3,151 matches
-
tămăduitoare mai mari decât orice leac. Nu există nici o imagine a lui Budha pe care japonezii să o venereze mai mult decât pe acest Nyorai. Și apoi, se roagă nu numai pentru a scăpa de boli și dezastre. Multe secte păgâne făgăduiesc să le sporească averea și să le apere avutul și mulți credincioși li se alătură. Japonezii nu așteaptă decât foloase lumești de la o religie. De câte ori mă uit la ei, mă întreb dacă în Japonia se va putea dezvolta o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adevăr, întocmai după cum spun iezuiții, în Japonia credincioșii creștini sunt prigoniți, iar naifu și shōgunul nu sunt încântați de propovăduire. Însă, această stare de fapt nu ne îndreptățește pe noi să ne retragem și să lăsăm Japonia în mâinile credințelor păgâne și ale Diavolului. Propovăduirea și diplomația se aseamănă. Sunt precum cucerirea unui pământ străin. Ca și în diplomație, în munca de propovăduire, trebuie să te folosești de șiretlicuri, să te târguiești, uneori să ameninți, iar alteori să te îndupleci. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
indieni. După învățătura Domnului nimeni n-ar putea socoti faptele lui drept bune. Însă, nu trebuie să uităm că în urma acelor sacrificii, mulți indieni cunosc astăzi cuvântului Domnului și încep să pășească pe calea cea adevărată, salvați de la obiceiurile lor păgâne. Nimeni nu poate să judece cu ușurință dacă ar fi fost mai bine să-i fi lăsat în pace pe indieni cu obiceiurile lor diavolești sau să închidem ochii față de o oarecare răutate și să le propovăduim cuvântul Domnului. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
predică. Aici, în Nueva España, numeroși indieni aflați acum sub oblăduire spaniolă se lepădau de obiceiurile lor barbare și de credințele lor eretice apucând calea Domnului. La fel și acești treizeci și opt de japonezi se lepădau de credința lor păgână fiind primiți în sânul credinței celei drepte. Apoi, se rugă împreună cu toți cei adunați în biserică pentru ca Japonia să devină cât mai curând cu putință un pământ creștin. Starețul își făcu cruce. În acel moment zarva din biserică se stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare” scrie apostolul. Toate acestea pentru a răspândi învățăturile Domnului printre popoarele păgâne. Întocmai ca și Sfântul Pavel, nici eu n-am să preget „în privegheri adeseori, în foame, în sete și în frig”. Pentru că eu am de răspândit învățăturile Domnului în Japonia. Tocmai insulele acela mici care seamănă cu un inorog sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iezuiților în amănunt? — De aceea ne-am adunat aici, încuviință unul dintre episcopi. — De pildă, Ordinul Sfântul Petru a dobândit în portul Nagasaki un domeniu netrebuincios. Pentru ei, e un izvor de câștig folosit pentru propovăduire, dar pentru japonezii cei păgâni este un izvor de neliniște și îndoială. Pentru că japonezii nu îngăduie ca vreo palmă de pământ din insulițele lor să ajungă colonie stăpânită de cine știe ce popor străin. Mai mult, printre iezuiți sunt și unii care, cuprinși de prea mult zel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i vizitau. Când au înțeles că aceștia îi socotesc pe japonezi la fel ca indienii din Nueva España, solii s-au simțit jigniți. Ne bucurăm să primim vizita unor japonezi care s-au lepădat de superstițiile budiste și de zeii păgâni și acum cred în Dumnezeul nostru. Când oamenii bisericii spuneau asemenea cuvinte cu un aer compătimitor, samuraiul avea impresia că era ca și cum un om bogat își arăta dărnicia față de un cerșetor. Nu prea îi plăcea când Buddha în care credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iviră aceeași slujbași ai Sfatului care veniseră în vale mai înainte. — Poruncă de la Sfatul Bătrânilor. Glasul slujbașului se auzea peste capul samuraiului care stătea ca și data trecută cu capul plecat în podele. — Hasekura Rokuemon a trecut la o credință păgână și din această pricină i se poruncește să apară degrabă în fața Sfatului Bătrânilor pentru o nouă judecată. Samuraiul își dădu seama că pe coridorul din spatele ușilor închise stăteau câțiva oameni ținându-și suflarea. Așteptau să-l prindă dacă el ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Oare așa arată iadul? Atunci înțeleg frica fizică de moarte a chiar celui mai năpăstuit și nefericit dintre credincioși. Oare tulburări de percepție mă fac să văd tăvi cu foc mocnit, purtate prin aer de mâinile nevăzute ale unui mag păgân, celebrând un ritual demonic? Vrea să se omoare pe el, așa cum și-a propus, trăgându-și după el și gardianul, cum odinioară servitorii erau omorâți și îngropați la un loc cu suveranul, pentru a-l însoți în lungul drum fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în lapte, astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra la carieră. La nouăsprezece ani, Zlota reinstaură în târg un vechi obicei justițiar păgân, pe care locuitorii foarte bătrâni și-l aminteau din povestirile moșilor lor. După pravilă, într-o zi din an, primăvara, fiecare avea dreptul să-și facă singur dreptate cum credea de cuviință, fără ca apoi să fie supus rigorilor vreunei legi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile și de melosuri păgâne. Cu 99 de picioare alergătoare/ Cătați-l, cercați-l,/ Să-i pară rudele și vecinii, frații și străinii/ Ca câinii ce hârâriesc, ca porcii ce grohotesc/ Cu 99 de limbi împungătoare și străpungătoare/ împungeți-l, străpungeți-l/ De-l veți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
două narațiuni, purtând titluri scurte, generice, ghiftuite de sensuri, prelungesc cu mijloacele ficțiunii artistice universul erudiției savantului. Mai cu seamă în Arhivarul, unde hobby-ul protagonistului este colecționar de obiecte stranii aglutinează o recuzită magic alchimică de mituri, eresuri, ritualuri păgâne, istorii vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte arhaice, orori greu de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
odihnă. E convingere de fier; Cer să trec dincolo-n tihnă, Fără falsul grefier. Nu-mi dați jertfe. Inutile-s, N-au nimic din ce e sfânt; Toate sunt de neânțeles, Practici în ciudat avânt. De vreau așa, nu sunt păgân; Nu-mi judecați dorința. Eu știu ce spun, căci sunt stăpân Pe cuget și ființă. Nu-mi dați cinste, sunt o humă Într-un trup încremenit, Mai curând scădeți din sumă Cu ce nu v-am omenit. Puneți fără să
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Haosului"). Din acest motiv, Faraonul era asimilat zeului Rî, învingătorul dragonului Apophis, în vreme ce dușmanii săi erau identificați cu Dragonul mitic. Darius se considera un nou Thraetaona, erou mitic iranian, care ucisese un Dragon cu trei capete. În tradiția iudaică, regii păgâni erau înfățișați cu trăsăturile Dragonului, ca de pildă Nabucodonosor descris de Ieremia (41, 34) sau Pompei din Psalmii lui Solomon (9, 29). Vom vedea și în cele ce urmează că Dragonul este reprezentarea exemplară a Monstrului marin, a Șarpelui primordial
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
burgunde dintre Rhon și Rin. Oricum, cred că și în celelalte adunări vor fi luate asemenea hotărâri. Gundovek are ultimul cuvânt, dar sunt sigur că nu va lăsa ca burgunzii să fie striviți pentru a doua oară de lupii aceia păgâni. Waltan îi vorbi din nou tatălui său: — O să mă iei cu tine la Genava, așa-i? Dacă se vor hotărî pentru război... Dând aprobator din cap, Waldomar îl luă de braț și, salutându-l pe Haribert, se îndreptă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oferi imediat să-i arate drumul și îl însoți prin încăperi și coridoare pe jumătate cufundate în întuneric, până la încăperea învecinată cu sala de baie. Cu ajutorul servitorilor, Gundovek se ștergea în fața unei fântâni de marmură, cu siguranță opera unui sculptor păgân: apa țâșnea cu zgomot din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dumnezeu mai presus de orice altceva. Ultimul dintre aceștia fusese Inisius. Situația sa era una dureroasă: fiu de judecător, dedicat cu încăpățânare cultului semiclandestin al idolilor, își consumase anii tinereții în plăceri și în studiul ocazional și diletant al poeților păgâni; doar când împlinise douăzeci și doi de ani, poate din cauza unei dezamăgiri în iubire, ceruse botezul, abandonând imediat după aceea lume, pentru a se retrage într-o peșteră din munți. Venise să se alăture cenobiului târziu și crease de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nici unul nu reuși să-i susțină privirea. — V-ați tăvălit până ieri prin noroiul viciilor voastre, ați petrecut, ați furat, v-ați dedat la plăceri, ați omorât, ați blestemat și cine știe câți dintre voi nu aduceau încă în ascuns sacrificii idolilor păgâni sau demonilor din păduri ori din ape! Orbi în fața adevărului, siguri că nu veți primi pedeapsă. Dar așa e întotdeauna: omul trăiește fără pic de înțelepciune prezentul și uită repede că într-o zi va fi chemat să dea seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că vine coasa îngerului judecății! Fiindcă știți foarte bine: ce atârnă acum asupra capetelor voastre și asupra capetelor fiilor voștri e dreptatea lui Dumnezeu. Condamnarea sufletelor voastre, asta ar trebui să vă înspăimânte mai mult decât moartea prin mâna barbarilor păgâni. Osânda la focul veșnic pentru răutățile voastre. Se întrerupse o clipă, apoi întinse mâna descărnată către poarta încă deschisă: — Credeți poate, că hunii n-ar putea să urce, încă și mai iute ca voi, drumul pe care l-ați străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
purtau la șold, măreau pasul și răspundeau înspăimântați, cu jumătate de voce, la salutul amabil al bagaudului. După-amiază, ajunși la o răscruce, unde se înălța, lăsată în paragină și îmbrăcată în lăstari de mirt, vechea nișă votivă a unui cult păgân, zăriră doi oameni în vizibilă așteptare; aceștia, de îndată că îi văzură că vin, încălecară prompt pe cai. — Bine, spuse Divicone, ce vă spuneam? Au venit să ne ia. Sebastianus, temându-se de alte surprize îi avertiză pe toți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să învețe că în casa noastră noi comandăm. Libertatea și dreptatea nu ni le face nimeni cadou și, așa cum am refuzat întotdeauna să mă târăsc la picioarele romanilor, o să refuz s-o fac, cu siguranță, și la picioarele acestor barbari păgâni, care vor să fie noii noștri stăpâni. Atila să facă bine să se întoarcă de unde a venit! Să-i gonim pe invadatori! Sunteți de acord? Sunteți cu mine? La aceste ultime cuvinte, rostite pe un ton din ce în ce mai puternic, mulțimea răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine, atunci ea nu era umilă, cu siguranță; osândită, în schimb, era, în mod cert. De rai, totuși, nu-i păsa absolut deloc, iar în ceea ce privește iadul, i se părea că realitatea de fiecare zi pe care majoritatea oamenilor, creștini ori păgâni, era obligată să o trăiască, îi semăna destul de bine, cu atât mai mult cu cât, de o bună vreme, consensul uman părea să fi alungat gustul frumosului și să fi sufocat cu cruzime în suflete instinctul natural pentru fericire. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pragul celor șaizeci de ani, o slujea pe Hippolita cu un devotament nestrămutat: din porunca ei, cumpăra adesea, de la privați sau de la cei care le revindeau, sculpturi, picturi, obiecte decorative de factură antică - multe dintre ele purtând o inconfundabilă amprentă păgână -, salvându-le astfel de frenezia distrugătoare a fanaticilor creștini, și se ocupa, practic, singur de toate, de vreme ce servitorii, aproape toți creștini, priveau cu oroare acel gen de obiecte pe care, nu întotdeauna pe drept, le considerau simulacre idolatre. în ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se contamineze printr-un contact fizic prea îndelungat cu ea. Simțea limpede - și nu fără ca aceasta să o irite - conflictul interior ce măcina, cu siguranță, acele suflete simple și fără cultură, constrânse de împrejurări să implore ajutorul unei femei păgâne, pe care cu siguranță o considerau scufundată în plăceri și păcate; și totuși, își impuse să nu lase să vadă nimic: nu din dragoste pentru ei îi primise, ci pentru a îndeplini, fidelă față de învățătura tatălui ei și a generațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închizând pe jumătate canatul, suspină și reluă pe un ton grav: — Ce aș vrea să înțelegi tu, Prefectule, e că două zile ar putea fi mai mult decât ne-a rămas până ce turma mea o să fie sfâșiată de lupii aceia păgâni. Prin canatul întredeschis veni încă o dată ecoul bufniturii berbecului. Sebastianus fusese adânc impresionat de dezinvoltura pe care episcopul - în a cărui înfățișare, deși hotărâtă, ar fi fost imposibil de găsit semne ale unei înclinații către îndeletnicirile războiului - o demonstra, vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]