1,764 matches
-
pusese în joc viața pentru visul lui de domnie. Dar nimeni nu îndrăzni să spună ceva. Dintr-odată Germanicus declară că, având în vedere primejdia, Agrippina și cei doi fii mai mari trebuiau să rămână la Antiohia. Auzindu-l, femeia păli, așa cum i se întâmpla și lui Gajus, însă nu obiectă; era prima oară când se despărțeau, însă cel care vorbea era capul unei dinastii, iar acelea păreau ordine de război. Germanicus le explică: — Vom călători incognito, fără să anunțăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce am reușit să sculptăm, fiindcă asta nu se poate rupe sau arde. Dar nimeni nu mai înțelege scrierile... Seara se lăsa repede peste deșert, trasând o linie de purpură pe cer, spre apus. Umbrele figurilor gravate pe zidurile templului păleau. — Lasă-mă să le pătrund înțelesul o clipă, zise Germanicus, înainte să se lase întunericul și să nu mai putem citi. — Dacă ai timp, răspunse ezitant preotul, îți voi spune un lucru. Nu confunda simbolurile noastre animale cu tot atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să intre, porunci Împăratul. Callistus percepu duritatea din glasul lui și se îndreptă spre ușă. Sertorius Macro intră și, fără nici un preambul, îl anunță mânios: — Am zis eu: prea am stârnit interesele senatorilor. Calpurnius Piso, Silanus și Geminus complotează... Callistus păli de uimire; Împăratul se întrebă cine îl informase pe Sertorius Macro despre cercetările sale secrete. Își spuse însă că avea timp să afle. Ceea ce conta acum era că Macro îi acuza în gura mare pe ceilalți, pentru a demonstra că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apărare, însă descoperi că, de fapt, erau cea mai cumplită tortură pe care și-o putea aplica sieși. Mulți, angajați încă din vremea lui Tiberius, prezentau bucuroși o scida, o notă, îi șopteau la ureche vești care îl făceau să pălească. Pe masa lui ajunse un denunț precis și extrem de grav: senatorul Papinius și un tânăr dintr-o familie nobilă, pe numele lui Anicius Cerialis, puseseră la cale un nou complot. „Curia senatorială e un câmp de urzici“, spusese Tiberius. „Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iar jocurile urmau să se sfârșească în ziua următoare, a douăzeci și patra a lunii ianuarie. În acea ultimă după-amiază, Împăratul, epuizat de insomnie, se odihnea în camerele sale, când își făcu apariția tânărul Helikon; pielea măslinie a obrajilor săi pălise. Helikon puse un genunchi în pământ, îi sărută mâna și șopti: — N-ai vrut să-mi spui nimic, Augustus... Împăratul îi simțea buzele mișcându-se pe mâna sa. — Am auzit despre bărbatul care a venit de la Iunit Tentor. La Iunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lirismul ansamblului: „Pereții de carton alb, tăiați de o fereastră/dreptunghiulară: luna ziua se reazemă pe cer/ning clipele rugină pe arborii de fier/și-un horn omoară timpul cu panglică albastră” [„Din almanahul îngerilor (constatări provinciale)“, 1917], „iarba moartă pălise văile și vitele pășteau mîhnite/zăream mai departe caii goi/au murit toți oamenii de pe pămînt, dar nu-mi dau/seama dacă e mai bine“ („Septembrie. Ciornă“) etc. Tzara însuși va mărturisi, în Almanahul Dada al lui Richard Huelsenbeck din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înainte,în viață! În viața noastră, personală și singulară, de care ne bucurăm,încă, atât de mult și atât de trist! Și s-au despărțit. Și au plecat. Ea - dincotro a venit; el - așijderi. Cerul,în clipa aia, păru a păli,în măreția sa, și a se acoperi, cu o pată de norișor, gri. Dar, ei, nu băgară de seamă, acest neînsemnat amănunt. Ce mare păcat! STÂRLICIU Făcuse multe, se ocupase, temporar, cu diverse, încercase numeroase elemente, care să-i permită
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și apoi să se cunune religios în primăvară, după Paști. Petre plecă într-un târziu să ducă vestea părinților că se însoară și o să se mute la Frusina. Părinții lui au fost foc și pară când au auzit. Tatăl lui pălise la față. Era sprijinul lor la bătrânețe. Mama lui se înroși la față de furie: - Bine, maică, de- aia te-am crescut noi, să te măriți în loc să te însori? Este de datoria soției să vină să stea cu bărbatul și socrii
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sfârâie de durerea neputinței n-o să mai fie nimic nimic nici hrană pentru ochi doar căderea în genunchi... Crengile curiozității mi-am ascuns mugurii în buzunarul sufletului ca să-i feresc de nostalgii ca orice copil mai evadează din trunchiul ce pălește scuturându-și petalele fructelor încep să-i cadă frunzele scrise de rugina amintirilor îl caut și-l găsesc atârnat de crengile curiozității în care am crescut deasupra genunii... Tablou de foc... Stau cu ochii cât roțile Carului Mare în liniștea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
înainte. Aaa! Un muzeu! Ce fac aici?! a exclamat el. Nu te bucuri? Eu... știi, cum să zic... Dormeai, a terminat o fată de vreo 18-19 ani. Tu ești în cel mai frumos loc din lume și... vocea părea să pălească... Toată lumea părea perfidă pentru copil. Coloanele adosate stăteau să cadă, era parcă în alt loc! Acum, literalmente, el chiar înțelegea. Un pilastru galben-pai părea irezistibil, căci s-a produs o metamorfoză: pilastrul s-a făcut lapis lazuli când mâna a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de Înțelegere. Ca de pildă un menhir din care picură sînge. Și, de ce nu, niște călugări fără cap... Marie tresărise. - O omucidere? Așadar fratele meu a fost cu adevărat Împins de pe faleză... - Nu. Murise deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el la volan, dar ea demară fără să răspundă. * * * „Costum nasol, un costum de croială clasică de la Cerruti, cu siguranță că n-a ieșit niciodată din bîrlogul ăsta”, bombăni Lucas Fersen atîrnîndu-și cu grijă haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și șantierul naval. Afirmația și aroganța lui o făcură pe Marie să se zbîrlească. - Christian nu va accepta niciodată! - Îl cunoști foarte puțin, draga mea; logodnicul dumitale a primit deja propunerea mea cu mare interes. Văzînd-o pe tînăra femeie că pălește, Lucas interveni, sigur că Îi poate schimba cursul gîndurilor. - Vorbiți-mi despre apelul telefonic al lui Gildas la castel În noaptea În care a murit, la ora 1:30, ca să fiu mai precis. Rezultatul se dovedi eficace - Marie, care afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl primise. „O fată“, gîndi Gwen Înduioșată, fără să-și imagineze nici măcar o clipă că scurtul mesaj venea de la Juliette de Kersaint, fiica omului pe care-l detesta. Apoi gîndurile puseră din nou stăpînire pe ea. Nu-și văzu fiul pălind după ce luase de pe jos ziarul, nu-l văzu lăsîndu-și scuterul vraiște și Îndreptîndu-se cu pași mari spre fabrica de faianță. Năvala lui În birou o luă pe nepregătite, descumpănirea din privirea lui Ronan o bulversă. Gwen se simți rușinată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
clintească și Încercă s-o liniștească pe cea care o apostrofa. - Fratele tău e cel mai bun skipper din lume, Anne, o să scape! - Cel mai bun skipper din lume tocmai a lansat un may-day! Sora lui Christian o văzu cum pălește și nu rezistă plăcerii sălbatice de a o face să sufere, așa cum suferea și ea. - Din cîte spun cei de la televiziune, faptul că a refuzat să schimbe ruta, ca ceilalți, a fost un act sinucigaș! Avu o strîmbătură de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
copie a acestui articol Înainte să moară, la fel ca Gildas și Yves. Moartea lor se leagă desigur de aceea a femeii... - N-ai decît să-i Întrebi, o Întrerupse Yvonne pe ton tăios. Lucas interveni văzînd-o pe Marie că pălește fără să vrea. - În 1968, ei aveau cam vreo zece ani, la fel ca prețioasa dumitale Gwenaëlle. Yvonne clipi imperceptibil. - Cred că pentru a o proteja pe ea ai Încercat s-o ucizi pe Marie, doamnă Le Bihan, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
greutatea blocurilor de piatră ca să Înțeleagă că nu vor izbuti să le miște din loc. Nutrind o firavă speranță, Lucas scoase mobilul. Nu avea semnal. Erau prinși În cursă. O văzu atunci pe Marie holbîndu-și ochii, Îi urmări privirea și păli. Primele valuri ale fluxului Își croiau deja loc printre stîncile Îngrămădite. Grota avea să fie curînd sub apă. Și ei odată cu ea. 17 Gwenaëlle venise direct pe faleză, sigură că-l găsește acolo pe Pierric. Era Într-adevăr acolo, proțăpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
numele de Erwan de Kersaint (9 aprilie 1944-12 februarie 1962). Faxul din Dublin sosise În ajun. Patrick Ryan a decedat la 3 aprilie 1947 În cursul incendiului care a distrus ferma familiei. Era În vîrstă de trei ani. TÎnăra polițistă pălise. - Cel care a luat identitatea lui Ryan a ales pe cineva născut, ca și el În 1944, cineva care nu mai avea familie - aceasta pierind În totalitate Într-un incendiu -, deci fără să mai existe martori În viață. - O metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mi-a tras o mamă de bătaie pentru că umblasem creanga, după care m-a azvîrlit În pivniță. De n-ar fi fost Yvonne Le Bihan, poate că aș fi murit acolo. RÎse scurt, fără urmă de bucurie, cînd o văzu pălind. - Nu seamănă cu imaginea pe care ți-ai făcut-o despre mine, nu-i așa? Pentru tine, tatăl meu nu putea fi decît un tip de treabă, ca Milic, de pildă. Mi-aș fi dorit ca lucrurile să stea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
când fata își apleacă capul și respiră adânc în floare, se așază voluptos pe umărul ei. Ea se sperie, se pocnește cu mâna liberă peste umăr și țipă. Se aude un răcnet ascuțit strident și în același timp nevralgic. Lumina pălește pentru îndepărtarea albinei moarte. Din nou vocea rezonerului din fundal...) În fiecare reprezentație albina își propune să se așeze pe floare, s-a săturat să tot moară în fiecare seară, ca în marile tragedii, ce sunt de mult depășite. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
voia să Îl evite și surprinse o izbucnire de teamă În expresia lui fugară. — E o prăvălie de spițer, pe aici, prin preajmă. Unde e ? exclamă poetul retezându-i calea și ațintindu-și asupra lui ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe cap și cutele hainei, Înainte de a-și repeta Întrebarea, aproape strigând. — Acolo... pe stânga. Taman În spate la Fontana della Morte... bâigui omul, indicând direcția cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar putea fi forțate să vorbească cu viii? Și consideri că dumneata Însuți ești capabil de asta ori că ar fi În stare cineva pe care Îl cunoști? adăugă Dante după o scurtă pauză, Încercând o lovitură la nimereală. Augustino pălise. Se zgâia la ceva din spatele poetului, ca și când ar fi văzut o nălucă. Dante aruncă o privire rapidă Înapoi și descoperi că cineva Îi pândea. În momentul acela, În mod ciudat, piața era goală, ca și când toți locuitorii ar fi fugit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi pronunțase titlul cu deferența de rigoare. — Ai auzit cu siguranță de uciderea În orașul nostru a unui meșter din breasla de la Como. Comuna m-a Însărcinat să caut vinovatul. — Și aveți de gând să Îl căutați aici? bâigui cămătarul pălind. — Oriunde s-ar putea ascunde. Dar acum altceva vreau să aflu. Ce afaceri a venit să trateze cu dumneata messer Veniero, cetățean al Serenissimei? — Nici una... deocamdată. M-a Întrebat doar dacă sunt dispus să accept o scrisoare de credit. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe Golgota la jertfa divină? Cârciumarul ridică din umeri. — Peste mare am cunoscut multe duhuri. Dante Îl fixă În tăcere. Apoi Își Înmuie degetul arătător În cupa de vin și trasă pe masă pentagrama scrijelită pe mozaicul lui Ambrogio. Cruciatul păli, dar rămase impasibil, ca și când n-ar fi priceput. — Ți-ai precupețit oare mântuirea trupului cu aceea a sufletului? Îl Întrebă poetul. Baldo nu răspunse. Dante se ridică, Încetișor. — Iar Duhul tău cere În schimb jertfe de sânge? Avu impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
femeii. Dante Îl fixă cu un zâmbet sarcastic. — Văd din cuvintele domniei tale că afirmația mea nu te surprinde. Atunci, de vrei să Îți fie predată? Cu siguranță, nu fiindcă e vrăjitoare, zise el apropiindu-se ceva mai mult. Călugărul pălise. — De ce o acuzați? Îl presă mai departe. Spune-mi ce i se impută cu adevărat! — O acuzăm de furt. Fruntea priorului se Încruntă. De furt? Parcă revăzu inelul de aur pe care Teofilo i-l Încredințase și care acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adormit, înțepenisem zăvorul ușii, am ieșit cu pasul meu de totdeauna, măsurat de frânghie, știam străzile pe de rost, știam de unde să iau pușca cea veche și ce intrare nu e păzită, și am ajuns aici la ceasul când noaptea pălește în jurul acelui pumn de stele iar deșertul pare că se întunecă. Parcă ar fi trecut ani și ani de când stau ascuns în stâncile astea. Mai repede, mai repede, oh, de-ar veni o dată mai repede! Peste puțin tot orașul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]