34,057 matches
-
azi - Paul Everac, Dumitru Radu Popescu, dar și Alina Mungiu, Vlad Zografi ș.a. - filosofează prin intermediul personajelor lor. Respectivele personaje sunt un fel de... eseiști care, într-un stil mai cețos sau mai clar, mai popular sau mai livresc, își spun părerea despre naștere, dragoste și moarte, despre libertate și responsabilitate, despre determinare și hazard. Iosif Naghiu, alături de Dumitru Solomon și Matei Vișniec, face parte dintr-un grup restrâns de autori de teatru care filosofează prin ansamblul reprezentării dramatice. Mai exact, ei
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
nu e suverană. El era omul datoriei, lucrînd fără patimă și avînd în vedere numai interesele țării. N-avea prieteni și, prin urmare, nici camarilă sau partizani. Deși, după Constituție, regele domnește fără a guverna, totuși regele reușea să impună părerile sale în Consiliile de miniștri ce regulat se țineau sub a sa președinție la Palat... Politica externă o conducea aproape singur regele Carol II". Și, iată, opinia despre personalitatea succesorului său, regele Ferdinand: "Cu totul opus unchiului era nepotul, regele
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
căruia uitai pe suveran, descoperind pe omul blînd, afabil, mulțumit să lese pe alții să vorbească, repetîndu-le chiar ultimele cuvinte, pare-se spre o tragere aminte asupra celor spuse, avînd aerul că-i aprobă, chiar cînd nu era de aceeași părere. Avea parcă pudoarea de a nu etala cunoștințele sale chiar în domenii în care era foarte bine informat, făcînd haz de aceia care, lăsați să vorbească, se încurcau în propriile lor ițe. În intimitate era, dimpotrivă, comunicativ, glumeț, interesîndu-se de
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
pune o stavilă protocolară în audiențele ce se țineau șezînd, iar nu în picioare, ca la Carol... Modestia noului rege ceda adesea pasul majestuoasei regine Maria, care, spre deosebire de Carmen-Sylva, ținea să-și afirme în toate împrejurările, ca și în politică, părerile sale, întotdeauna categoric, clar formulate și cu persistență urmărită". Firește că, rămas credincios inițiativelor regelui Carol I, "prea generosul meu protector", Tzigara, ca specialist în istoria artei și avizat cunoscător al monumentelor noastre, e - și acum, cînd își redactează memoriile
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
tot nume de mare rezonanță: Zola, Lombroso, Mommsen, Clemenceau, W.T. Sblad, Anatole Leroy-Beaulieu, W. Wundt, M. Nordau, Achile Loria, Ernst Mach, T.G. Masaryk, A. Esmein, Henry Fouwuier, P. Cauwés, Charles Richet, Luigi Luzzatti, dr. M. Beck. Zola era de părere: "Sunt pentru cea mai întinsă egalitate și pentru cea mai mare solidaritate posibilă între toate popoarele pămîntului". Lombroso socotea: Întrebarea pe care mi-o faceți Ťdacă pot fi sfătuiți românii să acorde evreilor drepturi civile și politiceť cuprinde deja în
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
deja în sine răspunsul pe care trebuie să-l primească de la oricine este intelectual în Europa și nu criminal sau om părtinitor, vreau să spun că egalitatea n-ar trebui să fie discutată de nimenea". Mommsen opinia: "În general, după părerea mea, e nedrept a lega drepturile politice de credință și mai nedrept încă de a face să depindă judecata asupra moralității de naționalitate". Clemenceau se pronunța: "Cît privește acordarea drepturilor civile tuturor cetățenilor țării nici nu înțeleg cum se poate
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
pretinde stat european și stat liberal și, totuși, legile sale față de evrei o pun în afară de statele europene, în afară cel puțin de statele occidentale, a căror santinelă ea se laudă pe drept a fi la gurile Dunării"? Wundt era de părere că "numai atît se poate afirma, în genere, că egalitatea de drepturi pentru evrei se impune, din punct de vedere moral și politic, a fi acordată atunci cînd de fapt s-au unit cu ceilalți locuitori ai țării într-o
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
separare. Când granița e nepenetrantă, ceva nu este în ordine. Pentru romanși, frontiera este punctul de convergență între lumea germanică și cea latină, între cultura locală și cea universală, într-un cuvânt un loc unde se întrepătrund diversitățile. M.P.M.: După părerea mea, Reflecții de la Sils-Maria este o operă incitantă, arzătoare, modernă... Există aici noțiuni și tabuuri care trebuie privite cu alți ochi, cum ar fi noțiunea de graniță, centru, periferie, identitate, toleranță etc. Mi se pare că ți-ai schimbat părerile
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
părerea mea, Reflecții de la Sils-Maria este o operă incitantă, arzătoare, modernă... Există aici noțiuni și tabuuri care trebuie privite cu alți ochi, cum ar fi noțiunea de graniță, centru, periferie, identitate, toleranță etc. Mi se pare că ți-ai schimbat părerile în această carte față de cele din Nimic în afară de cuvinte? (Nichts als Wörter?), cartea mea preferată. I.C.: Da, scopurile erau diferite. În Nimic în afară de cuvinte? subliniam bogăția culturii noastre, arătând că este total greșit să pui etichete depreciative unei culturi pe
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
de răspuns, toți subiecții intervievați de echipa lui Kaufmann nu concep practică dezgolirii în public a sînilor decît într-un spațiu simbolic, cel al plajei, sau unul echivalent, al parcului în care se face plajă. Precizarea aceasta se dovedește, după părerea mea, punct de pornire al celor mai interesante teorii din volum, cele referitoare la chiar constituirea spațiului simbolic al semi-nuditătii (sau uneori chiar nudității) acceptate. Secole la rîndul marea este percepută drept sursă de angoasa sau chiar de dezgust, pentru că
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
voi face aici aș dori să fie o încercare de pătrundere în mine însumi, lentă, necruțătoare, franca și de absolută sinceritate. Impresiile despre alții, despre lumea din afara vor înfățișa nu senzațiile momentane, ci mai ales - asa aș vrea cel putin - păreri filtrate prin judecată mea rece, obiectivă, ceva că o reflectare vie în oglindă sufletului meu." Această mărturisire de credință a fost respectată. N-avea prieteni printre scriitorii importanți, lumea lui limitîndu-se la M. Sorbul și Corneliu Moldovanu. Poate de aceea
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
bizară, ajuns pacient într-un spital de nebuni, si psihiatra căreia i se confesează, o femeie la rîndul ei puțin obișnuită, absorbita de propriile ei drame și dileme amoroase. Ramă de care vorbeam o reprezintă povestea acestei femei, și după părerea mea este partea cel mai puțin reușită a românului, cu multe stridente explicative, cu o artificialitate agasanta a felului în care e motivată introducerea ei drept context al celeilalte povești, cea cu adevarat pasionanta. Povestea pacientului, un ins pe nume
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
gazdă, nu numai că au dezaprobat ideia ciudată de a ma consacră călugăriei, dar stărui maică-mea ca să mă lase la el în București, că nu cumva, întorcându-mă, să mă fac victima călugărilor. Când mi s-a comunicat această părere, deodată n-am prea gustat-o, fiindcă îmi era mereu gândul la Puiul și la viața plăcută de la țară... Dar în timp de o lună, cât a stat maică-mea la București, deprinzându-mă cu atrăgătoarele mulțumiri ce se puteau
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
te puteai trezi ulterior în funcția rîvnita. Tot pînă în ^89 există modă sacrificiilor de tip politic - dacă voiai un anumit post, intrai în PCR, chiar dacă nu aveai nici o chemare pentru acel partid. Complexul cinstei cu apartenența politică face, după părerea mea, un rău nu numai conjunctural, ci are, se pare o foarte solidă susținere în sistemul actual. Vechile criterii ale partidului unic erau că un candidat merituos nu poate fi decît un membru al partidului său o persoană recomandată dinlăuntrul
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
poalelor înaintea adversarului. Dacă Ion Cristoiu nu-și reneagă editorialul de atunci, putem trage concluzia că azi Cotidianul îl sancționează pe președintele PRM deoarece acesta dă semne că vrea să renunțe la tactică sa politică. * După încheierea summit-ului NATO, părerile cotidianelor sînt împărțite în privința rezultatelor palpabile obținute de țara noastră cu acest prilej. Asta în pofida faptului că se știa cu mult înainte de adoptarea Declarației finale de la Washington că nu se vor face noi nominalizări pentru aderare, cu acest prilej. Cele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
mașinii cu aburi. Are și reflecții naive: "Cît de fericit este omul în călătorie, mai cu seamă cînd are cu sine bani de ajuns și nu-l turmentează vreo suvenire din patria să sau vreo pasiune de inimă... Călătoria, după părerea mea, este cea mai bună medicină în contra urîtului". Firește, importanță istorică a orașului Wagram (prin care trece), cu vestită bătălie a lui Napoleon, e transcrisa după vreun ghid al epocii, fiind terna și chiar plicticoasa (că și descrierea statuilor Vienei
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
se joacă. Oare Don Quijote știe? S-a discutat enorm pe această temă, dar mai ales din perspectiva nebuniei personajului: dacă e nebun, atunci nu știe, dacă se preface, atunci știe. Întrebarea însă merită să fie pusă direct. Huizinga e de părere că jucătorul știe, jucîndu-se, că nu e de-a adevăratelea. Chiar și copilul ar avea această intuiție, că e numai în glumă. N-aș bagă mîna în foc. Aș fi înclinat să disting jocul adultului de joacă copilului. Profit și
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
Iar mai pe urmă, cosciugul și mortul. El era personajul principal. Uneori ne plăcea, alteori nu. Ne îngăduiam să fim foarte pretențioși: aveam o adevarată cultură. Văzusem sute, mai mult, de morti în cosciug. Comentam ca niște specialiști. Eram de păreri deosebite, pînă la încăierare. Un mort bătrîn, cu gura strîmba, ne-a făcut să rîdem la unison o oră. O fetiță blondă, zîmbitoare că și noi, ne-a înlăcrimat pentru o zi. Am fugit din clasa și, în hohote de
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
ce va fi părut poate suspect anul trecut, o nouă traducere din opera scriitorului spaniol îmi prilejuiește aproape aceeași încîntare. Românul Oxfordului apare de această dată la Editură Univers, într-o colecție cu selecții foarte eteroclite și uneori arbitrare, după părerea mea, așa-numita "Cosmopolis". Traducerea îi aparține tot Tudorei Șandru Mehedinți, fiind că întotdeauna impecabila, cu soluții stilistice gratifiante, ca să folosesc un eufemism, pentru un lector care nu ar avea acces la textul în spaniolă. Acest nou român semnat de
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
pentru că vreau să propun cititorului să descopere în Românul Oxfordului nu o satiră a universității britanice (deși motive ar avea berechet), ci o impresionantă reflecție pe tema identității și a felului în care se restructurează ea prin intermediul întîlnirii cu Celălalt. Părerea mea este că la Mariaș indiciul legitimitătiii unei asemenea lecturi există în chip explicit, si pentru a-l argumenta voi cîtă, cum nu fac de regulă, destul de generos din român. Protagonistul lui Mariaș este un profesor de literatură spaniolă invitat
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
parte din familii indiferente religios, alții din familii în care adulții ridiculizează frecventarea bisericii. astfel că pentru unii dintre ei banii de lumînări trebuie economisiți din puținii lor bani de buzunar. Copiii și adolescenții aceștia nu par să aibă o părere prea bună despre comunitatea din care fac parte, fiindcă, daca interpretarea mea e adevărată, de Paști ei nu simt nevoia de a fi auziți de cei din jur. La rîndul lor, vîrstnicii se mulțumesc cu șoaptă adresată Celui de Sus
Slujba de Înviere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17977_a_19302]
-
Gheorghe Grigurcu Adevărul cel mai superficial care se poate enunța cu privire la memorii este acela că ele reprezintă o formă de narcisism, după cum în legătură cu jurnalul nu poate fi părere mai banală decît că nu este niciodată sincer", afirma undeva Livius Ciocârlie. Dacă luăm în serios această sceptică aserțiune, putem socoti că în jurnalele d-sale (aici îl avem în vedere pe cel intitulat Trei într-o galera), numitul eseist
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
în pace, totul e răsucit, hărțuit, reinterpretat, refuzat (măcar în parte). Incredulitatea și decepția autorului dobîndesc o extensie majoră: "Îmi scrie F.M. de la Bochum. Vrea un articol despre Ionescu. Nu pot să-l refuz, dar... Despre Ionescu n-am decît păreri, nu idei. Nu e nevoie de fițele astea: păreri, idei... Am spus, sînt resemnat. Dă-i drumul, pîna trag un somn.(...) Și o părere despre contradiscursul lui Béranger. Citit cu atenție, finalul din Rinocerii spune și altceva decît refuzul de
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
în parte). Incredulitatea și decepția autorului dobîndesc o extensie majoră: "Îmi scrie F.M. de la Bochum. Vrea un articol despre Ionescu. Nu pot să-l refuz, dar... Despre Ionescu n-am decît păreri, nu idei. Nu e nevoie de fițele astea: păreri, idei... Am spus, sînt resemnat. Dă-i drumul, pîna trag un somn.(...) Și o părere despre contradiscursul lui Béranger. Citit cu atenție, finalul din Rinocerii spune și altceva decît refuzul de a se aglutina în masă: neputința de a o
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
Vrea un articol despre Ionescu. Nu pot să-l refuz, dar... Despre Ionescu n-am decît păreri, nu idei. Nu e nevoie de fițele astea: păreri, idei... Am spus, sînt resemnat. Dă-i drumul, pîna trag un somn.(...) Și o părere despre contradiscursul lui Béranger. Citit cu atenție, finalul din Rinocerii spune și altceva decît refuzul de a se aglutina în masă: neputința de a o face. Ei, rinocerii, sînt frumoși, muzicali. În frumusețea asta e și orbirea lui Mircea Eliade
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]