1,583 matches
-
Aurel Rău, scrisoare adresată tocmai dlui Constantin Noica. Aș menționa, fie doar pentru amuzamentul pe care-l poate produce, că am citit cândva rândurile unui membru al leatului literar ‘80 din care se putea înțelege cum au pregătit, de fapt, optzeciștii revoluția din decembrie 1989. Am încă suficient de mulți prieteni printre optzeciști, scriitori pe care-i prețuiesc nu de ieri, de azi, și contez pe umorul lor rafinat spre a repeta cu tandrețe acel: „A se scuti, Miticăț”. Există, slavă
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
pentru amuzamentul pe care-l poate produce, că am citit cândva rândurile unui membru al leatului literar ‘80 din care se putea înțelege cum au pregătit, de fapt, optzeciștii revoluția din decembrie 1989. Am încă suficient de mulți prieteni printre optzeciști, scriitori pe care-i prețuiesc nu de ieri, de azi, și contez pe umorul lor rafinat spre a repeta cu tandrețe acel: „A se scuti, Miticăț”. Există, slavă Domnului!, merite suficiente în dreptul atâtor și atâtor nume, pentru a nu fi
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
literare cărora le-a fost contemporan pe decenii a fost transformat cu timpul într-o caricatură greu de imaginat de critic. Mai subtilă - la început, grosolană - astăzi, o fraudă transformă întâmplări biografice în criterii de valoare. Etichete ca „șaizeciști”, „șaptezeciști”, „optzeciști”, „nouazeciști”, „fracturiști” au început să sune ca treptele unei scări de valori. Azi nu mai contează prea mult nici măcar dacă ești... zecist. Ce importă este în ce an, în ce lună și mai ales în care parte a zilei ai
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
noastră contemporană... Opiniile mele despre poezia română contemporană sunt strict secrete. Poate ați face totuși o derogare de la acest secret, în favoarea cititorilor noștri. Bine. Voi accepta să dezvălui o parte din acest formidabil secret. Încercarea de a acredita o "generație optzecistă", una "nouă-zecistă" etc., s-a dovedit deșartă. Nu există nici o notă distinctă a "optzecismului" sau a "nouă-zecismului" în poezie, așa cum nu există între contingentul optzeci și contingentul nouăzeci la armată. (Poate diferă ceva în "dotare"). Există desigur câțiva poeți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Liviu Ioan Stoiciu", că deține numai el peste o sută de scrisori dumitrașciene, și împreună evocarăm posibilitatea editării acestui neobișnuit de bogat corpus [dacă luăm în calcul totalitatea corespondenților aurelini], vioaie analiză spectrală a deceniului nouă, radiografie culturală a generației optzeciste, în adidași & blugi, dar și a decadentei Epoci de Aur ceaușine, cu toate splendorile ei urît mirositoare [...] * * * A, erea să omit povestioara Grupului Sigma, din care, la începutul anilor optzeci, ar fi urmat să facă parte și Aurel, celibatarul dumitrașcian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pierzând (sau renunțând la?) câte ceva din nuanțele artei și esteticii autentice, o parte a scrisului contemporan, aidoma teatrului, vrea să provoace, să bulverseze, cerându-i adresantului să se autoidentifice. Ba chiar douămiiștii noștri mi s-au părut mai potoliți ca optzeciștii cu care țin să dea piept în piept, text în text, test în test. Cam asta e, impresia. Și, posibil... expresia, adică răspunsul. Parțial, bineînțeles. În ce privește net-ul, pentru mine e un da! ("Net" în rusește înseamnă "nu", iar eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ziarul local, "Făclia", cu o poezie în maniera steliștilor, admirați de mine de departe. Era un pastel citadin, numit "Noaptea", prin 1962. "Echinoxul" a fost ucenicia unei promoții literare, "șaptezeciștii'', a mai multor promoții, nu doar a mea. Au urmat ,,optzeciștii'', apoi "nouăzeciștii", "douămiiștii'', după clasificarea lui Laurențiu Ulici, toți frecventând, cu imens folos (formator) climatul de prietenie, experiențe și exigențe de la "Echinocțiu".... Prietenii mei au fost numeroși, iar anii nu au modificat fidelitatea acestor legături afective și profesionale, stabilite prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
povară ca o moștenire cu care trebuie să te porți musai cuviincios. Dacă m-ar consulta cei de la Fundația Nobel cărui român să acorde premiul, aș face o tombolă la care i-aș pune să participe pe mai toți scriitorii optzeciști. Cred că pentru serviciile mele aș reține un zece la sută din bani...! (râde) A.B.Sunteți un scriitor important din literatura română contemporană, mi-a plăcut întotdeauna să mă apropii și "să culeg" amintiri, dacă vreți, despre prietenii literare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
optzecismului. Se va putea observa din demonstrațiile noastre, cuprinse în paginile teoretice, dar și în portrete, că postmodernismul românesc a fost pentru generația '80, în "întunecatul deceniu nouă al secolului trecut", un avangardism de refugiu, devenind repede pecete a paradigmei optzeciste. Reacție dură față de modernismul românesc destul de obosit, de formulele literare consacrate, optzecismul va rămâne cel mai spectaculos fenomen din literatura noastră de după al doilea război mondial. Și dacă generația lui Mircea Eliade (cu Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Mihai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mii de cărți, majoritatea cu autograf!), adică un fenomen poetic ce ni se pare irepetabil în aria noastră literară. Am luat astfel în discuție, atât în capitolele teoretice, cât și în portrete, opera poeților care au contribuit la formarea paradigmei optzeciste care, unind spiritul critic cu cel sincronic, a impus, nu numai un nou model de poeticitate, clasicizat acum, ci un nou tip de discurs poetic și (de ce nu?) cultural. La întrebarea dacă mai cred în generații literare cred că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
susținuți de critici mai vechi sau mai noi. Cazul curentului pornografic, lăudat și premiat, la un moment dat chiar de Uniunea Scriitorilor. Alții teoretizează și promovează "fractalismul", "paradoxismul" (Fl. Smarandache), gematriile, romanul algebric etc. Chiar dacă se află în vădit crepuscul, optzeciștii încă mai susțin, teoretic, postmodernismul prin condeie ca Ion Bogdan Lefter, Al. Mușina, Iulian Boldea, Eugen Lungu, în Basarabia. Și s-ar putea continua. Ceea ce este cert e că mișcarea critică actuală este incapabilă să cearnă valorile. În două decenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
etno-jazz, așa cum reușesc strălucit Grigore Leșe și Maria Răducanu. A.B. Care sunt modelele tale literare? Mă gândesc, în primul rând, la autorii canonici, fie că ei sunt Eminescu, Barbu, Rilke, Trakl, Dante sau Petrarca. Am învățat foarte mult de la optzeciști, pe care i-am cunoscut ca profesori de scriere creativă în taberele naționale de creație organizate în "obsedantul deceniu" de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. În anii aceia, a fost o fericire să-i ascult ori să mi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
până în prezent? Am debutat în presă cu poezie, în august 1982, la cîteva zile după ce împlinisem 20 de ani. Se petrecea în "Amfiteatru" după ce, în iarnă, debutasem la Cenaclul de Luni, primit cu simpatie de Nicolae Manolescu și idolii mei optzeciști, mai mari cu 8-9 ani decît mine. Pe scenă și editorial nu se putea și am așteptat revoluția. Nu regret. Un debut prematur și nereușit poate strica mult. De la debutul editorial, din 1993, s-au adunat multe volume, multe piese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
adjectiv calificativ, tocmai pentru a nu-l provoca, precum imprudentul Oedip, am fost coleg de grupă, între anii 1963-1968, cu Adrian Păunescu, Ion și numai Ion Alexandru. Ei au plecat. A mai îndrăznit-o Mircea Nedelciu, marele prozator al generației optzeciste. Ne întâlneam, mai ales, în librăria editurii Cartea Românească, sau prin subsoluri, unde patrona Florin Iaru. S-a prăpădit, în mod absurd, poetul Ștefan Drăghici, de la Călărași. Primele mele pierderi scriitoricești s-au numit Jacques Byck, care m-a îndemnat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
combaterea, în schimb, a tot ce înseamnă manifestarea bunului plac subiectiv-literaturizant. A.B.La ce lucrează, în prezent, criticul Cornel Regman? De curând, am predat Editurii "Cartea Românească" un volum de critici, foiletoane și articole intitulat Dinspre "Cercul literar" spre optzeciști. Așadar nu e vorba de stabilirea unei filiații între cele două grupări și generații literare, ci pur și simplu de faptul că articolele cuprinse în volum tratează, majoritatea, subiecte legate de opere și autori aparținând respectivelor mișcări. Într-un compartiment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ce urmau, buluc, să apară, a... dispărut! Dar, cum o spuneam, nu a fost o „simplă” neglijență colegială tipic balcanică; nu, a fost, pentru „imbecilul, naivul” incorigibil ce eram, un semn, un semnal - sunetul unei trâmbițe care chema la „unirea optzeciștilor” și la „luptă strânsă” nu numai contra „bătrânilor șaizeciști”, până atunci, până’n zorii mult suspectatei revoluții, extrem de curtați și, În aparență, admirați de tinerele „speranțe” În proză, poezie și critică; nu, era ceva cu mult mai „grandios”, mai „grav
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
opus vechilor canoane și criterii În care noi, „bătrânii naivi” Încă mai credeam. Și, sub flamura postmodernismului, agitată cu insistență și erudiție de poetul care a trecut cu succes la proză și chiar la roman, Mircea Cărtărescu, sunt chemați toți „optzeciștii”, dar și cei care sunt dispuși să arunce peste bord vechile canoane literare, militând pentru post-modernitate În literatură. Eu, sincer să fiu, nu Înțeleg mare lucru din acest curent cultural de sorginte americană, iscat, la Început, din faldurile cerebrale ale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la revoltă ca orice nouă, reală generație literară, așa cum Victor Hugo și ciracii săi au „avut dreptul” de a scandaliza opinia publică sclerozată de rigorile clasicismului Învechit. De fapt, azi nici nu mai asistăm la o singură „revoltă”, cea a optzeciștilor, ci aceste revolte sau simili-revolte se țin lanț. Și totul se explică poate prin simplul fapt că literele și „prinții ei” au intrat Într-un „firesc” con de umbră, acum, când formidabila presiune a mass-mediei răspândește mai ales agresiunea și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vreme, În ultimele decenii, nici nu au mai apărut romane de nivelul celor de dinainte de război, nici În Franța, după Céline, Montherlant sau Malraux, și nici la noi, după un Preda, Bălăiță, C. Țoiu sau Buzura. Deoarece, mai „tânăra generație”, „optzeciștii”, proclamând În ultima vreme sus și tare postmodernismul, care În fapt e o disoluție a acelor elemente esențiale, citate mai sus, ale construcției romanești, Își taie singură creanga de sub picioare. În plus, permit afluența „pe piața romanului” a tot felul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o să mi se spună, dar... revoluție nu Înseamnă și acest lucru: posibilitatea de a-ți găsi adevăratele, realele capacități, adaptări, profesii și vocații?! De acord, dar... dacă unii dintre prestigioșii mei colegi și prieteni, din generația mea biologică sau dintre „optzeciști”, și-au părăsit brusc și cu mare tam-tam vechile obsesii și preocupări, În care, nota-bene, obținuseră sub dictatură rezultate performante, cariere de prestigiu și, mai ales, unii dintre ei, opere interesante, poate chiar de Înaltă valoare, Înseamnă că... da-da
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inițiativă din partea gazdelor să-i reunească pe toți la Berlin, dar probabil, la cât s-a cheltuit până acum, un milion de dolari în plus n-a mai contat. Tot la Berliner Ensemble Theater discut cu Carmen Francesca Banciu - prozatoare optzecistă, stabilită la Berlin de mai mulți ani, unde a dobândit ceva notorietate literară, și cu Ingrid Băltăgescu, critic și profesor de română la Universitatea din Berlin, care se arată deosebit de interesată de aventurile noastre prin Europa... VASILE GÂRNEȚ: O plimbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prospectele și cărțile pe care le-am adunat în aceste câteva săptămâni de călătorie prin Europa. Fac o nouă triere, mai dură. Mai e și volumul acesta pe care mi l-a lăsat Andrei Bodiu la recepție, un dicționar al optzeciștilor români, unde figurez și eu, editat în engleză, la Editura Paralela 45. Pachetul a sosit abia ieri și, din păcate, n-am avut timp să promovăm dicționarul... Înainte să mă culc, cobor la parter. Barul hotelului e plin de scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
societate, cu „cariera” generației mele, numită „șaizeci” și care, cum spuneam, a fost mai mult decât o generație biologică. Nouă apoi, sub comunism, ni s-au alăturat cel puțin două promoții literare, numite „șaptezeci” și „optzeci”. După revoluție, e adevărat, „optzeciștii”, mai ales prin „corifeul și ideologul lor”, excelentul poet și prozator Mircea Cărtărescu, au încercat, cumva „să se rupă” de noi și de „aerul nostru literar și ideatic”, fapt ce nu se întrezărea „înainte”, în ultimul deceniu ceaușist, când „ei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Apoi, fiindcă am venit dintr-o margine și geografică, dar și de preocupări m-am încăpățânat să urmez o facultate și extrem de dificilă și fără legătură cu domeniul literar, automatica. Dar, cum observam, urma alege: am ajuns, în ochii multora, optzecist și sper să nu mă opresc aici, să mă număr și printre douămiiști și printre alții care vor mai fi să fie. Dacă nu ai fi scris, dacă nu ai fi avut acele "clipe de diamant", pe care le numești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
1989, cerînd astfel o nouă legitimare istorică. Dacă au programat ceva în cultură, asta n-a fost decât mediatizarea impostorilor în dauna scriitorilor autentici, prin intermediul revistei Săptămîna sau a Suplimentului literar-artistic al "Scânteii tineretului". Ori, după cum bine știm, în Săptămîna optzeciștii erau puși la stîlpul infamiei numit "judecata de apoi a poeților". Fenomenul cultural opzecist n-a fost creat, ci doar urmărit de Securitate. Se știe că în afirmarea generației '60 a fost implicată propaganda de partid, pentru a înlătura proletcultismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]