1,607 matches
-
viță nobilă sau oameni de rând. Auzind toată povestea, bătrânul duce trimise după el. Eremitul răspunse Încruntat, scărmănându-și barba cu degetele lui scheletice, că nu-și poate lăsa sărmanele oițe fără păstor. Cine voia să-l vadă, să se ostenească până la el. Răspunsul Îi fu repetat stăpânului cu frică mare și cu multe cuvinte ocolite, căci furiile lui loveau ca trăsnetul. Spre mirarea tuturor, Bertold ridică din umeri și se aruncă În șa, călărind spre bisericuță cu o suită puțin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ei. Nu mică Îi fu spaima când bătrânul o Întâmpină mirat, fără să știe nimic de iubitul ei. În câteva cuvinte Îi povesti pustnicului toată istoria: primise de la Bodo o scrisoare scur tă, În care el o ruga să se ostenească În mare taină până la sihăstrie, pentru că voia să-i Împărtășească ceva foarte important. Povesti și ciudata Întâmplare cu calul care aproape o răpusese În goana lui nărăvașă, și cum un străin o scăpase pesemne de la moarte. În ciuda micilor zgârieturi pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Însemnătate, asasinarea mișelească a unui cap Încoronat era o crimă Îngrozitoare, care Îi cutremura pe supuși. Între timp, sosi un al doilea curier. Părintele Bernhard era reținut la castel de gravitatea situației, astfel că-l ruga pe stareț să se ostenească el Într-acolo, pentru ca Împreună cu doamna ducesă Sophie să hotărască tot complicatul cere monial al Înmormântării. Curierul mai spuse că ducele Conrad cu oamenii săi se Îndreptau spre Staufen. — Nobilul stăpân a făcut curățenie la Molsheim, spuse Întunecat mesagerul. A
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aluni Își Încâlceau ramurile atât de strâns, Încât trebuiră să-și croiască drum cu săbiile prin hățișul sălbatic. Fratele Ulrich ceru un cuțit și Începu să reteze cu hărnicie crengile care se-mpleteau Într-un perete de netrecut. După ce se osteni astfel o vreme, urmat de strădaniile celorlați, care se luptau și ei cu hățișurile sălbăticite, de sub frunzișurile putrede apăru o gură de vizuină, În care, cu oarecare greutate, se putea intra pe brânci. Aici e, spuse călugărul. Numai la Început
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aș ruga să încheiem cu un gând... vers... Aș încheia cu un cântec popular pe care-l fredonez la ocazii: "Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere și fără făgaș.." și dintr-o poezie a mea despre vărsarea Dunării în mare: "lichidul, ostenit de propria-i istorie intră-n odihna lui iluzorie... Ceea ce-mi doresc și mie..." (August 2009) George Astaloș Se spune de la o vreme că omenirea suferă de vitamine utopice. Alăturându-ne tânărului nostru homo technologicus, pentru care lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1989 ? Nu. Iliescu a cerut un răgaz istoric ca să dovedească el că doar Ceaușescu e de vină pentru eșecul comunismului de stat ; doar el întinase idealurile comunismului. Din acea după-amiază și până acum e un sfert de veac de când tot ostenesc unii, în timp ce alții fură, la - și din - proiectul unei revoluții, care în țara noastră nu se poate face... Dacă până la Revoluție tânărul medic de la Socola încerca eva‑ darea din temnița de maximă securitate care era România, prin literatură - citind enorm
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
îți era pulsația inimii încît moartea o priveai cu robustețe și în loc să împrumuți aerul funinginos din Mortua est! corectai chiar deznădejdea Omului sacrificat pentru umanitate. (...) Spre deosebire de Petrarca bătrîn, primul "uomo finito" al mileniului, care se socotea "zdrobit de ani și ostenit de drum", dumneata, la o vîrstă înaintată, te-ai simțit deodată tînăr și ai început să te pui în slujba Partidului, să denunți șomajul din societatea capitalistă, să dai un exemplu de vitalitate și de combativitate. (...) Cititor al lui Goethe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Îndrăznesc a o exprima În forme majore, În formele cuvântului și ale gânduluiă, dacă o moștenesc, deci, voi avea puterea de a lucra Încă mult și bine cu propriu-mi creier chiar și În această vârstă Înaintată - și care nu ostenește de a Înainta! -, dar și o anume putere a ei de a nu se Închide, de a arăta un interes real, neipocrit față de alții, chiar și dacă nu ne erau apropiați. Una dintre dovezile că e adevărat ceea ce afirm este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu aproape Întreaga veche elită bolșevică). În 1946, Însuși fostul secretar general al Partidului, Ștefan Foriș (Înlăturat În 1944), a fost ucis, fără multe formalități, de tovarășii săi; a intrat apoi În istorie sub sintagma „trădătorul Foriș“, fără să se ostenească cineva să explice ce anume trădase! În 1948, a venit rândul lui Lucrețiu Pătrășcanu, pe atunci ministru al justiției și actor principal al evenimentelor de la 23 august 1944. Era unul dintre puținii intelectuali din conducerea Partidului; În plus, se arătase
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Betania (Iordania), muntele Nebo, Wadi al-Kharrar, Madaba. Harta 4. Marele Ierusalim / 90 Capitolul II. La Ierusalim / 91 1. A prezenta un chip fals pentru a spune adevărul / 93 2. "Ce este în om" / 107 3. Aceste locuri în care Spiritul ostenește / 118 4. Templul, mereu Templul / 125 5. Nu mai există cuib pentru pui / 142 6. Isus = Hitler / 155 Ierusalim: Golgota (Sfântul Mormânt), cripta Prodomos, biserica Nea, biserica Sfânta Ana, cartierul creștin, Școala Biblică, moara de la Montefiore, turnul Augusta Victoria, muntele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se potrivesc prea bine. Avantajul crezului devenit casă: compactarea. Inconvenient: religia patriotică. Pentru a-și manifesta credința sa în Dumnezeu, omul credincios înalță drapelul regimentului și pornește s-o facă pe husarul pe acoperișuri. 3. Aceste locuri în care Spiritul ostenește Și ieșind din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. (Marcu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Acest dezechilibru îl afectează și pe profan. Mănăstiri restaurate, case ale scriitorilor, cimitire-muzeu, panouri comemorative pe străzile Parisului, plăcuțe deasupra ușilor de intrare. Semnificantul înflorește, semnificativul se vestejește. Voga "locurilor de memorie" nu poate masca faptul că memoria noastră a ostenit să tot recupereze locurile pe care turismul comemorativ le pune la dispoziția ei, fiind din ce în ce mai puțin disponibilă pentru așa ceva. Industrializarea simbolisticii, o trăsătură originală a secolului XX, a înzecit oferta vizuală de "resursare" pe măsură ce declinul școlii și apusul umanioarelor i-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
părți ale frontierei" (Edouard Glissant). Piticii fixează vârful bocănceilor. * * * Deci a venit la o cetate a Samarei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacob l-a dat lui Iosif, fiul său; și era acolo fântâna lui Iacob. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, s-a așezat lângă fântână și era ca la al șaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă [...]. (Ioan, IV, 5-7) Nu mai e apă în puțul din incinta bisericii ortodoxe nou construite. Nablus
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un dat structural, organic, acestea se cuvin considerate nuanțat. "Multora scria el în Anii de ucenicie capitolul XX li se năzărea că literatura mea e o funcție firească în care cheltuiesc puțină substanță: nu cunoșteau pe faurul aburit care se ostenea fără răgaz sub calm înșelător..." Numeroase notații de jurnal intim probează că tranziția de la orizontul prim la capodopere implică un lent proces de selecție și cristalizare. La o anchetă a României literare (I, 1930, nr. 30), la care participaseră Camil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
împotriva ciocoiului. Tare și neînduplecat suflet, ca de criță. Cum își ducea el singur gospodăria, ce curățenie era în ograda lui, în casa largă în care mirosea totdeauna a flori. Cum mergeam cu el peste Siret la fân; cum dormeam ostenit în mirosul fânului cosit. Cum istorisea istorii bunicul. Cum se aprindeau focuri pe Osoiu. Cântarea buciumului. Cum ne întorceam în zori de ziuă, eu în vârful fânului. Cum mă învăța să dau cu pușca întăiu la lumânare și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai întins vrejul ș-ai umplut lumea de castraveți. Mamă și tată nu găsești; muieri, câte vrei. (lui Ionuț, când se duce) Te port în spinare de o viață; odată te-am pus jos și tu te vaieți c-ai ostenit. Boli să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule. A învățat carte până la genunchiul broaștei. Pân-ce-a fi rău, văd că nu-i bine. Lupul când îmbătrânește, îl latră javrele. Îi pare rău că soarele luminează și pe alții. E de cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de explicațiile din josul paginii, dintre care unele cum e nota pentru Pristandà sunt greșite. Neologismele nu trebuiesc înlocuite; autorul le folosește pentru a nuanța și preciza expresiile, cum și pentru motive de eufonie. Bănuesc că "lectorii" care s-au ostenit ca să greșească destul de des la manuscrisul meu au a îngriji lucrări slab redactate ale unor persoane necalificate în meșteșugul scrisului. Colaborarea lor la îmbunătățirea stilului trebuie să înceteze când e vorba de autori care răspund pentru operele pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
făcea” (BârcaDolj) în balada tip I(9), din colecția Amzulescu, poate fi pusă în aceeași categorie rituală a cultului solar cu rugămintea celui mort către astru: „Ionel sî roagî:/ Sî roagî di soari,/ Sî nu meargî tari,/ Cî mi-i ostenit,/ Di moarti trudit!” (Negrilești - Vrancea). Potrivirea ritmului existențial cu cel astral în momentele cruciale din viață înscrie omul religios în armonia netulburată a firii și astfel modelul arhetipal continuă să modeleze lumea. Ca punct terminus glorios al procesului inițiatic, obiceiurile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eroului la apus, după cum întâlnim în balada III (196) Miorița: „Și mi s-au vorbit,/ Și mi s-au șoptit/ La apus de soare/ Să mi te omoare,/ Supt poale de munte,/ Prin crânguri tăcute,/ Oi când aromesc/ Și câini ostenesc”. Momentul ales aici vrea să se sustragă privirii divine (aruncate pe pământ prin soarele de pe boltă) și vigilenței companionilor canini. În Misticean I(7), soarele ia cu el în lumea morților și pe voinicul înghițit de șarpe: „Sui soarele la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Radu Cosașu, George Bălăiță sunt nume care fac cinste oricărei literaturi, deși cred că e cam greu să le construim acum acea platformă internațională pe care o meritau încă din anii '70 și pe care fostul regim nu s-a ostenit să le-o creeze, cu toate că s-a pretins patriot și promotor al valorilor românești în lume. Acum, cred că avem o șansă mai degrabă prin prozatori ca Mircea Cărtărescu, Alexandru Ecovoiu, Radu Aldulescu sau Alexandru Vlad, în măsura în care editorii occidentali interesați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trebui. De aceea avem copii și tineri vopsiți În cap de toate culorile. Că nu se Învață și suntem prea comozi. Ne-am Învățat să ne scuzăm În tot felul și să dăm vina pe alții. Nu vrem să ne ostenim, să dăruim cu dragoste, să punem suflet, să facem ceva bun și frumos ca să-L bucurăm pe Dumnezeu. Acolo, la acea peșteră, se mai păstrează și azi locul. Este marcat cu o stea de argint și În mijlocul ei poți pune
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
milenari, de pe vremea Mântuitorului. Au o circumferință de vreo 6 m, o coajă groasă și ramuri puternice. La mijloc sunt găunoși, parcă ar fi scorburi. Ramurile au fructe, măsline. Sunt foarte bătrâni, de mii de ani. Se vede parcă-s osteniți de povara anilor care le-au măcinat puterea și rezistența. Cu toate acestea, ramurile ce cresc din coaja lor milenară sunt Încă purtătoare de rod. Alee centrală din Grădina Ghetsimani În această grădină sunt o mulțime de flori minunate și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim Într-un loc, acolo unde a rămas Întipărită În zid Palma Domnului. Lumea se Închină, sărută, pun și ei mâna În acel loc din zid. Cugetăm adânc, vedem cu ochii sufletului pe Domnul ostenindu-Se din greu pe Drumul spre Golgota. Mulțime multă, convoi mare L-a Însoțit pe cale. Erau, desigur, mulți care-L urau pe Domnul, Îl loveau, Îl scuipau, Îl Împingeau cu multă ură și răutate. Dar printre aceștia, răi și nedrepți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Înălțimea unui om și cam de 1,50 m de lată cu un gemuleț mic spre răsărit. Foarte simplu, nici pat, nici masă. Avea doar din piatră ca un pat pe care dormea. Și foarte puțin dormea. Mai mult se ostenea cu rugăciunea. Dormea pe piatră, mânca rădăcinoase și fructe din pădure și haină aspră purta. Dar avea credință, mai ceva ca aurul. Și așa, cugetând la viața lui, ne rugăm să ne ajute și nouă să fim mai credincioși, mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
să poată uda, pentru că de fiecare dată Îi ieșea un om În cale care-i cerea apă de băut. Lot Îi da să bea iar acesta, după ce Își astâmpăra setea, restul de apă Îl vărsa. Treizeci de ani s-a ostenit Lot astfel. Într-o zi s-a dus la Avraam și l-a Întrebat ce să facă, pentru că omul acela Îi stă În cale. Avraam i-a spus: „Nu-i mai da! Cel ce-ți cere de băut este diavolul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]