3,713 matches
-
sarica bătrână, oftează-îndelung a durere, e timpul, e vremea să plece la stână și oile-și strâng în tăcere. Citește mai mult Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol,privește în juru-i cu teamă,pândește chiar vântul ce-adie domol,pândește și-i gata să geamă.Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos,prin câmpul golit de substanță,privește tăcută, tresare nervosși capu-și ridică-n balanță.Ciulinii câmpiei, atât au rămassă stingă hârciogilor foamea,se-agită când ciuta își face
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
fi vrut să ramână și să nu mai plece deloc! M-a crescut într-o vreme, când fără mama am fost și acum sufletu-mi geme că n-am prețuit-o cu rost. Auzea, ca bătrânii, puțin, cuvintele-n buză pândea și azi, cu respect, mă înclin cum viața cu mine-mpărțea. Am crescut un timp la cămin unde, da, aveam ce mânca, reușeam să nu plâng sau suspin doar sâmbăta, când mă elibera. Acasă m-așteptau frigul, bătrânețea și boala
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
din partea mamei.Pe ceilalți nu i-am cunoscut. Tata nu prea era un bun creștin, dar în momentul acela parcă interiorul său striga după ajutor. Privirea lui plecată undeva departe developa imagini cadru cu cadru. Părea interesat de ceva anume.Pândea dincolo fereastra cum parcă din moment în moment s-ar ivi cineva din ceața abia lăsată. "Vedeți, voi?", spuse tremurând. Omul trăiește între două respirații: cea a venirii pe lume și cea a plecării din lume...Dar țineți minte un
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
mâinile goale, câțiva bulgări. Îi piti cu grijă după un butuc aflat în apropiere și așteptă, zâmbind ștrengărește, cu ochii țintă la ușă. Mama intrase deja în casă, bombănind de una singură ceva legat de „grijanie” și „brăcinar”. De la geam pândea o zgâtie de fată de vreo patru anișori, blondă cu ochii verzi, cu părul inelat și pielea albă ca laptele. Era Măriuca, sora cea mai mică a lui Ionică și frumoasa familiei, pe care o iubeau cu toții, ca pe ochii
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
împreună cu părinții ei, în camera cu ferestrele spre răsărit, să-l aștepte, cuminte, pe Moș Gerilă. În fiecare an, parcă intenționat să-i facă în ciudă, acesta venea, cu sacul lui plin de cadouri, taman după ce ea adormea! Probabil o pândea, pârdalnicul, ca nu cumva să-l vadă și să-i ceară, Doamne ferește, mai multe daruri, decât îi putea el aduce! În primii ani ai copilăriei, „Moșu`”, mai tânăr și în putere, pesemne, îi lăsa brăduțul gata împodobit în „camera musafirilor
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
împreună cu părinții ei, în camera cu ferestrele spre răsărit, să-l aștepte, cuminte, pe Moș Gerilă. În fiecare an, parcă intenționat să-i facă în ciudă, acesta venea, cu sacul lui plin de cadouri, taman după ce ea adormea! Probabil o pândea, pârdalnicul, ca nu cumva să-l vadă și să-i ceară, Doamne ferește, mai multe daruri, decât îi putea el aduce!În primii ani ai copilăriei, „Moșu`”, mai tânăr și în putere, pesemne, îi lăsa brăduțul gata împodobit în „camera musafirilor
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Schilozi de ura unor seci reptile, Ne re-trezim, când ornicul ne vrea- Pietre cu lumini de vară -n ocrotirea Cerului și-a razelor uitate de o stea. Noaptea-i ultima monadă, care vine, N-aș visa la ea, dar mă pândește-n vis, Mult ar vrea cu prețul zilelor de mâine Să-mi ia și ființa, în veacul ei proscris. Lilia Manole Referință Bibliografică: NOAPTEA-I ULTIMA MONADĂ / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie
NOAPTEA-I ULTIMA MONADĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381368_a_382697]
-
Schilozi de ură unor seci reptile, Ne re-trezim, cănd ornicul ne vrea- Pietre cu lumini de vară -n ocrotirea Cerului și-a razelor uitate de o stea. Noaptea-i ultima monada, care vine, N-aș visa la ea, dar mă pândește-n vis, Mult ar vrea cu prețul zilelor de mâine Să-mi ia și ființă, în veacul ei proscris. Lilia Manole ... Citește mai mult Noaptea-i că un vuiet de tramvaie,Ziua, căi pe pajiști se înfrățesc,Zorii în aghiasma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
au.Schilozi de ură unor seci reptile,Ne re-trezim, cănd ornicul ne vrea-Pietre cu lumini de vară -n ocrotirea Cerului și-a razelor uitate de o stea.Noaptea-i ultima monada, care vine,N-aș visa la ea, dar mă pândește-n vis,Mult ar vrea cu prețul zilelor de mâineSă-mi ia și ființă, în veacul ei proscris.Lilia Manole... XXIII. DE MULT ȘI TANDRU TIMP MI-E DORUL ÎMPLINIT, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2005 din 27
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
lup; sau e singur, sau e cu lupoaica lui pentru totdeauna.” Umbra serii se coboară peste inimi vag cernite, Luna picotește iarăși prin cotloane părăsite. Oare pentru a câta oară ? Lupul alb pășește agale - mândru de a sa blăniță Și pândește peste vale după Roșia Scufiță. Oare pentru a câta oară ? Dar fetița nu mai vine, c-a murit povestea-n seară - Este viu doar vânătorul. Oare pentru a câta oară ? Calm, destins, cu șagă-n zâmbet, se preface că nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
un lup; sau e singur, sau e cu lupoaica lui pentru totdeauna.” Umbra serii se coboară peste inimi vag cernite,Luna picotește iarăși prin cotloane părăsite.Oare pentru a câta oară ? Lupul alb pășește agale - mândru de a sa blănițăși pândește peste vale după Roșia Scufiță.Oare pentru a câta oară ? Dar fetița nu mai vine, c-a murit povestea-n seară -Este viu doar vânătorul.Oare pentru a câta oară ? Calm, destins, cu șagă-n zâmbet, se preface că nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Anotimp rebel Cu frunze mari, multicolore, Plânge pădurea-n miez de toamnă, Un stejar ca un tutore La demnitate o îndeamnă. Pe boltă stelele sclipesc; Se strâng în haite multe fiare, Dau rotocoale și pândesc, Să le cadă prada-n gheare. Întreg cuprinsul a-nghețat, Domnește-o stare melofobă, Se simte timpul înșelat; Se strâng mai toți pe lângă sobă. Vitele-nchise-n obor Tremură de frig și zbiară; Poate doar la abator Viața le-ar fi
ANOTIMP REBEL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380858_a_382187]
-
Si demnitate-n drumul ei de floare Prin care poartă destinul lumii viitoare. Căci a născut Hristosul, noul Adam Venit să mântuiască și să ridice neam De oameni rânduiți să fie flori pe ram În pomul lumii, nu iude, las pândind sub geam. Te osândesc astăzi printre tâlhari și eu Deși mă rog la Tine- n ceasul greu Și plâng sub crucea Ta,- ți sărut mereu Picioarele zdrobite la tibie și peroneu. Ne iartă, Doamne, timpul curge iute, Ieri răstignit ai
COROANA TA DE ORHIDEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380872_a_382201]
-
Acasă > Poezie > Imagini > TOAMNĂ TÂRZIE Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol, privește în juru-i cu teamă, pândește chiar vântul ce-adie domol, pândește și-i gata să geamă. Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos, prin câmpul golit de substanță, privește tăcută, tresare nervos și capu-și ridică-n balanța. Ciulinii câmpiei, atât au rămas să stingă
TOAMNĂ TÂRZIE de DORA PASCU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380933_a_382262]
-
Acasă > Poezie > Imagini > TOAMNĂ TÂRZIE Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol, privește în juru-i cu teamă, pândește chiar vântul ce-adie domol, pândește și-i gata să geamă. Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos, prin câmpul golit de substanță, privește tăcută, tresare nervos și capu-și ridică-n balanța. Ciulinii câmpiei, atât au rămas să stingă hârciogilor foamea, se-agită când ciuta
TOAMNĂ TÂRZIE de DORA PASCU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380933_a_382262]
-
sigur că tot o iubesc Iar când pleca-voi pe cărări celeste, Tânăr și veșnic, tot mai sper s-o-ntâlnesc. (Prima dragoste) Ca mai întotdeauna, în fragila și tulburătoarea primă tinerețe, despărțirea vine pe aripi neprevăzute, de acolo de unde pândește neantul: Mâna mea a rămas întinsă. Tu plecaseși... Ochii mei îți urmăreau Prin ceața lacrimilor Mersul săltat de copilă Și unduirea formei tale Departe... în zare... (Despărțire) Deși, eroul liric - care lucrase ca un sculptor de sentimente - se întrecuse pe
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
Autorului un urlet îi zorește și dau fugă într-un desiș de umbre din pădure ea nu mai poate goana s-o îndure de greul dus și i-a oprit cu-o rugă dă muget cerbul turmei să adaste atent pândind la vreo sclipire sfârșită de efort și opintire începe ciuta truda de a naște un ied plăpând ce frigu-l aburește se zbate, se înalță pe picioare ea-ncearcă să-l ferească de răcoare când blana umezită-i netezește purtând spre
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374296_a_375625]
-
grâu. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și regionale de partid încheierea colectivizării în comună, până la urmă l-au pândit și l-au prins când a venit acasă, apoi l-au dus în beciul miliției, unde a fost bătut de milițianul Foca și activistul de partid de la Raion. Cum era printre ultimii din comună care nu se înscrisese “de bună
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului condorul ridicat în zare de pe înalții Cordilieri voia să vadă dacă-n soare se-ascund sau nu se-ascund tăceri urca purtat de aspre vânturi apoi plutea pe calde unde pândind ca primele cuvânturi din stea pornite să-l inunde s-a ridicat chiar peste nouri unde și aerul dispare și rătăcit printre halouri a dat să prindă glas din soare soseau săgețile din astrul ce-avea căldură și mărire și
CONDORUL RIDICAT ÎN ZARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374629_a_375958]
-
Acasa > Poezie > Credinta > OCHIUL MAMEI Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ochiul mamei e extaz Nevăzut ori mă privește. Ea mă scoate din necaz, El de mă pândește. Buza mamei e sărut, Văzut ziua, văzut noaptea. Și de-s mic ori am crescut, Bunătatea-i ca săgeata. Vorba mamei-i primăvară Din grădina cu flori multe, Truda-i, flacără și ceară Prin gândurile dăruite. Referință Bibliografică: Ochiul mamei
OCHIUL MAMEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373333_a_374662]
-
au atins De paharul cu "iubire"... Corpul nu a tresărit... Nu a erupt vulcanul... Doar inima-nfundată-n perne Își plânge fără grai aleanul.... Soarele a răsărit Pentru c-așa e universul... Ce-i pasă lui că n-am dormit Pândindu-ti noaptea mersul.... În grădină o nouă zi Se scaldă-n picături de rouă... Doar mie, pasăre stingheră Îmi tot ninge...și-mi tot plouă. Referință Bibliografică: TIMPUL IUBIRII / Ada Segal : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1693, Anul V
TIMPUL IUBIRII de ADA SEGAL în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373430_a_374759]
-
Acasă > Versuri > Visare > SĂ NU MAI BÂNTUI MOARTEA Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să nu mai bântui moartea Eu te pândesc de-acolo din vise destrămate în pânză de paianjen am stele încurcate dar prăfuite clipe atârnă-n țesătura din care țipă rană și-mi sângerează gură pe clopotul vestirii stau la odihnă îngeri ce iscodesc pământul și duc în ceruri
SĂ NU MAI BÂNTUI MOARTEA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373470_a_374799]
-
smălțuite de florile primăverii, urmăream în treacăt dacă mierlele, cocoșarii sau alte specii ale pădurilor, ce sălășuiseră aici și în anii trecuți și-au făcut iar cuibirile în locurile știute de noi. Știam copacii în care aveau cuiburi ciocănitorilor și pândeam răbdători prin apropiere să vedem cum veneau părinții cu hrană și astâmpărau foamea ciocurilor hămesite care se auzeau țipând strident și se vedeau mișcându-se la intrarea în vreo scorbură de copac. Ne opream uneori pe potecile din pădure să
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
drum secret și mi-ar plăcea să-l descoperim și noi. Cred că e pe aici pe aproape dar ai auzit ce spunea bunica; doar strigoii reușesc să-l vadă. Noi nu putem dacă nu suntem strigoi și trebuie să pândim strigoaica fără ca să ne vadă, să vedem pe unde intră ea pe lumea cealaltă și pe unde iese. -Așa e! Dar cum facem? Cred că ea intră noaptea, ca să nu o vadă lumea. Ar trebui să nu dormim noaptea și
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
am așezat pe același comănac amândoi și Ionică mi-a zis cu voce scăzută: - Ai auzit ce a zis mama? Nu suntem niciunul strigoi, că nu ne-am născut cu tichie. - Am auzit! Păcat! În cazul acesta, va trebui să pândim strigoaica și o să fie cam greu, dacă va trebui să o urmărim și noaptea. Mi-e teamă că ne va vedea mama când vom ieși afară și nu ne va mai scăpa din ochi. Eu zic să-l întrebăm întâi
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]