1,597 matches
-
ceilalți occidentali, vezi van der Leeuw și atâția filosofi protestanți. Însă Paștele, așa cum l-am văzut sărbătorit în Grecia, seamănă mult cu un mister antic - și aceasta este poate o formă mai autentică de creștinism decât cele create de popoarele orgolioase ale Occidentului, creatoare de Istorie (atâta vreme cât ea durează...). Simbolurile sunt ele „fapte de limbaj” sau substanță autonomă, Șlimbajț etern al umanității? Știu, catolicii romani și majoritatea protestanților resping cu fermitate ideea unui simbolism autonom, și așa și trebuie: un mesaj
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și compare cu el. Într-adevăr, toate "notele sale zilnice" ne introduc și mai mult în alchimia intimă a singurului scriitor român care se poate mîndri că a cumulat toate variațiile posibile și ale orgoliului, și ale vanității. Există scriitori orgolioși. Există scriitori vanitoși. Camil Petrescu a reușit să dezică toate tratatele de morală ce despart orgoliul de vanitate deoarece la el orgoliul și vanitatea se află într-o permanentă coexistență. Și încă una deloc pașnică, o coexistență furtunoasă; am putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care, da, sunt la fel de mândru ca și de cele mai bune, mai „rezistente” opuri ale mele! Sigur, nu totul este spus „acum”: urmează vama, „justiția” definitivă a postumității, și eu sunt primul care o invoc și-mi curbez gâtul meu orgolios sub această „spadă a timpului” care mă așteaptă, pe mine ca și pe cei care, contemporani mie, de aproape sau de departe, au Împărțit timpul lor - Timpul lor! - cu mine, acel timp al luptei, credinței, Îndoielilor, erorilor multiple, lașităților, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cerșetorie a divinității doar În momente de criză! Nu, ci mai ales În momentele de „victorie”, de prea-plin, de Împlinire bruscă, neașteptată și insuportabil de plenară a unui vis, a unui țel care mie Însumi mi se părea atât de orgolios, de arogant, Încât nu-l confesam decât unor prea puțini intimi, uneori nici mie Însumi. Și atunci, aproape fizic, „Îl” simțeam pe acest zeu al bucuriei și dansului, al nepăsării și poeticului, frate cu Eros prin care, Însă, abia mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adevărat singuri - singuri În natură, re-descoperind-o, cu farmecul și echilibrul ei de suprafață și forțele ei distrugătoare și clătinătoare, creatoare din adâncuri! -, atunci, În acel extaz trecător al vieții - atunci, În acele clipe „Îl vedem”. El este! Apoi se retrage orgolios, nu atât ca să se apere pe sine, ci pe noi. Pe care se pare că ne disprețuiește, dar... din nou, acest cuvânt, acest verb Își pierde Înțelesul când punem În mișcare forțe atât de inefabile și de teribile precum Prezentul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În România doar de Partidul Liberal; el Însuși măcinat de divergențe și mișcări de „curent” interne, dar care avusese instinctul politic - sau instinctul electoratului, pur și simplu! - de a se despărți de Convenție Înainte de alegeri, rămânând În parlament. Iar penețiștii, orgolioși, au făcut greșeala de a nu cere votul În numele lor, ci al unei „coaliții” (Împreună cu U.F.D.-ul mi se pare!Ă, având nevoie deci de 10%, pe care, vai, nu le-au primit! Înainte Însă de această tactică eronată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
creatoare, Îndeosebi Într-o cultură tânără care are o acută nevoie de creație amplă, Înalt profesională și, mai ales, o creație care să treacă și dincolo de formele mai naive, primare, ale unei literaturi care ambiționează să cânte În amplul și orgoliosul „concert” al literaturii Apusului - adică dincolo de poezia intimistă! Prin genurile care cer substanță și așezare ideatică, culturală, informație largă și organ și aptitudine pentru concept, pentru abstract, pentru construcție, cum sunt romanul - de idei, de viziune! -, eseul, sociologia, psihologia, filosofia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
viguros, cum este cel românesc, care se grăbește să se Încarce cu aerele satisfăcute, suficiente, de fapt, ale Occidentului. El Însuși, după un imperiu post-renascentist, post-iluminist, cu o perioadă romantică formidabilă În capitalele culturale de atunci, Paris, Viena, Berlin, declină orgolios, uneori de-a dreptul arogant!; probabil pentru a „salva fața” și, mai ales, pentru a ascunde, stângaci, un tot mai evident - și distrugător! - complex de inferioritate (era să scriu: complex de iritare!Ă față de dominația tot mai accentuată a Americii de Nord
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
realitate” care „nu există”, cu care nu avem ce face și care „mai mult ne’ncurcă” În alergăturile și necesitățile noastre diurne, În „lipsa noastră de timp”, un alt cadou, ca și brutalitatea banului, pe care ni-l face lumea orgolioasă, apuseană. Sensul vieții - unitatea cu idealurile adolescenței, unitatea vie, activă, care uneori ne duce pe acel platou care pare al ne-adaptaților, al acelor falși ratați din care se recrutează apostolii unei credințe. Deoarece nu poate fi „Împlinită” o existență
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
modernitate, la noi, Începând cu Iașul literar și apoi cu Bucureștii anilor interbelici, literatura a jucat probabil rolul major și dominant nu numai În „educarea și iluminarea poporului”, dar și În unificarea forțelor creatoare, de apropiere și de „imitare” a orgoliosului Apus cultural, modelul și farul nostru În ultimele secole. Din filosof, spre regretul meu, Liiceanu a lunecat tot mai mult În rolul unui fel de „popă laic”, al unui ins Îmbibat de etică, de sfaturi „Înțelepte” În tot felul de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mult și o anume, neliniștitoare radicalizare a unei părți a lumii musulmane o arată. Care, dacă e să fim obiectivi, are nu puține argumente pe care le opune Îngâmfatului Apus, nu numai economice, ci și morale! Este evident că mândrul, orgoliosul nostru continent, cel european, se află În poziție subalternă față de toate aceste Încleștări și prognoze neliniștite ale viitorului. Ne unim acum În jurul Bruxelles-ului pentru a combate mai eficient economic, fără Îndoială, În lupta dură cu „marile platforme economice și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
strada Luterană, unde locuiesc și azi, pe colonelul de securitate care ocupase casa „cu japca”, cum se făcea atunci, după ce vechii ocupanți, o pereche de artiști evrei, emigraseră!Ă, pe scurt, În această lungă, mizeră, dar și splendidă, prolifică și orgolioasă perioadă a mea - orgolioasă, deoarece, afirmându-mi voința, liberul arbitru, mi-am regăsit echilibrul moral și demnitatea! -, Raicu s-a depărtat de mine, abia dacă ne mai salutam pe stradă. După mulți ani, la Paris, În casa lui Virgil Tănase
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și azi, pe colonelul de securitate care ocupase casa „cu japca”, cum se făcea atunci, după ce vechii ocupanți, o pereche de artiști evrei, emigraseră!Ă, pe scurt, În această lungă, mizeră, dar și splendidă, prolifică și orgolioasă perioadă a mea - orgolioasă, deoarece, afirmându-mi voința, liberul arbitru, mi-am regăsit echilibrul moral și demnitatea! -, Raicu s-a depărtat de mine, abia dacă ne mai salutam pe stradă. După mulți ani, la Paris, În casa lui Virgil Tănase, Într-o seară, mi-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a oferit o călătorie și un sejur de o săptămână În capitala Franței, pentru a-l reîntâlni pe prietenul meu de care mi-era dor și cu ale cărui avataruri de „adaptare” pe un sol etnic și cultural străin și orgolios compatisam, le Încercasem și eu cu vreo patru ani Înainte, parțial măcar, În Germania. Apoi, m-am stabilit eu Însumi la Paris și ne-am văzut, Matei, Cristina și eu, cu o anume regularitate - și eu am avut plăcerea să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu adevărat, deoarece eram convinși, iar Matei - dar și alți câțiva! - ne confortau În această credință că, deși aflați Într-o „periferie geografică și culturală europeană” și scriind Într-o limbă și Într-un ambient cultural „recent” față de secularul și orgoliosul Apus la care se Închinau toți marii noștri antecesori, noi, tinereii debutanți, aflați la primele vagi și „false” publicări, suntem și vom fi capabili de o artă mare! Profundă, originală, de tentă, culoare și valoare universală! Că avem tot dreptul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adaptăm Încă o dată, deoarece, nu-i așa, vremurile s-au schimbat radical. Când, nu-i așa, unii dintre cei mai sclipitori reprezentanți ai opiniei critice literare postbelice se expatriază, din motive valabile, și când, trebuind „să se adapteze” unor structuri orgolioase și, de fapt, rigide În toată substanța lor liberală, nu numai că „ne uită”, dar Își uită vechile opinii, entuziasme și credințe! Eu cred - și unora li se va părea absurd și paranoic acest lucru! - că un artist, un creator
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Iisus li s-a Încredințat și, mai ales, le-a Încredințat postumitatea „Învățăturii” sale, ce trebuia să tulbure nu numai comunitatea evreiască, a lui Abraham, Moise și David, a lui Ieremia și Iezechil, dar și pe cea triumfătoare, enormă și orgolioasă, cea romană. Acesta a fost În tinerețea mea „orbecăitoare” și „entuziastă” modelul prim pentru a avea Încredere În „proști” și pentru a avea răbdarea și curajul de a nu fugi de lângă ei, Încercând nu numai să-i aduc „lângă mine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce ți s-a Întâmplat să fi fost voit de tine; să devii stăpânul trecutului tău!” Nu cunosc o afirmație mai „arogantă” decât aceasta În toată filosofia și literatura ultimelor secole, care m-a format și ne-a format; mai orgolioasă, pe măsura zeilor, un semn, În interpretarea mea, un prim semn al acelui Übermensch, „supraomul nietzschenian”, interpretat În fel și chip, mai ales injuriat sau calomniat, manipulat cu grosolănie de inși sau de ideologii fanatice. Mi se va replica că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
norocul În suferință! Una, pe jumătate „imitată” din marea modă romantică a vremii, dar și pe jumătate veșnic renăscută din firea sa inaptă de mica, mărunta fericire omenească, respingând mereu acel noroc de care te Împiedici la toate colțurile străzii. Orgolios, princiar, vroind un „alt noroc”, cel pentru care era născut - spre fericirea, spre Împlinirea sa și spre adevăratul nostru noroc al neamului În a cărui limbă a scris și a cărui mantie istorică, nu totdeauna clară și justițiară, a Îmbrăcat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca atare În procesul creației literare, prima constatare după aceste vreo mie de pagini este că... da-da, că totul e ratat! Cele două titluri În primul rând; ca eseu, acest amplu text nu abordează consecvent și riguros tema, extrem de orgolioasă, a „sensului vieții”. Toate extrapolările care se referă la ea se sprijină pe segmente de biografie sau pe alte teme, cum ar fi libertatea, hazardul, erosul, adaptarea, norocul, destinul - mai bine zis capacitatea de destin - etc. Iar ca „memorii”, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
România rămăsese În urma primului război aliată cu Franța și Anglia; Mica Antantă, formată din Cehoslovacia, România și Iugoslavia, se prezenta ca replica regională a Antantei occidentale În Europa Centrală și Sud-Estică. Spre mijlocul anilor ’30, Nicolae Titulescu (1882-1941), talentatul și orgoliosul ministru de externe al României, se lansase Într-o politică aproape de mare putere — peste posibilitățile țării — urmărind realizarea unui sistem european de securitate și manifestând față de Hitler și Mussolini mai multă fermitate decât aliații francezi și britanici. Totul s-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
puțin harnici decât inteligenți), dar, cu siguranță, În primul rând „ceilalți“. Nu lipsesc nici interpretările care văd În spiritualitatea românească, deschisă spre nemărginirea cosmosului și spre marile Întrebări ale existenței, o sinteză superioară În raport cu spiritul pozitiv și tehnologic al Occidentului (orgolioasă interpretare, exprimată de filozofi ca Lucian Blaga, În Spațiul mioritic, 1936, sau Constantin Noica, În Sentimentul românesc al ființei, 1978). „Ceilalți“ sunt mai eficienți, românul mai profund, mai subtil, mai sensibil. Românii sunt foarte Înclinați să mediteze asupra acestui subiect
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de tata. Tata făcea cei mai mulți bani din tranzacții imobiliare superspeculative, majoritatea acestora agonisiți în anii în care Reagan era președinte, iar libertatea cumpărată cu bani l-a făcut din ce în ce mai instabil. Dar tata a fost întotdeauna o problemă - neglijent, abuziv, alcoolic, orgolios, nervos, paranoic - și chiar după ce părinții au divorțat în adolescența mea (la cererea mamei), puterea și controlul lui au continuat să se răsfrângă asupra familiei (care mai includea două surori mai mici), întotdeauna din rațiuni financiare (certuri nesfârșite între avocați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care abia îl știam), făcând un comentariu deștept despre despărțirea mea de Jayne („Căsătoria e din dragoste, divorțul e pentru bani“), iar când i-am răspuns la câteva întrebări a remarcat că vorbeam mult prea încet. Am făcut unele gesturi orgolioase cu mâinile, încercând să-i explic unele nuanțe. Fusese recent internat într-o clinică privată de dezintoxicare și în timp ce comparam situațiile noastre mi-am dat seama - după felul grăbit în care s-a îndepărtat - că știa că eram amețit rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
este Petersburgul? Nopțile albe, Ermitajul (Palatul de Iarnă), Călărețul de aramă, Catedrala Isaakievski, Palatul Amiralității, „podurile rabatabile” peste Neva, Piața Dvortzovaya și nu mai puțin celebra Fontanka etc., repere clasice, devenite - în epoca turismului triumfător - embleme ale unei foste metropole orgolioase. Dar există și o altă față a orașului, pe care am cunoscut-o din primele ore ale aflării noastre în orașul lui Petru cel Mare. Mi-e greu să mă abțin să nu descriu și eu acest revers lugubru - de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]