2,543 matches
-
astă-dată să-i „spună ceva“ domnului Hanway, își duse mâna la ochi simțindu-se din nou cuprins de acea amețeală care-i împăienjenea vederea, vertijul dezgustului de singurătate și de frustrare, în care șiruri nesfârșite de fulgi de zăpadă îl orbeau și-i obliterau orice interes. Își aminti de un vis în care rătăcea prin vaste caverne vibrante și își dădea seama, cu disperare, că erau de fapt grote de gheață adânc săpate sub un ghețar, grote în care era sortit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să simtă că, prin aceasta, terminase pe vecie cu George și că îl putea da uitării. Joi seara, Tom și Rozanov trecură efectiv unul pe lângă celălalt, Rozanov ducându-se la Papuc și Tom la Diane, dar amândoi erau atât de orbiți de gândurile lor, încât nu se observară. Nesta Wiggins, pe care o scârbea priveliștea femeilor speriate de bărbați, ar fi făcut o criză de nervi dacă ar fi putut auzi discuțiile care avură loc între Pearl și Hattie pe parcursul zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se ridice în poziție verticală. Mormăi: — Trebuie să mă duc. Trebuie! Se târî, anchilozat, până în hol, urmat de Hattie și, pe urmă, după ce bâjbâi în întuneric după cheie și clanță, deschise ușa. Răbufnirea de lumină rece, strălucitoare, a dimineții îl orbi o clipă. În ușă stătea Tom McCaffrey. Se uită la ei cu ochi năuci, sălbatici, istoviți. Părul îi era încâlcit, cămașa descheiată, picioarele desculțe. Rosti cu voce joasă, limpede: — Am venit după Hattie. John Robert nu șovăi nici o secundă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spre namila culcată pe dalele de piatră și, cu piciorul, îl împinse pe filozof în bazinul cu apă fierbine, gâlgâietoare, învăluit în aburii lăptoși. George rămase un moment uluit de brusca dispariție. Apa fierbinte îi împroșca picioarele și vaporii îi orbeau ochii. Apoi, în cavitatea albă, prelungă, de sub el, văzu ceva albastru și negru plutind și agitându-se la suprafață: cămașa de noapte. George își spuse: „Ar fi trebuit să-i scot cămașa. Dar, de bună seamă, nu-l puteam dezbrăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
citește... Dar George, ascunzându-și fața în iarbă, repeta întruna: — Oh, slavă Domnului... oh, dăruiește-mi iertarea... slavă Domnului! — Citește asta, citește, ia scrisoarea asta! George se răsuci din nou pe o parte și spuse: Nu mai văd nimic. Am orbit. Îmi deschid ochii și nu e nimic, numai întuneric, numai negru. E o eclipsă de soare? — Nu. — Ah, îmi aduc aminte. Soarele, floarea soarelui, farfuria zburătoare... Mi-a trimis o rază drept în ochi. Mi-a ars vederea. — George, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmă va veni tot la ea ca „să-l salveze“. Pornind de aici, acordase o semnificație magică „încercării de omor“ de la canal care ar fi putut însemna criza finală, punctul culminant, de unde va începe cotitura. Aici, poate că Stella era orbită de vanitate, un cusur simplu și ubicuu, adeseori ignorat de cei ce pretind să explice misterele comportamentului uman. Cât despre puterea de a prevedea, eu cred că actele omicide sau sinucigașe depind adeseori de anumite elemente contingente prea subtile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
analizele diverse ale gândirii corecte oficiale subliniază din contră individualismul dominant, supremația societății de consum, drama pe care o reprezintă șomajul și alte povești de același fel, care nu sunt de fapt decât proiecția valorilor celor care au monopolul cuvântului. Orbiți cum sunt de ideologia economică, le este greu să înțeleagă că aceasta este, în totalitate, saturată. În diversele lor manifestări, barbarul, grotescul, excesul etc. sunt formele contemporane ale tragicului etern. Așa cum remarca înțeleptul Montaigne: "În fața faptelor care li se propun
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ori , îndeajuns pentru a deveni dependent. Din acele clipe , viața băiatului s-a schimbat complet . Începe să-și mintă părinții cerândule din ce in ce mai mulți bani , cum că i-ar trebui la școală , începe să fure și să-și vândă din haine. Orbiți de dragoste părintească și de îngredere deplină pe care o aveau în el,aceștia fac tot posibilul să îi trimită băiatului banii pe care de fapt îi cheltuia pe droguri. Mama i se părea ceva suspect, dar când mergea a
Fii conştient , drogurile îţi opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agafitei Bianca, Vlădeanu Dobrița () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1960]
-
fereastră și a deschis ochii. Aista-i foc, Toadere! Aista nu-i fulger. Arde ceva încolo spre gârlă... Spre Șărpărie... Ei arde. Ce să ardă? Aista-i fulger, Marandă. Unde ai văzut tu fulger roșu? Fulgerul îi alb și te orbește. Așa de tare îi lumina lui. Și după aceea se aude tunetul. Aiasta îi lumină de foc, Toadere! Lasă că am să ies acușica afară - că tot am o treabă - și ți-oi spune dacă-i laie sau bălaie. Până
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din primele volume, unde teluricul și astralul se armonizează, alcătuind un spațiu ocrotitor pentru vis și pentru îndrăgostiții care-și desfășoară sufletele, unul spre celălalt, asemenea perechii primordiale: Pe malul apei, scund / Într-o raclă de prund / Să ne iubim - orbi / De lumina din plopi / Și de frunza ce scapă / Sau licăre-n apă. Natura, (aproape) omniprezentă în poemele lui Ion Lazu, nu este zugrăvită, în manieră tradițională: poetul reține, de fiecare dată, un număr minim de elemente - cărora le conferă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în toate cetățile pe care ți le dă Domnul, Dumnezeul tău, după semințiile tale. Și ei să judece poporul cu dreptate. 19. Să n-atingi nici un drept, să nu cauți la fața oamenilor, și să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înțelepților și sucesc cuvintele celor drepți. 20. Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să trăiești și să stăpînești țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău. 21. Să nu-ți așezi nici un idol de lemn lîngă altarul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
numai pe sine și nu cunoaște niciodată lumina. Mai am încă multe lucruri să vă spun, dar nu le puteți purta încă, pentru că ochii voștri sunt obișnuiți mai mult cu întunericul, iar lumina deplină a Tatălui divin Ceresc v-ar orbi. De aceea, voi nu puteți să înțelegeți deocamdată ceea ce vă spun în legătură cu Tatăl divin Ceresc, care M-a trimis la voi. Urmați, mai întâi, să înțelegeți și să respectați doar legile Mamei divine a Naturii, despre care v-am vorbit
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mai auzit o dată, să nu mint. Era o noapte oarbă de iarnă, mă pierdusem pe un câmp viscolit și nu mai știam încotro să mă îndrept. Totul era alb în jur, un întuneric alb, o mlaștină albă, vântul spulbera zăpada orbindu-mă și orice drum dispăruse. Eram gata să cedez, să mă așez în zăpadă epuizat, renunțând să mă mai lupt cu viscolul, când am auzit din nou acel clopot... Apoi am rămas singur cu meandrele vieții mele... Mă credeți că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
după ce mă întorsesem din mlaștină, am avut un moment de confuzie și derută. Cum stam lângă Eleonora pe bancă și priveam trâmbele stârnite de vânt, o rafală violentă a transformat întreg peronul într-un vârtej de praf care m-a orbit și m-a silit să închid ochii. M-am simțit ca un beduin în deșert. Și deodată am avut senzația că din norul de praf apare un tren, roșu-cenușiu ca și ceața uscată care plutea deasupra câmpului. Era alcătuit în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am așezat pe o movilă și cred că am ațipit imediat. Dar și în vis continuam să aud țipetele păsărilor. Și parcă un cârd de ciori, în loc să se întoarcă la marginea mlaștinii, au tăbărât pe mine furioase și m-au orbit cu ciocurile și cu ghearele. Cum să mai ies orb din mlaștină? mi-am zis. Dacă voi porni, voi luneca în primul smârc și-mi voi găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii. Atunci am auzit un sunet
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tragedie. Într-adevăr, aveți datoria să judecați astfel încît să fie mai puține victime. Aveți datoria să micșorați frica, dacă puteți, nu s-o ajutați. Sânt de acord din acest punct de vedere cu domnul procuror. Numai că domnia-sa, orbit de legea talionului, n-a vrut să vadă adevărul după ce l-a invocat tot timpul. Or, adevărul acesta e: în timp ce frica râde poate în hohote undeva în afara acestei săli, victima ei așteaptă să devină și victima judecătorilor. Alegeți cui vreți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ceea ce căutam m-a apucat un fel de disperare. Am pornit mai departe, de data aceasta mai încet, pipăind metodic fiecare centimetru pătrat din perete, verificând fiecare zgârietură. Lumina nu slăbea o clipă, năvălea prin pleoapele mele neputincioase și mă orbea. Nu mă opream totuși. Am făcut, astfel, de câteva ori ocolul peșterii fără să dau de nici un semn de ușă. M-am pomenit strigând de furie și de neputință și mă mir că în clipa aceea n-am înnebunit de-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să se creadă zei. Dar uneori înțelepții au reușit să-i corupă și pe incoruptibili, să stârnească vanitatea și în cei virtuoși. Înainte de a deveni victimă pe eșafod, implacabilul Robespierre a fost victima celor care l-au făcut să fie orbit de propria sa virtute. La urma urmei, oricât de îndreptățite ar fi obiecțiile împotriva lor, fanaticii sânt mai necesari decât înțelepții. Nu atât adevărul unor idei a influențat lumea, cât convingerea cu care aceste idei au fost rostite. Surâsul fin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cel mult aș putea pretinde că m-am retras în pustiu să-mi verific teoria despre Dumnezeu, adică să caut partea din mine care nu vrea să moară. Și, bineînțeles, am eșuat. "Altminteri ― aș adăuga ― m-aș întoarce să vă orbesc cu învățătura mea. Ca un adevărat Dumnezeu. În schimb, dacă voi reuși, mă întorc orbit de pulberea rătăcirilor mele. Ca un adevărat om." Dar cine m-ar crede? Profeții nu mai sânt la modă, iar cei ratați sânt de-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
despre Dumnezeu, adică să caut partea din mine care nu vrea să moară. Și, bineînțeles, am eșuat. "Altminteri ― aș adăuga ― m-aș întoarce să vă orbesc cu învățătura mea. Ca un adevărat Dumnezeu. În schimb, dacă voi reuși, mă întorc orbit de pulberea rătăcirilor mele. Ca un adevărat om." Dar cine m-ar crede? Profeții nu mai sânt la modă, iar cei ratați sânt de-a dreptul plicticoși. Singura care m-ar fi putut întreba ceva era Eleonora. Dar Eleonora nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
discuția la Bogdănești; toți acuzam pe soția adulteră a dramaturgului, și numai Mihaela singură îi lua apărarea. (De ce nu i-ar fi luat-o dacă era în aceeași situație?) Aveam prea multă încredere în mine și încrederea asta nesfârșită mă orbise. O urmărisem după aceea fără convingere, încredințat că fac o prostie. Nu descoperisem nimic, o protejase norocul, în-demnînd-o în ziua aceea să se ducă la Veverița. Știu, nu trebuia să mă declar mulțumit numai cu atât, ci s-o supraveghez
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mine. (Hm, nu era greu de ghicit!...) Poate altcuiva i-ar fi stârnit bănuiala și mai puține elemente decât acestea. Numai eu n-ajungeam s-o bănuiesc, chiar dacă mi-ar fi dat să înțeleg pe șleau. Într-atât eram de orbit de orgoliul fără margini care mă stăpânea. ― Ai văzut, tată, ce soi bun este femeia oare roșește? Și tu, Alexa, care spuneai c-o să trăim o sută de ani în casa lui Coleșiu? Hotărât, ne-ai dat prea mult. Poate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
minciuni cinice, când am jurat să nu mai am vreodată carnet de partid, când vedeam ex fo liindu-se în toate închegările politice aceeași securime, eșaloanele doi și trei ale vechii nomenclaturi și când rapida reorientare a oportuniștilor de carieră te orbea, literalmen te. Am avut și am prieteni sau cunoștințe în toate partidele care au defilat pe scena politică în aceste două decenii. Am fost ispitit adeseori „să intru într-o com binație“ ori îndemnat să „tac binevoitor“, măcar. N-am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cald care-mi dezmorțește trupul. Poate că fericirea e vulgară, te coboară la o condiție animalică. Ei și? Se răresc zgomotele din jur. Cei care mănâncă în prima serie încep, probabil, să plece. Mă răsucesc cu fața la soare. Lumina violentă mă orbește acum. Stau cu ochii închiși, câteva clipe, după aceea deschid pleoapele cu precauție. Cerul e perfect senin. Mă uimește totdeauna, la mare, vara, fixitatea amiezii. Atunci, pentru puțin timp, totul e parcă în cumpănă. Viața și moartea. Deșertăciunea și gloria
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
judecată, să nu te atingi de dreptul săracului. 7. Ferește-te de o învinuire nedreaptă, și să nu omori pe cel nevinovat și pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat. 8. Să nu primești daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschiși și sucesc hotărîrile celor drepți. 9. Să nu asuprești pe străin; știți ce simte străinul, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. 10. Timp de șase ani, să semeni pămîntul, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]