arthur Sullivan. Cele mai bune creații ale sale au fost puse în scenă în secolul al XX-lea și continuă să facă parte din repertoriul teatrelor de operă și operetă
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
operete care i-au urmat, în special Johann Strauss, Jr. și Arthur Sullivan. Cele mai bune creații ale sale au fost puse în scenă în secolul al XX-lea și continuă să facă parte din repertoriul teatrelor de operă și operetă din prezent, una dintre acestea fiind opera "Povestirile lui Hoffmann". Născut la Köln, fiul unui cantor, Offenbach și-a demonstrat talentul în muzică încă de la vârste fragede. La vârsta de 14 ani a fost admis ca student al Conservatorului din
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a fost să compună piese comice pentru teatrul muzical. Deoarece conducerea Opéra-Comique din Paris nu era interesată de punerea în scenă a lucrărilor sale, Offenbach pune în 1855 bazele unui mic teatru pe Champs-Élysées. Acolo a prezentat o parte din operetele sale, multe dintre ele devenind populare. În 1858, Offenbach a terminat prima operă de mare amploare, "Orfeu în infern", care a fost foarte bine primită și a rămas una din cele mai interpetate opere ale sale. Printre operetele din această
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
parte din operetele sale, multe dintre ele devenind populare. În 1858, Offenbach a terminat prima operă de mare amploare, "Orfeu în infern", care a fost foarte bine primită și a rămas una din cele mai interpetate opere ale sale. Printre operetele din această perioadă se numără "Frumoasa Elena" (1864), "Viața pariziană" (1866), "Marea Ducesă de Gerolstein" (1867) și "Pericolla" (1868). Umorul riscant (deseori despre intrigi sexuale) și aluziile subtile aduse societății burgheze, împreună cu aplecarea lui Offenbach asupra melodiei, i-au făcut
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
din această perioadă se numără "Frumoasa Elena" (1864), "Viața pariziană" (1866), "Marea Ducesă de Gerolstein" (1867) și "Pericolla" (1868). Umorul riscant (deseori despre intrigi sexuale) și aluziile subtile aduse societății burgheze, împreună cu aplecarea lui Offenbach asupra melodiei, i-au făcut operetele cunoscute la nivel internațional, cu versiuni traduse fiind interpretate la Viena, Londra și în alte mari orașe ale Europei Offenbach este asociat cu Al Doilea Imperiu Francez al lui Napoleon al III-lea; împăratul și curtea imperială au fost satirizate
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
cu versiuni traduse fiind interpretate la Viena, Londra și în alte mari orașe ale Europei Offenbach este asociat cu Al Doilea Imperiu Francez al lui Napoleon al III-lea; împăratul și curtea imperială au fost satirizate subtil în multe dintre operetele sale. Napoleon al III-lea i-a acordat personal cetățenia franceză și Legiunea de onoare. Odată cu izbucnirea Războiului franco-prusac în 1870, Offenbach a ieșit din grațiile Parisului din cauza relațiilor imperiale și a originii germane. A rămas de succes în Viena
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
izbucnirea Războiului franco-prusac în 1870, Offenbach a ieșit din grațiile Parisului din cauza relațiilor imperiale și a originii germane. A rămas de succes în Viena și Londra și și-a restabilit cariera în Paris în anii '70, reinterpretând mai multe din operetele sale din prima perioadă a carierei precum și o serie de noi operete, susținând și un turneu în Statele Unite. În ultimii ani de viață s-a străduit să finalizeze "Povestirile lui Hoffmann", dar a murit înaintea premierei operei, care a intrat
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
relațiilor imperiale și a originii germane. A rămas de succes în Viena și Londra și și-a restabilit cariera în Paris în anii '70, reinterpretând mai multe din operetele sale din prima perioadă a carierei precum și o serie de noi operete, susținând și un turneu în Statele Unite. În ultimii ani de viață s-a străduit să finalizeze "Povestirile lui Hoffmann", dar a murit înaintea premierei operei, care a intrat în variantă completă sau modificată în repertoriul de bază al altor muzicieni
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
prezentat doar la două luni după această parodie, în aprilie 1846, nu mai puțin de șapte noi fragmente de operă într-un concert dramatic. Este vorba de diverse romanțe și cuplete vesele, asemenea celor care se vor întâlni ulterior în operetele renumite ale compozitorului. Succesul acestor piese a atras după sine prima ofertă din partea Operei Comice, pentru o prelucrare muzicală a vodevilului "Alcovul". Directorul acestei instituții a refuzat însă până la urmă muzica lui Offenbach, care nu a mai ajuns, cu toate
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Offenbach să renunțe la postul de dirijor de la "Théâtre français". Ca sediu de iarnă pentru "Les Bouffes" el a închiriat tot un teatru de bâlci, fostul "Théâtre des Jeunes Élèves", pe scena căruia a reprezentat în decembrie cu mare succes opereta "Ba-ta-clan", bazată pe libretul lui Halévy. Piesa implica prin figura unui despot care nu înțelege chineza, limba supușilor săi, o anumită critică la situația politică actuală, însă era în același timp după gustul maselor, conținând numeroase pasaje dansante. Critica a
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
și-a interpretat rolul decât după ce a primit ca rechizită o piele veritabilă de tigru, și o conductă de gaze din fața teatrului a fost avariată. Premiera operei din 21 octombrie 1858 nu a avut succesul la care se așteptase Offenbach, opereta a devenit renumită de-abia după câteva reprezentații, mai ales datorită criticilor negative, a adaosurilor ulterioare și a promovării operei de către Crémieux și Offennach în "Le Figaro". Cele 228 de reprezentații care au urmat premierei l-au scos pe Offenbach
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Offenbach imediat în aceeași oală cu Wagner, constatând că creierul unor muzicieni trebuie să fie bolnav. „Vântul care bate prin Germania i-a înnebunit”. "Les Bouffes Parisiens" se aflau însă acum, după succesul cu "Orfeu în infern" și cu recenta operetă "La Chanson de Fortunio", o prelucrare din 1861 după comedia "[Le] Chandelier" a lui de Musset, într-o situație economică foarte bună, și Offenbach a înțeles să-l numească director al teatrului pe un anumit Louis Varney, un om cu
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Hector Berlioz, căruia i se opun tot felul de onomatopee muzicale, de la voci de animale până la zdrăngănitul de alămuri. Tot la Bad Ems muzicianul a câștigat un pariu ciudat, care-l făcuse să compună și să pună în scenă o operetă în răstimp de opt zile. Rezultatul a fost "Lieschen și Fritzchen". La Bad Homburg el a făcut cunoștință cu tânăra cântăreață Zulma Bouffar (1848-1909), care fusese considerată un copil minune și străbătuse la rândul ei în turnee Europa. Cântăreața a
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
offenbachiană gravității wagneriene. Având în vedere admirația aproape idolatră de care se bucura, compozitorul a revenit cu plăcere la Viena, având astfel ocazia să facă cunoștință în 1863 cu Johann Strauß, pe care l-a încurajat să scrie muzică de operetă. Veșnica rivalitate cu Wagner s-a manifestat și în 1863, când opera romantică a lui Offenbach "Nimfele Rinului" a ajuns să fie reprezentată pe scena de la "Hofoper", care refuzase cu puțin timp înainte un proiect wagnerian. Vienezii nu au apreciat
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
au făcut necesară o ședere mai îndelungată la Viena, cu ocazia căreia Offenbach fusese primit în audiență de către împăratul Ferdinand I și era aproape în permanență reprezentat pe scena de la "Carltheater". Teatrul "Les Bouffes Parisiens" i-a reprezentat în schimb operetele din ce în ce mai rar, și atunci când nici urmașul lui Varney, Hanappier, nu a schimbat această situație care adusese prejudicii financiare serioase instituției, compozitorul nu a ezitat să dea în judecată teatrul înființat de el însuși. De o nervozitate excesivă se plânge pe
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
1868 a fost marcat de reformele liberale ale lui Napoleon, prin care au fost permise libertatea presei și demonstrațiile. Cu acest prilej a devenit manifestă fervența mișcării republicane, care s-a descărcat prin numeroase publicații radicale și tumulturi de stradă. Operetele lui Offenbach nu s-au mai bucurat, în această atmosferă tulbure, decât cel mult de succese sezoniere. Ele nu mai atingeau nervul publicului parizian, care (re)descoperise în operetele lui Hervé un mod mai accesibil și mai grobian de amuzament
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
s-a descărcat prin numeroase publicații radicale și tumulturi de stradă. Operetele lui Offenbach nu s-au mai bucurat, în această atmosferă tulbure, decât cel mult de succese sezoniere. Ele nu mai atingeau nervul publicului parizian, care (re)descoperise în operetele lui Hervé un mod mai accesibil și mai grobian de amuzament. Încercând să țină pasul cu vremurile, Offenbach a cultivat și el umorul facil, având în 1869 chiar succes la Baden, în Austria Inferioară, cu "La Princesse de Trébizonde". Neavizat
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a cochetat în acel timp cu ideile moderat-liberale, fiind convins că își datorează doar celui de-al Doilea Imperiu faima și bunăstarea. Halévy nu a acceptat această atitudine. Convins de gravitatea evenimentelor, acesta a renunțat la activitatea de libretist de operete, astfel încât Offenbach a fost nevoit să recurgă la colaborarea cu libretistul Victorien Sardou pentru noul său proiect, cu un subiect antiradical. "Le Roi Carotte" are ca sursă de inspirație o povestire a lui E. T. A. Hoffmann, "Piticuț zis și
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]