2,742 matches
-
vom accepta, totuși, un sfârșit brutal, ca dobitoacele, un sfârșit hotărât la grămadă, de către nu știu cine și de nu știu unde! Am înțeles, acum, de ce ne-am regăsit noi, ăștia, aici și de la ce-am pornit împreună, la drum, mai dinainte. Noi, cei părăsiți, cei osteniți, cei fără de nădejde... Cei mai buni și cei mai răi, în același timp! Am priceput prin ce-am trecut și-am înțeles la ce să m-aștept, de-o fi să mi se-ntâmple. Am înțeles și altceva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
locul unde este biserica veche din sat. Aceasta este așezată într-un loc pitoresc și liniștit, în partea de nord-est a satului, pe culmea unui deal și a fost ridicată cu sprijinul enoriașilor în anul 1833, pe locul unui schit părăsit. Tradiția, păstrată în timp pe cale orală de bătrânii satului, spune că biserica a fost construită de niște ciobani care pășteau oile în pădurea Merieni, de la care astăzi, se păstrează doar piciorul Sfintei Mese făcut din tulpina unui copac bine dăltuit
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
mă nemulțumea. Poate viața mea ? Azi-dimineață a ieșit însă soarele, așa că m-am hotărît să-mi plimb neliniștile prin pădure. „O să-ți prindă bine !”, m-a încurajat și soția din prag. Am luat-o ca de obicei pe drumul forestier părăsit ce urcă lin de-a lungul văii, cu ochii deja pierduți printre brazi. „O să-mi prindă bine !”, mi-am repetat și eu, hotărît să-mi pun ordine în gînduri și viață și încrezător în magia muntelui care mă însoțește din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
inclusiv concluzia optimistă, dar simțământul său de singurătate nu trebuie diminuat. Isus nu și-a pierdut credința în Dumnezeu, așa cum pare să sugereze în sine această dublă invocație: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu”. În orice caz, cu siguranță, se simțea complet părăsit. Nu e de mirare că, pentru următorii evangheliști, ultimele cuvinte ale lui Isus sunt diferite: „Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu” (Lc 23,46); „S-a săvârșit” (In 19,30). Cuvintele lui Isus, care aparent îi tăgăduiesc credința și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sau trei ani. Văd, la un colț de uliță de mahala, trei bărbați în cămăși albe, profilați pe cerul roșu ca flacăra, fumând și discutând liniștit. Departe, zidurile uriașe, de cărămidă roșie, cu geamuri negre de funingine, ale unor ateliere părăsite încă de pe atunci. Era pe undeva pe lângă unde locuiam pe acolo, și văd niște șine de tren care reflectă cerul roșu dar nici un sunet, nici un miros nu pot asocia acestui film enigmatic. M-am apropiat de cei trei bărbați și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea. M-a privit în ochi. Vedeam că se concentrează, ca și când ar fi vrut să pătrundă in creierul meu și să-și lase acolo mesajul teribil. Nimic însă nu răzbătea până la mine. Nu înțelegeam decât că e, poate, o femeie părăsită, care ieșise ca și mine în iarnă. Am lăsat-o pe Aleea Circului și, înghețat bocnă, m-am întors acasă. În toată acea vacanță de trei săptămâni, Gina n-a mai dat nici un semn de viață. Eu nu i-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
strânsă legătură cu ofensiva propagandei bolșevice, cu evenimentele din octombrie-noiembrie, cu retragerea Rusiei din război. Cete de soldați ruși în retragere jefuiau satele, devastau depozitele, gările, batjocoreau populația. Guvernul român a fost nevoit să ia măsuri de acoperire a frontului părăsit, de apărare a populației, ajungându-se la un adevărat front intern. Semnarea armistițiului Rusiei Sovietice cu Puterile Centrale, la Brest-Litovsk (22 noiembrie/5 decembrie 1917), completat cu pacea dintre ele (18 februarie/3 martie 1918) izolau complet România, punând-o
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Ar trebui să telefonez d-lui Carr. Bietul băiat a întrebat în fiecare zi de d-stră.... Gândul că Harold s-a interesat de mine m-a mișcat atât de profund, încît mă podidiră lacrimile. Mi se părea că sunt singur, părăsit undeva fără prieteni și fără cunoscuți, și mi-era teamă de moarte. Mă vedeam mort aici, la cinci săptămâni depărtare de țara mea, și gândul acesta mă paraliza, frica îmi înghețase obrajii. ― Ce ai? întrebă ciudat doamna. ― Nimic; vreau să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu mai doream nimic, nu mai simțeam nevoia vreunui gest. Era o seninătate nefirească în sufletul meu, deși taina și miracolul din jur mă exaltase, mă narcotizase, mă răzvrătise. Nu știu cum s-a petrecut aceasta. Altă dată, am găsit o casă părăsită, ta marginea unui câmp de orez în care eu mă avântasem și mă întorsesem ud până aproape de genunchi. Am stat pe zidul ruinat al casei, pe pietrele acelea amenințate de vegetație, uscîndu-mă. Nu răsăriseră încă stelele, și seara era caldă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al dragostei mele cu Maitreyi, închipuind fel de fel de întîmplări, unele mai fantastice decât altele, prin care noi doi ajungeam fericiți, întîlnindu-ne într-o singurătate nepătrunsă de nimeni sau în acea cetate moartă de la Fatehpur-Sikhri, sau în vreo colibă părăsită diri junglă. Asistam ziua întreagă la desfășurarea aceluiași vis fantastic, care ne izola pe noi doi, pe mine și pe Maitreyi, de cealaltă lume. Fapte de mult uitate își recăpătați prospețimea, și închipuirea mea le împlinea, le adâncea, le lega
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așa cum o vedeți: porumb, pe câțiva kilometri, și alături grâu, sau secară, sau ce-o mai fi, pe alți kilometri, și apoi iar porumb. - O s-o ducem mai greu cu apa, adăugă Zamfira. Poate n-o să găsim apă, vreun puț părăsit, pe câmp, vreo băltoacă, poate n-o să găsim nimic o zi, două. O să fie greu, la început, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, ieșim la capăt. Cunosc eu ierburi, și mai sunt și rădăcini, și uneori poate mai dăm de un porumb
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca toate păsările... - În orice caz, continuă Ieronim, acesta a fost începutul aventurii noastre. Pentru că, recunoaște, nu ți-am ascuns din prima clipă că e vorba de o aventură. - Mi-ai spus că știi de un pod, într-o casă părăsită, un pod plin cu lăzi și cufere, și lucruri de tot felul, săbii și coifuri și jucării, și reviste ilustrate vechi... Ieronim își trecu nervos mâna prin păr, ca și cum ar fi încercat să-și potolească nerăbdarea. - Și câte altele, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prinde. Dar această speranță, adesea, doar, amplifică agonia suferindă ce-l pătrunde și copleșește ulterior, atunci când despărțirea și îndepărtarea celui drag devin evidențele unei realități necruțătoare, aspectele unui context ce survine implacabil. Procesul distanțării crește exponențial cu re-survenirea pentru cel părăsit a experienței solitudinii apăsătoare. În vecinătatea unei de curând apuse însoțiri, această experiență transformă eul astfel încercat într-un nod existențial în care se împletesc haotic și de ne-desfăcut toate firele depresiilor, neîmplinirilor și revoltelor ce au zguduit spiritul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
conștientizare lucidă prin exercițiul analizei sale este degajată la distanță, este situată îndepărtat. Odată cu în-depărtarea însoțitorului, a persoanei iubite, situația se răstoarnă în sensul că tocmai conștiința efemerității întru disoluție și moarte a componentelor lumii profane se apropie de cel părăsit, devine noul său însoțitor pe drumul vieții, un tovarăș lipsit de căldură dar onest în adevărurile pe care le relevă. Această întovărășire, de fapt, reluarea unui context, revenirea însoțirii cu luciditatea rece ce a precedat întâlnirea și apropierea celui drag
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vieții, un tovarăș lipsit de căldură dar onest în adevărurile pe care le relevă. Această întovărășire, de fapt, reluarea unui context, revenirea însoțirii cu luciditatea rece ce a precedat întâlnirea și apropierea celui drag, permite deschiderea energiilor telurice ale sufletului părăsit, erupția cutremurantă a acelor revolte și neputințe glisate pe complexe și frustrări, izbucnirea spre suprafața interiorității a tensiunilor înghețate, preț de un moment, sub magia iubirii fulgurante. Acel nod de pulsiuni ce se redescoperă pe sine ca un eu stelar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
iubiri. Aici se relevă natura reală a celui drag, natură ce aparține și se supune relativității. Îndepărtarea implică redobândirea privirii corecte care descoperă că orice astfel de iubire este așezată, dintru început, sub spectrul temporalității ce erodează și descompune. Cel părăsit își suferă relativitatea proprie, pe care a uitat-o în clipa hipnoticei iubiri, dar trăiește paroxistic, întru maximală congestie dureroasă și acceptarea relativității în ființă și faptă a celui drag. El suferă că dragostea pentru un celălalt nu-l poate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
celuilalt dar și la evocarea relativității proprii în sensul că cel care părăsește pare a șopti întru final celui abandonat că se reorientează spre un statut mai privilegiat, spre o relație nouă cu o conștiință ce o depășește pe cea părăsită, ce-i este superioară. A recunoaște această superioritate într-o altă persoană înseamnă a indica relativitatea, șubrezenia, predispoziția spre disoluția timpurie și accelerată a celui părăsit. Aici noutatea se înveșmântă în prospețimea metafizică ce susține premisele unei noi iubiri care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai privilegiat, spre o relație nouă cu o conștiință ce o depășește pe cea părăsită, ce-i este superioară. A recunoaște această superioritate într-o altă persoană înseamnă a indica relativitatea, șubrezenia, predispoziția spre disoluția timpurie și accelerată a celui părăsit. Aici noutatea se înveșmântă în prospețimea metafizică ce susține premisele unei noi iubiri care va apare, ca și cea dintâi, sub nimbul unei nemuriri aparente. Cel părăsit își vede odată cu îndepărtarea persoanei ce i-a fost dragă și distanțarea de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
înseamnă a indica relativitatea, șubrezenia, predispoziția spre disoluția timpurie și accelerată a celui părăsit. Aici noutatea se înveșmântă în prospețimea metafizică ce susține premisele unei noi iubiri care va apare, ca și cea dintâi, sub nimbul unei nemuriri aparente. Cel părăsit își vede odată cu îndepărtarea persoanei ce i-a fost dragă și distanțarea de sine a propriei imagini de îndrăgostit ce plutește deasupra deșertăciunilor profane. Suferința sufletului său se dezlănțuie, așadar, nu numai prin conștientizarea arzătoare a realității și adevărului acestor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
victorii strălucite, în care s-a luptat cu baionetele împotriva unei artilerii dirijate de aeroplane sau scoțând cavaleria în fața unui câmp și în bătaia tunurilor, ocupându-se, deci, cu o generoasă vărsare de sânge, o pozițiune ce trebuia de fapt părăsită, numai că, dintr-o târzie trimitere a ordinelor și dintr-o permanentă lipsă de simț al realității, ordinul nu ajunsese și se declanșase inutila ofensivă ! Sosind apoi ordinul, prea târziu, lăsam în urmă inutile cadavre, inutile inimi de mame și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-un gang... Și în timpul cât erau în casă numai femei au văzut un zdrențăros care tot dădea târcoale. Ce să facă, să-i dea ceva de pomană, o pleca ? Să nu miște nimeni, să creadă zdrențărosul că-i casă părăsită ? Pentru că, așa cum spui și dumneata, madam Delcă, toată lumea trăia în zilele acelea cu spaima jafului și cu ideea că au să dea buzna mahalalele în casele mai avute. C-au să fie tulburări. Dar n-a fost nimic. Deci ele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și se mbrobodea care mai de care s-arate babă, că știa ce pățește dacă dă rusu dă ele ! D-apăi și io ! N-am tras obloanele la prăvălie și n-am stins toate luminile, să crează rusnacii că-i casă părăsită ? Da ce crezi, că ei s-a lăsat ? A bătut toată noaptea-n obloane cu patu puștii și striga, ei știe ce striga, pă limba lor ! Ce hărmălaie ! Ce zaveră ! N-am închis un ochi pân-la ziuă, și dimineața m-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
afară, În fața casei. Așa că singurul care strică aerul ăsta liniștit, de mijloc de săptămînă, ești tu - fie călărești leii de piatră care străjuiesc intrarea la teatrul de vară, fie țopăi pe băncile de lemn putred sau produci ecou pe scena părăsită, plină de rahați mumificați, fie Începi să bați o minge de unul din pereții casei (pe care e desenat cu cretă un fileu), fie pur și simplu sperii ciorile care ciugulesc din alee, zbierînd la ele. Și apoi vă duceți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să spună exact ce. Îmi spune că În hotel e foarte frig, ai senzația că e abandonat. Înăuntru e mai frig ca afară. Măcar afară e soare și te mai Încălzești, te mai miști. Iar orașul... orașul e pustiu, pare părăsit. Nu vezi picior de om pe stradă. Ce să-ți spun, singurii doi oameni pe care i-am văzut au fost recepționerul și o femeie de serviciu. Am crezut că se filmează ceva prin zona, dar recepționerul s-a uitat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unde nu e nimeni. Prăvăliile și dughenele sînt Închise. Trece un cuplu, sînt destul de În vîrstă și par marcați de efort, Ana vede la ei aceeași Îngrijorare. Dinspre spital se aud voci și mașini, dar toată zona are un aer părăsit. În cele din urmă, găsesc trei zdrențăroși, care stau pitiți după o gheretă și vînd niște brazi la fel de zdrențăroși. Mama ei spune că precis i-au furat de undeva. Dar Ana nu-și poate lua ochii de la săgețile luminoase care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]