1,604 matches
-
strămoșilor lor.) „Disprețuiesc noblețea pe care o dă numai Întâmplarea fericită a nașterii și care nu este câștigată și sprijinită prin merite personale.” (U. von Hutten) Când se lovesc două oale se sparg amândouă. (Când se Înfruntă doi oameni la fel de orgolioși, vanitatea fiecăruia va fi cel puțin rănită, dacă nu umilită.) Ajunge un ciomag la un car de oale. („O conștiință valorează - spune Quintilian - cât o mie de martori”.) A fi liniștit e mai bine decât a fi fericit. (Pentru că starea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
indiferență.) „N-am regretat niciodată ce n-am spus, dar am regretat de multe ori ce am spus.” (Ibn al-Muqaffa) Mai bine te Întoarce, decât să rătăcești. (Suntem mai câștigați dacă ne dezicem, la timp, de unele prejudecăți sau opinii orgolioase, decât dacă persistăm În ele.) Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă. (Compromisul este impus uneori de situații critice de viață, dar nu trebuie să se transforme Într-o manieră obișnuită de răspuns comportamental. Cine nu admite compromisul? Vanitoșii a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
personale de moment; apoi poate fi foarte bine aruncat la gunoi, ca inutil!) Azi mlădiță de tufan,/ Mâine coadă de ciocan. (Romanii au surprins Într-o formulă, devenită celebră, această eroziune pe care vârsta sau timpul o produce impresiei noastre orgolioase de atotputernicie asupra forțelor proprii: Sic transit gloria mundi.) Tu poți să Întârzii, dar timpul nu va Întârzia. (Când lucrurile nu sunt făcute la timpul lor, apare inevitabil regretul constatării faptului că totul a devenit prea târziu: „Timpul pierdut nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bătrân să-l cumpere”. Un aspect al Înțelepciunii bătrânilor este știința de „a se grăbi Încet”: „Graba strică treaba”; „Încet vei merge, departe vei ajunge”.) Când leul Îmbătrânește, pândește la gaură de șoarece. (Chiar și pe omul cel mai ambițios/orgolios vârsta Îl face să-și vadă, până la urmă, „lungul nasului”.) „Mărginit prin natura sa, infinit În dorințe, omul este un zeu căzut care-și amintește de cer.” (A. de Lamartine) Trage nădejde ca spânul de barbă și ca ursul de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
calitate exercitată cu prea mult zel nu numai că produce neajunsuri, dar se poate transforma chiar Într-o trăsătură psihică opusă: de exemplu, excesul În considerarea de sine poate deveni „laudă de sine”; prudența exagerată ne poate face neîncrezători; ambiția orgolioasă de ordin profesional ne poate face necooperanți; respectarea cu strictețe a tuturor preceptelor rituale ale unei religii se transformă În ceea ce se cheamă „bigotism” etc.) „Sentimentele nobile duse până la exagerare dau aproape aceleași rezultate ca marile vicii.” (H. de Balzac
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
părerile care se bucură de respect; prin aceasta Îi jignim pe adepții lor, fără să-i reducem la tăcere.” (Vauvenargues) Orice urcuș are și un coborâș. (Atenție, așadar, la obiectivele pe care ni le propunem: cu cât vor fi mai orgolioase, cu atât și dezamăgirile vor fi mai mari.) „Nici un drum Înflorit nu duce spre glorie.” (La Fontaine) șarpele cu farmece Îl scoți din gaură. (Omul viclean nu poate fi dovedit decât tot cu viclenie.) Trecut (sau dat) prin ciur și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Ne reamintim Întotdeauna cu plăcere de acei profesori care au știut să ne formeze convingerea că fiecare poate progresa În felul său, mergând pe o cale proprie de Înțelegere. Μ Recunoașterea meritelor altuia este o dovadă autentică de noblețe sufletească; orgoliosul, dimpotrivă, sacrifică meritele altora pentru a se pune cât mai mult În valoare pe sine. Μ Unii oameni invidioși mai păstrează totuși o brumă de bun-simț: atunci când invidia n-o exprimă fățiș, păstrând-o În sufletul lor, ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care este creator de iluzii, de speranțe deșarte. Μ I se reproșează comodului că nu poate evolua sufletește, acceptând să se confrunte doar cu aspirații mediocre: succesele obținute n-ar fi pe măsura capacităților sale. În schimb, i se reproșează orgoliosului că-și propune mereu standarde prea Înalte pentru posibilitățile sale de moment: succesele repetate obținute nu vor face decât să ducă la o rapidă epuizare a sa. Ambele situații arată că succesul nu are o valoare În sine: el capătă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se spune că darul primit Îndatorează. Μ Recunoștința este modul cel mai firesc de a se comporta al celui care se respectă. Μ Nerecunoștința este, pentru unii, nu atât un defect de caracter, cât o incapacitate psihică (de exemplu, neputința orgoliosului de a admite că, la un moment dat, cineva i-ar putea acorda un ajutor dezinteresat). Μ Viața omului este, din fericire, prea scurtă pentru ca acesta, furat de tot felul de tentații și plăceri, să aibă timp să devină Întru
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ar putea opri oare rușinea de alții? Μ Indulgența și mila sunt răsplata pentru acela care nu știe să Învingă. Μ Când un om nu-i mai suscită altuia curiozitatea (sau capacitățile) Înseamnă, de fapt, că nu-l respectă. Μ Orgoliosul este, În realitate, un nefericit, deoarece, neputând să recunoască În față meritele altuia, nu se poate Înfrâna totuși să le resimtă din plin În forul său interior. Μ Nu mă poate convinge cineva mai bine de faptul că are valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
apărarea demnității proprii este Însăși rațiunea de a fi a omului În lume. Μ Nu trebuie să ne amăgim: progresul spiritului al fiecăruia dintre noi se Întemeiază, În realitate, pe un trecut de ambiții personale, mai mult sau mai puțin orgolioase. Μ Lupta cu limitele personalității noastre pretinde, Întotdeauna, un suflet eroic, deoarece sacrificiile de suflet sunt cel mai greu de Îndurat (nu oricine poate să acorde, de exemplu, iertare celui care i-a greșit sau să-și Înfrângă orgoliul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ne Întărească În intenția noastră de a reuși să ne transformăm dintr-un om moral de ocazie Într-unul pe deplin convins. Adevărata rugăciune nu cuprinde, așadar, urâțenia vreunui negoț! Μ Nu suferă sincer În credință acela care are sentimentul orgolios că a dat mai mult În smerenie decât altul. Μ Nu numai inteligența, dar și memoria poate contribui decisiv la obținerea maturizării noastre, mai ales a celei morale: atunci când o obligăm, de exemplu, să reînvie din când În când acele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
asemenea!”. Μ Cu cât trăim mai intens un sentiment, cu atât acesta ne va caracteriza mai mult: pentru că un astfel de sentiment, deși poate prea impetuos pe moment, va avea totuși mireasma proaspătă a unui suflet Însetat de cunoaștere. Μ Orgoliosul nu poate fi cu adevărat Înțelept, deoarece Înțelept pe deplin este doar acela care știe să-și folosească Înțelepciunea atât cât trebuie. Μ De fapt, Îi iubim pe artiști nu numai pentru capacitatea lor de a ne Încânta, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
generatoare de mari invidii. Mai mult chiar, pe unii frumusețea corporală Îi handicapează, făcându-i să se simtă stingheri În societate; pe alții, dimpotrivă, Îi face aroganți! Μ „Orice prostie este dezgustată de sine” (Seneca). Afirmația surprinde, deoarece prostia este orgolioasă prin ea Însăși. Doar Într-o singură situație se produce dezgustul, și anume atunci când prostul ajunge să-și dea seama de prostia lui. Μ Se știe că mari personalități ale științei sau ale culturii au trăit, În mod voit, În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
urmărit În primul rând pentru bunăstarea proprie (important devine scopul individual, și nu cel colectiv: de aceea societatea de astăzi este divizată, fragmentată, În criza de lărgime a orizontului ei existențial). Μ Raportul dintre „om” și „natură” este uneori prea orgolios Înțeles și desfășurat de către om: conștient de puterile deosebite pe care le-a obținut În timp, prin efortul considerabil de prelucrare continuă a informațiilor despre lumea exterioară și despre sine (care l-a făcut să ajungă, de exemplu, la performanțele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Rose vorbește de antiamericanismul violent al intelectualilor francezi de atunci, ca și de nemăsuratul orgoliu al fiecăruia În parte (exemplu: opinia lui Kojève despre Lacan a fost următoarea: „CÎștigă mulți bani”). Este fermecat de Kojève, impunător și partizan, nemăsurat de orgolios și distant. Dar știe să-și ia distanțele față de el. Canadianul Charles Taylor consideră, la rîndul lui, că „multe trăsături ale acestui [nihilism] și-au găsit expresia În diverse tendințe ale modernității, dintre care cele reprezentate de filozofi adesea calificați
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
amanți, necunoscuți, Iisus, poartă mlădierile unei blondine care nu se dă În lături de la ospățul rezervat ei de un destin - iată, de un destin - capricios, dar furnizîndu-i lui Cupidon săgeți pe bandă rulantă. și nu e vorba despre iubiri emfatice, orgolioase, prefabricate, ci despre o constantă și dureroasă nu de puține ori iubire a Ei pentru bărbați. De data aceasta femeia are curajul să vorbească despre sine prin intermediul Lor, al bărbaților, așa cum aproape Întotdeauna a făcut-o, cu sadism sistematic sau
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cazul lui Toussaint, al naratorului. Este vorba, la autorul Melancoliei lui Zidane de un minimalism tensionat. Întins. Dacă În romanele anterioare, din anii 1990, naratorul romanelor lui Toussaint era autoironic, subtil dar arareori dramatic - ca Într-un fel de pariu orgolios cu sine, foarte masculin În același timp - Începînd cu Faire l’amour (Să faci dragoste, 2002), el schimbă Întrucîtva registrul și-și interiorizează mai mult descrierea. În ambele aceste ultime romane - Să faci dragoste și Să fugi! - este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aici, din nou În mijlocul unor descrieri În volute - sîntem pe teritoriu italian, liniile drepte chinezești se arcuiesc la căldura soarelui mediteranean - cartea se Încheie cu plînsetul Mariei - după Înmormîntarea tatălui - În mare. O altă, ultimă eliberare. Eric Chevillard Timid dar orgolios, Eric Chevillard s-a bucurat din plin de copilăria avută. Curiozitatea pentru ceea ce mitul, preistoria, natura, puteau semnifica unui copil, pentru tot ceea ce dă strălucire imaginii unei lumi de jucărie (animale exotice, insecte, piramide), vor contribui la Îmbogățirea butaforiilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu imagini de text reprezentative. Portretele, de factură impresionistă, sunt enunțate cu aplomb, fără trac; ele țin de tehnica crochiului: linia este sentențioasă, șarjată sau energică și grațioasă. De exemplu, poetul Matei Gavril: ""Un copil lovește cerul" conturează un poet orgolios, energic, solar, cu porniri și dăruiri generoase". " Actul creației este o dureroasă naștere, ... și cântecul este îngerul coborât în strană, este o rugăciune de taină și cuvinte magice: "Lavola-dolada, lavoladolid./ Sufiexodimero uburumabora/ Alimer, palimer. Abolirovagara./ Lavaladolado, lavaladolado, lavala-dolid/ Îngerul respiră
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
greu/ Timpul ca și cum l-am vedea". Matei Gavril " Un copil lovește cerul", E. S. P. L. A., 1968; "Glorie", E. S. P. L. A., 1969; "Pur", 1971; Între floare și fruct", Cartea Românească, 1974. "Un copil lovește cerul" (1968) conturează un poet orgolios, energic, solar, cu porniri și dăruiri generoase. "Cuvântul propriu", în care se cuprinde un anume energetism elementar, irumpe în imagini puternice și sigure: prin arbori curge luna descălțată, stelele se aud bâjbâind, zarea e numai soare și albine și-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui Ion Barbu, planează o notă de neliniște: "O, ce durere/ neînțeleasă se întinde/ Peste chipie, peste burlane, peste tinde/ De ce doamne, de ce domnule, de ce/ S-a ivit în poartă" ("A. B. C."). Indiferent de formula în care-și proiectează orgolios imaginile: un fel de "hore" argheziene ("Vârcolacul și Clotilda" sau "Ospeție"), Leonid Dimov a înțeles că poemele trebuie să aibă unitate, a subordonat imagini desprinse din lumea naturală sau din cea artificială, purități și viziuni burlești, atracții sexuale așezate în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu ceilalți se așează în forma dominantă a epocii pe care persoana o trăiește. În felul acesta timpul constituie o limită (de forma epoca în care trăiești) a însuși accesului la sine. Situația indică doza de accidental intervenită în ceea ce orgolios numim eu. Identitatea noastră, pentru care suntem dispuși să ne sacrificăm viața sau să-i închinăm existența, este una mai curând asumată decât dată. Orgoliul nostru, ce vizează o valorizare a modului personal de-a fi, este fundamentat în bună
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
chip neutru, impersonal, camuflează prezența discursului orientat de polii de putere. Există teorii ce instituie realități pe calea noilor moduri de a vedea cărora le deschide posibilitatea. Iubesc cărțile care-mi facilitează regăsirea de sine; a acelui sine de care, orgolios, mă bucur. * Dragostea este una din trăirile care ne arată că ierarhia valorilor personale suportă dese rearanjări hormonale. * Televiziunile se luptă să acapareze prezentul, materializat prin însușirea (sau crearea) evenimentelor care-i dau sensul. Realitatea are chipul evenimentelor publice, în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
contextul actualului aflux de informație efortul pentru a reuși într-o carieră echivalează cu o închidere față de bogăția de sensuri pe care le propune lumea. * Închistarea noastră într-o unică imagine de sine, ce sprijină în mod eficient un eu orgolios, ne duce uneori în vecinătatea ridicolului. Ea poartă inevitabil cu sine vârsta la care s-a născut, fiind deseori chipul pe care-l ia dorința noastră de a ne cantona în propria tinerețe. Cred că inteligența trebuie să aducă cu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]