2,791 matches
-
spre a se depărta de acel măcel. Dar deodată, auziră în urma lor tropot de cai și vocile aspre ale urmăritorilor. În fața lor văzură o peșteră și intrară în ea cu măgăruș cu tot. La intrarea peșterei atârna de sus un păianjen mare care dormea. Măicuța Domnului îl rugă: “Ajută-ne și țese iute o pânză acoperind toată intrarea peșterii, astfel încât urmăritorii să creadă că este nelocuită.” Păianjenul, punându-se imediat pe treabă, țesu în grabă o pânză groasă, încât părea că
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
intrară în ea cu măgăruș cu tot. La intrarea peșterei atârna de sus un păianjen mare care dormea. Măicuța Domnului îl rugă: “Ajută-ne și țese iute o pânză acoperind toată intrarea peșterii, astfel încât urmăritorii să creadă că este nelocuită.” Păianjenul, punându-se imediat pe treabă, țesu în grabă o pânză groasă, încât părea că de multă vreme nimeni nu mai pusese piciorul în acea peșteră. Oștenii, ajungând aici și văzând pânza păianjenului, convinși că în această peșteră nu intrase nimeni
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
peșterii, astfel încât urmăritorii să creadă că este nelocuită.” Păianjenul, punându-se imediat pe treabă, țesu în grabă o pânză groasă, încât părea că de multă vreme nimeni nu mai pusese piciorul în acea peșteră. Oștenii, ajungând aici și văzând pânza păianjenului, convinși că în această peșteră nu intrase nimeni de mult timp, au făcut cale întoarsă. Când tropotul cailor nu se mai auzi, Măicuța Domnului i-a mulțumit păianjenului care i-a salvat pe toți trei și au pornit mai departe
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
mai pusese piciorul în acea peșteră. Oștenii, ajungând aici și văzând pânza păianjenului, convinși că în această peșteră nu intrase nimeni de mult timp, au făcut cale întoarsă. Când tropotul cailor nu se mai auzi, Măicuța Domnului i-a mulțumit păianjenului care i-a salvat pe toți trei și au pornit mai departe în lunga și primejdioasa lor călătorie, spre Egiptul îndepărtat. Și iată, dragi copii, cum și cea mai neînsemnată ființă, cum este păianjenul, a putut contribui la salvarea Dumnezeiescului
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
auzi, Măicuța Domnului i-a mulțumit păianjenului care i-a salvat pe toți trei și au pornit mai departe în lunga și primejdioasa lor călătorie, spre Egiptul îndepărtat. Și iată, dragi copii, cum și cea mai neînsemnată ființă, cum este păianjenul, a putut contribui la salvarea Dumnezeiescului Prunc. În Egipt, Sfânta Familie a locuit trei ani și jumătate, până ce tot în vis Sfântului Iosif i sa arătat Arhanghelul Gavriil, care i-a spus: „Ia Pruncul și pe Mama lui și întorceți-vă
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
răsărit .............................................. 27 Fuga în Egipt. Uciderea Pruncilor ............................... 33 Povestiri de Crăciun........................................ ....... 41 Noaptea de Crăciun ............................................... ...... 43 Crăciun fericit! Tristețea brăduțului ............................................... ...... 55 Sărăcuții ............................................... ........................ 63 Legende de Crăciun ............................................... 79 În Noaptea Sfântă și animalele vorbesc ...................... 81 Steaua Betleemului ............................................... ....... 88 Îngerul Crăciunului ............................................... ...... 92 Păianjenul ............................................... ..................... 97 </contents>
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
ținuse până atunci prea apăsată, îi furnica. Avea astfel o atitudine ce-i păru lui Lică foarte distinsă. A.da vorbea încă! Ce mai vrea? . . . Maxențiu nu mai auzea și ar fi trebuit să audă. O pânză subțire ca de păianjen i se așezase pe urechi și ar fi vrut s-o ridice de acolo delicat, ca pe o portieră diafană. Prin țesutul ei transparent sunetele se difuzase și rar câte un cuvânt se prindea în mreaja auzului. Trebuia să-și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acolo, dar umbra mișca acum din nou înapoi . . . Tot pe la bucătărie venea! ... Nu se arăta însă nimeni și aceeași umbră se agita neorânduit, când oprită pe loc, când pitulată, când lunecând repede. Cine știe ce luptă a babei cu vreun șoricel sau păianjen. în orice caz, nu părea a se ocupa de ea. Mini avea acolo, în plină zi, o ciudată impresie de mister. jocul acela de umbre era încă mai bizar în plină lumină. Prin storuri, umbra se vedea acum nemișcată. Mini
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un amfiteatru feeric, pe care se proiecta arhitectura marmoreeană a palatelor. Pe temelia coardelor notele punctau desenul grădinilor, arpegiile curbau colinele și din cheia de "sol" căderi de apă trimiteau un șipot fluid sau numai o pânză de răcoare, un păianjen vaporos ca răsfirarea fină a unui jet d'eau. Apoi seara cădea în acorduri minore peste cetăți. Ritmul cu frază largă sau șoapta minuțioasă a lui Bach nu părăseau nici un moment o idee gravă, o emoție concentrată, cu desenul tras
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
era caracteristica sa de bază. În sensul, că, tot ce făcea, era la întuneric. La îmbrobodeală. Afaceri și iar afaceri. Unde se întorcea, afacerile curgeau, după el, ca niște pârâiașe otrăvite. Sub formă de încrengătură, de țesătură, precum pânzele de păianjen. Sub motiv că prin tot ce întreprindea, trebuia să aibă și el un cât de cât profit, își ascundea, cu dibăcie, furturile. înșelătoriile. Minciunile. În ducerea în eroare a tuturor, cu scopul de a-și spori, continuu, avuțiile. După acte
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Oswald Zaur Austriacul.” Așadar suburbiile există doar în ficțiunea autorului, autor creator de lumi fantastice dar pline de lumesc, când antic, când medieval, când modern, cu filosofiile lumii cunoscute din cărți sau din etosul românesc și nu numai. Cu arta păianjenului ce-și împletește plasa, cu arta înnăscută a albinei în geometrii hexagonale, poetul și prozatorul-poet dă strălucire și mister fiecărui paragraf: „Așchiile care săreau din această bucată de piatră erau adunate cu multă răbdare, o răbdare sisifică, de Bătrânul Anticar
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
sinceritatea de care am nevoie. Cum zice doctorul Luca, nu e deloc simplu să-ți descarci sufletul cum ai răsturna un sac. E de ajuns să-mi imaginez subconștientul meu ca o grotă întunecoasă prin ungherele căreia își țes pânza păianjenii, că încep să mă codesc. Ce spun? Cât spun? Sunt îndoieli de care mă jenez și neputințe pe care aș prefera să nu le știu. O pudoare egoistă, mai puternică decât dorința mea de a fi sincer, mă blochează, deși
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Bun? O să vezi". Și s-a aplecat la urechea unei fetișcane pentru a-i spune ce dorea. Fetișcana s-a răsucit pe călcâie, a dispărut și s-a întors, după un timp, cu o sticlă de care atârnau pânze de păianjen. A șters-o cu grijă în fața lor, a destupat-o și le-a turnat în pahare. Doctorul Luca l-a îndemnat să guste, pîndindu-i reacția. "Ei, ce zici?" l-a chestionat triumfător. Vinul era, într-adevăr, excelent. Julius s-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
parte crengile unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna deschis. Dacă vroiam, puteam intra. Ceea ce am și făcut, lămurindu-ne că șopronul acela era o fostă magazie de scânduri în care fuseseră strânse diverse lucruri ieșite din uz
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
linia continuă e tot mai lungă între Anotimpuri - acoperind golurile ropotul ploii stropii de ploaie bat tempo-ul pe pervaz - vine, nu vine.. logodnă pe lac - cu barca printre stele spre luna promisă “din floare în floare” - o pânză de păianjen și-așteaptă prada altă răscruce - doar drumurile noastre nu se întâlnesc râset de copil - crengile salcâmilor gâdilă norii orfan premiant - dintre crăpături de stânci o floare de colț adolescență - prea curând din mielul blând în oaia neagră pădure și-n
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
floare; cu un pavilion separat pentru servitori, ca o aluniță neagră pe un obraz frumos; În sfîrșit, cu o caleașcă pe care o folosise străbunicul tău, Julius, pe cînd era Președintele Republicii - ai grijă, nu o atinge, e plină de păianjeni! și el, cu spatele la maică-sa, care era o femeie fermecătoare, Încercînd să ajungă la clanța ușii. Caleașca și odăile pentru servitori au exercitat Întotdeauna o stranie fascinație asupra lui Julius, fascinația acelui „nu pune mîna, puișor; pe aici nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l cucerească, poate Îi făcea și ei portretul. Pentru Julius era o dimineață fericită: niciodată pînă atunci Sălbatica nu istorisise atîtea povești, despre pădurea virgină, niciodată pînă atunci șerpii nu fuseseră atît de veninoși, nici tarantulele atît de Înfricoșătoare, nici păianjenul bananului atît de mic și de primejdios. Nilda ignora complet epocile istorice; puțin Îi păsa de cronologia pădurii virgine peruviene; copilăria, tinerețea, vîrsta maturității le petrecuse la Tarapoto, amesteca totul și pe nesimțite pădurea virgină s-a prefăcut Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu mai putea sa stea ascuns fiindcă mai mult ca sigur avea să vină să-l atingă Dar În drumul lui era o bancă, și Cano o privi cîteva clipe și tic, Îi spuse casă, și pe bancă era un păianjen și-l atinse cu crenguța, dar imediat ridică piciorul ca să-l strivească mai Înainte ca păianjenul să poată fugi, Îi spuse Fernandito Ranchal y Ladrón de Guevara În timp ce-l strivea sub talpă. Acum nu mai rămînea decît copacul. Julius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atingă Dar În drumul lui era o bancă, și Cano o privi cîteva clipe și tic, Îi spuse casă, și pe bancă era un păianjen și-l atinse cu crenguța, dar imediat ridică piciorul ca să-l strivească mai Înainte ca păianjenul să poată fugi, Îi spuse Fernandito Ranchal y Ladrón de Guevara În timp ce-l strivea sub talpă. Acum nu mai rămînea decît copacul. Julius se mută cu gîndul În locul lui Cano și de acolo se privi: putea fi văzut cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aproape nebun de exaltare, asemenea lui Socrate cel din Cratylos, simt că, orice aș scrie aici, nu voi face decât să vor besc despre acest păr de sârme de aur, de fractali de aur, de miliarde de picioare ale unui păianjen de aur, pe care l-aș fi apucat și-nfă șurat pe pumn, aspru și gros și fierbinte, o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, de cinci ori, de șase ori pân-aș fi ajuns la ceafa goală
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai ales de curaj. Orice eroare putea deveni fatală. Nu mai aveam voie să cred, în aparențe, în supoziții. De ce oare? De ce? Părăsisem poligonul acela de tragere cu inima strânsă, dar mă pregăteam din nou să zbor către pânza de păianjen pe care realitatea mi-o țesea. În noaptea următoare, am retrăit în amintire toate senzațiile mele fizice din ziua precedentă. Aveam febră, dar ceea ce eu credeam că este febră era focul vieții, pasiunea de a trăi pe care mi-o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
maică-mea? Femeia în care încercase toată viața să nu se transforme. Haide. Mai uită-te o dată. —Hei! Nu-i problema mea, da? Adică uită-te și tu la mâzgăleala asta. Ăsta nu-i scris. Un fel de pânză de păianjen. Scoarță de copac sau așa ceva. Zi-mi tu ce scrie. Scrisul era spectral. Șerpuia ca literele ilizibile ale bunicii lor suedeze. Karin îl etichetase pe autor ca având optzeci de ani, un imigrant bătrân, care se temea să dea orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dar nu-și dă seama ce. Bonnie îl duce la Upper Room, tăcută. Și așa rămâne două ore, cât ține spectacolul, bălăngănindu-și capul dintr-o parte în alta, uitându-se la el de parcă lui tocmai i-ar ieși un păianjen din nas. După ce se termină, când se urcă din nou în mașină, își trage de rochie, nervoasă, de parcă brusc n-o mai vrea așa de scurtă. N-ai ascultat nici măcar un singur cuvânt din ce-a spus reverendul Billy. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
falită și bolnavă și te încurc, sunt amețită și n-am mai dormit ca lumea de șase săptămâni. Mă face să mă simt invizibilă, un virus, un nimic. Mă dezintegrez, Danny. Plutesc și zbârnâi. Parc-aș avea tot timpul niște păianjeni mici pe piele. Sunt varză. Sunt dezgustătoare. Pur și simplu nu e cazul, nu poți, n-ai nici o... El îi puse mâna pe umăr ca s-o calmeze. Nu spuse „Știu“, ci încuviință doar din cap. Un fel de nervozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
necontrolată din țeasta ei. Câte părți ale creierului descriau cărțile lui Weber? O răscoală a agenților liberi; șaizeci de particularități numai în partea prefrontală. Toate formele alea de viață cu denumiri latinești: măslina, lintea, migdala. Căluțul-de-mare și cochilia, pânza de păianjen, melcul și viermele. Destule părți de rezervă ale corpului, cât să ajungă pentru altă ființă: sâni, fese, genunchi, dinți, cozi. Prea multe părți pentru ca să le poată țină minte creierul ei. Până și o parte care se numește „substanța fără nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]