KorAP: Find »[drukola/base=pânză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...533 >

13,312 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

picioarele să iasă din amorțeala lor adâncă și să fug. Ceva violent se izbi de celălalt capăt al sofalei, iar zdruncinătura puternică ce urmă mută totul din loc. M-am lăsat pe partea dreaptă, afundându-mi degetele în brațul de pânză moale, încercând să mă opun impulsului care m-ar fi aruncat la podea și reușind cu greu. Așezându-mă iarăși, m-am agățat bine cu o mână de brațul sofalei, iar pe cealaltă am întins-o de-a lungul spătarului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ne-spațiului (o să-ți scriu o scrisoare și despre comitetul ăsta), dar toate amănuntele acelei părți, cele care explică de ce și cum s-au petrecut lucrurile... când încerc să mă gândesc la ele, toate se destramă ca o bucată de pânză putredă. Dar am găsit totuși gaura. Jos de tot era un loc plin cu șiruri întregi de bazine neîngrijite, urât mirositoare, cu pești bolnavi, morți sau pe moarte în ele; un oribil acvariu abandonat. În centrul acelui loc l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele negre, demontabile așezate cu grijă deasupra pânzei, doi saci de dormit, două tuburi de respirat, două măști de scufundător, un hamac și un aparat foto galben, subacvatic. M-am ridicat de pe bancă și m-am apropiat, așa încât să pot citit cartonașul alb, lipit pe partea din interior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
capăt de univers în ceva intim și apropiat și inevitabil. Într-o magazie subterană, doldora de jucării gonflabile de plajă și pliante turistice învechite, am aprins lanternele, ne-am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
M-am șters la ochi. Am întins mâna fără să-mi dau seama. Am luat cutia îndoită și, încet, distrat, am scos-o din punga distrusă. Cele trei obiecte dreptunghiulare dinăuntru fuseseră cu grijă, cu mare grijă, înfășurate într-o pânză albă, moale. M-am uitat la ele câteva secunde. Am dus cutia și-am așezat-o pe masă. Scoțând o sticlă de apă din rucsac, am luat o înghițitură răcoroasă, apoi m-am stropit pe ochi și față, ștergându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tras scaunul sub mine. Bun. Bun, deci. Hai să vedem ce-i aici. Am ridicat primul obiect din cutie. Era cel mai subțire dintre toate trei, subțire și ușor ca un plic, și asta aproape că și era. Am desfăcut pânza albă și am găsit un plic cu fotografii: o mapă din aceea de carton lucios, în care primești negativele și pozele de la atelierul foto. Fotografia colorată de pe partea din față înfățișa o fată sărind în cârca unui băiat, amândoi râzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
L-am întors pe toate fețele ca să văd dacă nu-mi scăpase ceva important, cum aproape că mi se întâmplase cu cartea lui Randle, dar nu, era doar un plic de fotografii gol. Un plic de fotografii gol, înfășurat în pânză și pus la păstrare ca o adevărată relicvă. De ce? Poate că răspunsul se afla tot în cutie. Gros, greu și solid, am știut că al doilea obiect era o carte încă dinainte să-l desfac din stratul protector de pânză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pânză și pus la păstrare ca o adevărată relicvă. De ce? Poate că răspunsul se afla tot în cutie. Gros, greu și solid, am știut că al doilea obiect era o carte încă dinainte să-l desfac din stratul protector de pânză. Nu eram însă pregătit pentru genul de carte pe care am găsit-o. Enciclopedia peștilor insoliți de Dr. Victor Helstrom. Cartea părea veche de șaizeci, poate optzeci de ani. Un volum cartonat cu o supracopertă șifonată, ruptă și ștearsă, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
deoparte, cu paginile despre Ludovician în jos. Am întins mâna spre cutia de pantofi și am scos ultimul obiect înfășurat. Și acesta era o carte, mai mică de data asta dar la fel de groasă, poate chiar puțin mai groasă. Am despăturit pânza și m-am uitat înăuntru. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Inima mea. E tot ce auzeam pe când mă uitam la coperta ultimei cărți. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Degetele mele urmăriră îndoiturile și dungile cartonului lucios. Bum. Bum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
scară care cobora spre o ușă. — Ăsta-i portul secat, zise Fidorous. Am intrat într-o pivniță mare cât un supermagazin, cu o podea netedă, din ciment, tavan înalt și șiruri de becuri atârnând de cabluri lungi și încâlcite ca pânza de păianjen. Scout era acolo. Lucra la ceva în mijlocul camerei. Haide, mi-am spus. Asta e. Așa se termină totul, într-un fel sau altul. Mai trebuie să fii puternic doar încă puțin. L-am urmat pe Fidorous înăuntrul încăperii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
becului (Partea a treia / Porțiunea codificată) totul totul s-a terminat. Ultimele semne ale verii încă-și mai fac loc printre nori în unele după-amiezi, dar noaptea se lasă mai devreme și păianjenii grași și-au construit un labirint de pânze peste aleia din capătul grădinii. Dimineața devreme, sunt toate argintii de rouă. Până astăzi nu am observat toate lucrurile astea. Mie încă mi se pare că e sfârșit de august. Ceasurile ticăie, dar nimic nu pare să se schimbe, oricât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mișcare, cele trei în care degetul mare al lui Clio apărea ca o lună de un roz pal în colțul cadrului. Le-am privit atât de mult, încât n-am făcut nimic altceva în unele zile. Ieri dimineață devreme, când pânzele de păianjen erau pline de rouă, am mers cu mașina în oraș, pe un șantier unde se construiește un centru de divertisment sau cinema, am scos pozele cu pești și negativele din plic și le-am aruncat una câte una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pieptul pe ea și m-am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să mă uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța lui, căutând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

ce au trecut de parcul de autobuze, pe lîngé casa lui Valerii Petrovici, au ajuns În stradă „Gararina” și de acolo, printre alte case, copaci și garduri, au urcat pîné pe „Lenina” și-acolo au Început sé fie multe steaguri, pînze roșii, pe care scria cu alb, și mașini care clacsonau și duceau o cutie roșie pe care scria, mare cît un chioșc de Înghețaté, tot felul de cuvinte. Pe cealalté stradé venea În Întîmpinare alté școalé și se auzea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

tante Liselle "la comandă", la București, s-au pătat. Năbucul s-a îngălbenit; praful de cretă cu care am încercat să acopăr petele le-a stricat și mai rău. Hoinăreala nu-mi mai plăcea. Rămîneam în spatele perdelei umflate ca o pînză de yolă așteptînd Buick-ul unchiului Iordan, să mă scoată odată din văgăună. Lacul tulbure, străbătut de curenți reci nu mă îmbia la înot. Ploua cumplit în augustul acela. Soarele se voala din senin și o ploaie nebună pornea să răpăie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de la Vermeer la Hals, de la Hals la Turner, pe urmă la Gustav Klimt. Pe vremea vitraliului, Klimt era preferatul: "simt cu Klimt", rîdea, conținut, Rusalin. Bărbatul plin de manhood, cum se închipuie în alt autoportret, Pictor la maturitate, cu o pînză albă-n talie, într-un eden: ostrovul încercuit cu stuf, străpuns de ciocurile cufundarilor (Mondrian?), nu mi-a plăcut. Cît orgoliu țîșnește din gîtul încordat de lup alb, singuratic. Din umerii încordați. Din rînjet. Om stăpîn pe stările lui, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
simțit cînd am văzut pictura-sex? Nuditatea brutală? A fost ca un viol. S-o fi gîndit la Courbet, la Originea lumii sau la Picasso, de-construind? Tabloul care m-a șocat atît e un sex de femeie, ocupînd tot cîmpul pînzei. Ca un ochi plesnit, scurs. Uite și șoldurile, bucăți de tors... Titlul? Care altul decît Ceasul izgonirii din grădină? Pe ultima foaie e el. Cu palmele ca bătute-n cuie, pe-o cruce, dar pe-o cruce de carne, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
vezi mai bine în ceilalți"§§§§§", intru eu în dialog. "Despre Rusalin știi cum te vede. O fi mirosind pictura lui a pîine caldă, dar amestecat. Cu carne arsă. Cu carnea ta arsă, Iordana. E cazul să-l mai dăm în pînzele lui". Pînzele sună a înjurătură. Ba nu. Vreau să înțeleg de ce. Mă aflu prea pretutindeni în pictura lui. Răscolesc în scrin, după eboșele pentru vitraliu. Cel din partea stingă. Partea inimii. Nu găsesc răspuns în crochiurile năvalnic-apăsate, ca și scrisul. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
bine în ceilalți"§§§§§", intru eu în dialog. "Despre Rusalin știi cum te vede. O fi mirosind pictura lui a pîine caldă, dar amestecat. Cu carne arsă. Cu carnea ta arsă, Iordana. E cazul să-l mai dăm în pînzele lui". Pînzele sună a înjurătură. Ba nu. Vreau să înțeleg de ce. Mă aflu prea pretutindeni în pictura lui. Răscolesc în scrin, după eboșele pentru vitraliu. Cel din partea stingă. Partea inimii. Nu găsesc răspuns în crochiurile năvalnic-apăsate, ca și scrisul. Mai sînt fotografii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Asta te tulbură, ierte-mi-se adevărul. Albumul e un omagiu. Nu pricep de ce te-ar supăra c-o să intri nud în istoria lu' pictura. Și, iarăși, ierte-mi-se adevărul: chiar nu știi că bărbatul ăsta te adoră pînă-n pînzele... mă rog... albe? Tablourile nu-s decît o reflectare a dorinței de-a fi fost iubit. Sincer: a fost? Nu. Credeam că mă bucur de-o prietenie afectuoasă și m-am trezit agresată ca la linia fierbinte. Relația perfectă dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
la anu'... Da mi tempo. Îmi scrisese de la Veneția: "Să vii la vară, să vii. îți decontez drumul". Chestia asta mi-a sunat și patetic, și vulgar. Am întrerupt corespondența vreo doi ani. Rusalin Pop continua să mă picteze: pe pînză și pe mătase, pe lemn, pe hîrtie, pe pergament și pe zid. În frescă și în goașe, în ulei și în acuarelă, în tempera. În encaustică, avînd ceara ca liant. "Te-a prins în ceară ca pe-o mumie", comentează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
a pictat din spate, cum altfel decît goală, profil perdue? Doar atîta pot spune: că semăn cu o mașină de scris. Cu vechea mea Erika. Înclinată, înălțată, de jos în sus, tot a mașină de scris arăt. Tano miroase curios pînza, încă neuscată: Cîinele n-are conștiința nudității, Iordanco. Nu-i mai simplu de trăit nud? Or fi două ceruri? Unul pentru bătrîni și unul pentru tineri? mă întreb înainte de-a intra în somn. O fi avînd Dumnezeu vreo strategie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

mâna ce a îndrăznit să-l ridice. Bravo, să știi că m-am bucurat că m-ai recunoscut! Puțină lume intuiește sau înțelege legăturile subtile dintre lucruri, sau ce devine țesătura lor peste ani. Ca și cum ar sta prinse într-o pânză de păianjen și s-ar metamorfoza unele în altele de-a lungul timpului. Și-acum? Ce vrei de la mine, acum? l-a întrebat ea, oarecum uimită de propria ei memorie și de surprinzătoarea revelație a legăturilor. Vreau să-mi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și gândul îi fugea alternativ de la carte la tânărul Santiago: atletic, robust, cu ochii albaștri ca marea, dar pielea smeadă-aurie. Tocmai se pornise un vânt călduț, ca o suflare magică și vaporoasă, și Santiago dădea indicații unui cadet ce anume pânze să ridice și cum să le orienteze. Și, parcă împins deodată de forțe cosmice, vasul a început să alunece cu viteză pe apa azurie. Motoarele au fost oprite, barca dansa pe valurile mici și dezordonate și-și țuguia din când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și cum să le orienteze. Și, parcă împins deodată de forțe cosmice, vasul a început să alunece cu viteză pe apa azurie. Motoarele au fost oprite, barca dansa pe valurile mici și dezordonate și-și țuguia din când în când pânzele cu fiecare șvung de vânt. După instalarea pânzelor, Santiago a luat loc lângă ea, s-a prezentat ei și prietenului ei, apoi le-a arătat în chipul cel mai firesc delfinii ce săreau afară din apă, excitați de torsul liniștit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]