24,963 matches
-
de o economie mondială, ci de conștiința globală că împărțim aceeași planetă și că avem un destin comun;” Societățile sănătoase caută echilibru în orice lucru. Ele recunosc un rol atât guvernului, cât și întreprinderilor răspunzătoare pe plan local, în timp ce se opun dominației puternicelor guverne și corporații de la distanță. În mod similar , ele caută autonomia locală, în timp ce împărtășesc de bună voie informații și tehnologie, evitând atât dependența externă cât și izolarea locală. S-ar putea ca statele mai mari care au devenit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
devin tot mai suspecte. Prin urmare „recuperarea spațiului nostru economic ne obligă să transformăm asemenea politici și instituții și să avantajăm în schimb tot ce este mic și poate fi controlat pe plan local. [...] Dacă aceste măsuri par să se opună tendinței actuale spre tot ce este mare și mondial, aceasta este chiar intenția noastră. Un impozit pe tranzacțiile financiare în proporție de 0,5%. [...] O suprataxă gradată pe acumulările de capital pe termen scurt. Cererea de a se crea o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de la bun început «politic corecți». Viitorul e al lui Huxley, nu al lui Orwell... [...] Iosif Sava a fost singurul care, în toți acești ani ai politicii, negoțului și tâlhăriei, a oferit omului de cultură un refugiu pentru demnitate. S-a opus cu toată ființa lui căruntă și distinsă asaltului mârlăniei, pragmatismului feroce, ignoranței mulțumite de sine, rânjetului dizolvant, kitschului dezlănțuit, divertismentului cretin. Și lumea aceasta nouă, de orori și porcării colorate, nu l-a iertat. Dacă fiecare ființă omenească ar iubi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și le explică prin vidurile României, dezertând astfel de la responsabilitatea individuală. Este drept că schimbarea la față a țării nu se poate face prin eforturi divergente și disparate, ci este necesară o modificare structurală pe bază de orientare colectivă. [...] Religia, opunând veșnicia în fiecare clipă a timpului, paralizează avântul răsunător (răsturnător). [...] Românii au prea multă umilință. [...] Umilința te așează sub lucruri. În momentul în care românii vor abandona ideea de destin, ca realitate sub care omul geme, incapabil de a se
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să pot spune ceva - deși n-aș fi avut ce -, se aplecă deasupra ei și o linse. Apoi o băgă în gură și începu s-o sugă. Am încercat, din politețe și ca să nu se poată spună că nu mă opusesem, să-i trag capul înapoi, dar degeaba. Anca o sugea din răsputeri. M-am uitat în retrovizor. În parcare nu era nimeni în afară de noi. M-am rezemat de spătarul banchetei și am lăsat-o pe Anca să își continue treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Buzunar, de Cărți Pe Care Ai Putea Să Le împrumuți De la Cineva, de Cărți Pe Care Toți Le-au Citit Deci E Aproape Ca Și Cum Le-Ai Fi Citit Și Tu. Dejucând aceste atacuri, te îndrepți spre turnurile cetății, unde îți opun rezistență Cărțile Pe Care De Atâta Vreme Ai Programat Să Le Citești, Cărțile Pe Care Le Căutai De Ani De Zile Fără Să Le Găsești, Cărțile Care Tratează Ceva De Care Te Ocupi în Clipa Asta, Cărțile Pe Care Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
succesiune fluentă de decupări, ce cuprinde una câte una filele și le seceră; cu un foșnet vesel și prietenos, hârtia întâmpină acel prim vizitator, ce anunță nenumărate răsfoiri de pagini, mișcate de vânt sau de privire. O mai mare rezistență opune latura orizontală, mai ales dacă e alcătuită din pagini duble, care necesită o mișcare lentă înapoi; atunci, sunetul seamănă cu o sfâșiere sufocată, cu note mai triste. Marginea foilor se destramă, dezvăluind țesutul filamentos; se desprind fâșii subțiri, numite „bucle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
regăsi superficial în întuneric, unde toate îndepărtările se șterg, înainte ca vise divergente să vă târască iarăși de o parte și de alta. Dar nu ironizați această perspectivă de armonie conjugală: ce imagine de pereche mai fericită i-ați putea opune? Îi vorbești Ludmilei despre romanul pe care-l citeai așteptând-o. — E o carte din cele care-ți plac ție: comunică o senzație de neliniște încă de la prima pagină... O scânteie interogativă apare în ochii ei. Te cuprinde un dubiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atâtea, ea nu era numai victima; într-adevăr, între detașarea înghețată a domnului Okeda și hotărârea ei încăpățânată nu știu cine era câștigătorul. Cât despre Makiko, avea tot aerul vesel și distrat pe care unii copii, crescuți în mijlocul neînțelegerilor dintre părinți, îl opun mediului, ca o pavăză; ea și-l purtase cu sine, crescând, iar acum îl opunea lumii străinilor, ascunzându-se parcă în spatele unei voioșii nematurizate și trecătoare. Îngenunchind pe un bolovan de pe mal, m-am întins să apuc creanga cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
hotărârea ei încăpățânată nu știu cine era câștigătorul. Cât despre Makiko, avea tot aerul vesel și distrat pe care unii copii, crescuți în mijlocul neînțelegerilor dintre părinți, îl opun mediului, ca o pavăză; ea și-l purtase cu sine, crescând, iar acum îl opunea lumii străinilor, ascunzându-se parcă în spatele unei voioșii nematurizate și trecătoare. Îngenunchind pe un bolovan de pe mal, m-am întins să apuc creanga cea mai apropiată de nufărul plutitor și l-am tras ușor, atent să nu-l rup, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că vrea să pună un pachet undeva, într-un bufet, ascuns într-un loc unde nu poate fi găsit. — Vreau să pun ceva la păstrare, continuă ea. Acel lucru va fi în siguranță acolo. El îi căută nod în papură, opunându-se din răsputeri acestei idei, dar ea aduse din nou vorba despre împrumut, iar el cedă. O să se ducă în după-amiaza următoare când toată lumea va fi la serviciu. Studiase problema: nici măcar menajera nu va fi acolo, și nici câine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
uita să zici, cât de des poți, că i-au persecutat comuniștii... Altfel, n-are nici un chichirez... - Și i-au persecutat? A făcut vreunul pușcărie? - Ei, Caransebeș... N-au făcut nimica... Da’ așa dă bine: în sufletul lor s-au opus întotdeauna, acolo erau frământările. N-au ieșit o dată la muncă patriotică, la tăiat gardurile verzi și la ridicat gunoaiele, în ograda lor și cu perdelele trase s-au simțit liberi. Întotdeauna. Au bocit când cu Cehoslovacia și tancurile rușilor, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a-i schimba trăsăturile. TÎrfa aceea de zeiță neagră putea să putrezească În mlaștinile pestilențiale din Dahomey, pentru că el, Oberlus, nu avea să mai ceară nimic nimănui. Nici măcar zeilor. Ceea ce dorea lua cu forța, iar pe cel care i se opunea Îl anihila. Și astfel, lumea Înțelegea. Lungit pe stînca lui, Își plimba luneta asupra insulei și Își zărea supușii, cu spinarea Încovoiată, muncind cu sîrg douăsprezece ore pe zi fără să scoată o vorbă sau să lase să le scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să continue să vîslească, neobosit, pînă la mult visatul țărtm peruan. Oricît de departe ar fi fost purtați, În oricît de multe capcane ar fi Încercat să-l prindă zeii din Olimp și oricît de mult i s-ar fi opus, nici măcar ei nu puteau muta din loc continentele, iar el, Oberlus, Iguana, avea să iasă Învingător. Era numai o chestiune de tenacitate și de timp, iar de aceste lucruri Oberlus nu ducea cîtuși de puțin lipsă. Dormi Întreaga noapte fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bucurau de o publicitate prea mare. "Chestiunea Cocoș" intra în această categorie. Iar, el, Leonard Bîlbîie, era făcut pentru a lămuri o astfel de confuzie. Așa judecase Mihai Mihail și nu avea cum să-l contrazică, nici cum să se opună, cu toate că habar nu avea cum trebuie să procedeze în concret. Acum, cînd în fiecare dimineață, cu ziarele așezate cu grijă pe birou, lîngă telefonul său, își plimba încetișor privirea peste titlurile de-o șchioapă, știind prea bine pînă unde pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe piept, se cam umflase în pene și avea un aer foarte doctoral. Consider că sfîrșitul lui Leonard Bîlbîie se datorează în principal acestui mod viciat de a gîndi, în care realitatea se contrapune imaginației, în loc ca adevărul să se opună neadevărului. Purtați o mare responsabilitate, domnule Mihail. O foarte mare responsabilitate fie în cazul în care ați promovat acest mod greșit de a gîndi în cadrul Serviciului, fie în cazul în care l-ați împins pe Bîlbîie într-o afacere unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Serghei) cerceta arhivele mănăstirilor. Această căutare a surselor primare ale Conspirației poate constitui un capitol aparte dintr‑un stufos roman fantastic. (Cuvântul roman apare În text pentru a doua oară, cu toată Încărcătura acestui concept. Însă rațiuni economice se vor opune ca această povestire, care este o parabolă despre rău, să se Împlinească la dimensiunile unui roman a cărui acțiune ar fi putut avea loc Într‑un timp incert, pe imense Întinderi ale continentului european până la Ural și până după Ural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce fel de vas dorește acesta. Să aibă vreo treizeci de metri lungime pe zece metri lățime, răspunse Miti Matái. Rapid atunci când este nevoie, dar cu o mare capacitate de transport. Carenele să fie în formă de V, ca să nu opună rezistență curenților și derivei. Cele două catarge să poarte vele cât mai mari cu putință. —Coviltire? — Da. Două, joase, dar care să ofere mult spațiu. Cel de la prova să se poată transforma în platforma de atac. Atât catargele, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
moment nu se găsea pe insula nici un prizonier de război, nici un adult foarte bolnav și nici un batran muribund de care să se poată lipsi fără mustrări de conștiință și, cu toate că ochii tuturor se întoarseră imediat către bestie, Miti Matái se opuse uciderii lui, argumentând că tatuajele de pe corpul lui erau prea valoroase pentru a permite să se piardă într-un mod atât de stupid. — Încă n-am deslușit cea mai mare parte a misterelor pe care le ascund, spuse. Și vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici până pe coastele Rairateei. Atunci va trebui să găsim pe altcineva, insistă Navigatorul-Căpitan. De sălbaticul asta am nevoie. Roonuí-Roonuí propuse organizarea unei expediții rapide în oricare dintre insulele învecinate, cu scopul de a captura un prizonier, insă Hiro Tavaeárii se opuse cu fermitate: —Pentru prima oara în ultimii ani este pace între noi și vecinii noștri, spuse. Și nu mi se pare potrivit să riscăm ruperea acestei păci tocmai în momentul în care cei mai buni războinici ai noștri pornesc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spre întunecosul Al Cincilea Cerc, din care numai Miti Matái reușise să se-ntoarcă, de aceea tobele și flautele păreau să cânte de înmormântare, unindu-și plânsul cu cel al norilor. Întinseră bestia pe placă de lemn, fără ca aceasta să opună vreo rezistență, însă când îl văzu pe Hinói Tefaatáu, galben la fața, căci nu închisese un ochi toată noaptea, apropiindu-se împreună cu alți doi bărbați, toți trei având în mâini cuțite bine ascuțite, făcute din cochilii de scoici, înțelese dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oribile tatuaje fuseseră dintotdeauna dușmanii lor cei mai aprigi, ucigași fără scrupule, care la fiecare șase sau șapte ani îi atacau prin surprindere, răpindu-le femeile și copiii și omorându-i fără milă pe cei care încercau să li se opună. Îi cunoșteau sub numele de Te-Onó (baracude), căci, la fel ca acești pești, atacau mereu în număr mare, prin surprindere și fără pic de milă, nici măcar pentru cei mai slabi. Adaugă, de asemenea, ca în cadrul anumitor ceremonii practicau canibalismul, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o s-o mai duc mult... De ce insisți cu prostiile astea? se plânse băiatul. Ești mai sanatos că oricare dintre noi. —E posibil, admise căpitanul Mararei. Dar ceva se va-ntâmpla, pentru că nimeni, iareu cu atat mai putin, nu se poate opune legilor zeului Tané. Tonul lui era acum de profundă părere de rău. Singurul lucru pe care i-l cer este să-mi permită să conduc vasul până când vom ajunge din nou în Al Patrulea Cerc. De acolo, am să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să intervină pe langă Miti Matái ca să-i permită să se întoarcă pe insula „baracudelor“. — Dacă n-o face, argumenta ea, Octar o să vină după mine până în Bora Bora și-o să-i omoare pe toți cei care o să i se opună. Sunt femeia lui, îl port în pântece pe fiul lui, iar Octar nu e omul care să permită cuiva să-i răpească familia. Nici Miti Matái nu e omul care să dea înapoi, răspundea Vahíne Tiaré. A luat o hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Din clipă când ne-am dezlipit de țărmul insulei au știut că n-o să mă mai întorc niciodată și au acceptat acest lucru, pentru că sunt conștienți că ăsta este destinul pe care Tané mi l-a rezervat... Cum să te opui voinței zeilor? Cine ar îndrăzni să se ridice împotriva lor?... Făcu un gest de plictiseală, ca și cum ar fi vrut sa alunge o muscă. Dar să nu mai vorbim de mine, ci de tine... Ce ai de gând să faci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]