6,411 matches
-
Mâine am să vă gătesc pește, că doar suntem pe malul Dunării. - Mulțumesc. Sărut mâna. Da, este adevărat, îmi place cum stați și mai ales curtea și poziția casei față de Dunăre. Radu își mai turnase în pahar din vinul roșu părintesc, în care săreau bășicuțe ca la apa minerală. Ridică paharul, îl îndreptă în dreptul ochilor privind cum fierb bulele de oxigen în el și-l dădu repede peste cap, ridicându-se de la masă, însoțind-o pe Adriana. Ieșiră pe terasa din fața
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
vor fi singurele pe care le cunosc, de altele nu mai știu nimic. Porniră să coboare treptele ce duceau spre poartă și ajunși în stradă, ieșiră la plimbare, însoțiți de zgomotul apei ce-și urma cursul milenar prin poarta casei părintești a lui Radu. Era drumul cel începuseră cu adevărat împreună. Pornea de aici de la malul Dunării și cine știa unde și când se va termina. SFÂRȘIT Referință Bibliografică: ADRIANA - ROMAN IN LUCRU - FINAL DE ROMAN / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
mare suferință, iar coastele, mâinile și pe față aveau semne de lovituri grave. Dar se puteau ridica în picioare, ceea ce era bine. Atunci Haldita avu ideea să-i ducă pe cei doi misionari în vale, în satul ei, la casa părintească. Vă închipuiți câtă neliniște și câtă spaimă trăiseră cei din casa Halditei, neștiind de ce nu s-a întors fata pe ziuă, acum fiind noapte beznă. Văzând că fata întârzie, pe chipurile lor apăruse îngrijorarea apăsătoare. Își ziceau să plece spre
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
Nicu Constantin. Acesta din urmă, «machedon» chiar din Eforie-Sud, a ascultat cu mâna la inimă și cu lacrimi în ochi celebrele versuri ale imnului aromânilor, scrise de Constantin Belimace și intonate de sutele de glasuri ale participanților, ridicați în picioare: «Părinteasca dimândare/ Nă sprigiură cu foc mare/ Fraț di mumă și di-un tată/ Noi, Armâni di eta toată!». Mărturisesc că și eu, ca prezentator al evenimentului, am resimțit aceeași emoție, fiind pe sfert armân (așa e de fapt corect), după
ELENA GHEORGHE. ARTISTA NUMAI SURÂS ŞI FARMEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379912_a_381241]
-
simplu. Străzile, care altădată i se păruseră adevărate bulevarde se transformaseră în alei, curțile caselor înaintaseră vertiginos în vegetația de pe malul Someșului, iar acoperișurile coborâseră amenințător spre pământ. „E o iluzie” își spuse cu inima strânsă, căutând din priviri casa părintească. Cât timp trecuse oare de la ultima lui vizită? Opt sau zece ani? De parcă mai avea vreo importanță! Poate că, dacă și-ar fi făcut timp să mai dea pe acolo, șocul n-ar mai fi fost atât de imens. Fusese
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
duce în spate o gospodărie! „Oricum, n-ar fi trebuit să semene cu niște vaci de lapte” își zise vizualizând în minte fetele din cluburile pe care obișnuia să le frecventeze. „Niște căprioare”. Zărind în cele din urmă poarta casei părintești, i se puse instant un nod în gât. Era atât de ruginită! Modelele întortocheate pe care le admirau cândva toți vizitatorii micului oraș, nu mai erau acum decât niște spirale mâncate de rugină. Un câine-lup dormea pe scările din fața ușii
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
Mai că începea să-l înțeleagă pe Marcel Dedea. - Acum sunt aici, spuse într-un târziu, sugrumat. „Și ce-i cu asta?” se întrebă singur, speriat de ceea ce sunase ca un fel de angajament. Ce schimba prezența lui în casa părintească? Venituri nu avea, nu se pricepea la muncile din gospodărie, ce sprijin i-ar fi putut acorda mamei sale? Sau, poate, Nina ar fi găsit o soluție, așa capabilă cum părea că o credea mama lui. - Acum... cât? Întrebarea îl
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
scoate un singur cuvânt cu cineva, ceea ce-i sporea și mai mult tristețea captivității în care căzuse. Cu timpul, se mai obișnui, zilele începură să treacă mai ușor, deși îl apuca așa un dor cumplit, când își amintea de casa părintească, de pășunile satului, de apa Moravei, de eleșteiele pline de pește din ținutul natal. Deși era forțat de stăpânii otomani să se închine precum turcii, în inima lui el continua să se închine bunului Dumnezeu, Cel învățat de acasă, de la
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
acest gând trecut prin minte, îi dădu putere să uite de durerea rănii de la cap. Culesese de pe jos o sabie, un arc și o tolbă de săgeți și porni hotărât spre munții de la Apus de Knezevac, dincolo de care era casa părinteasca. Porni la drum, chiar atunci, în plină noapte. Nu mai simțea nici foame, nici durere. Vroia, cu orice chip, să ajungă acasă, la ai săi! Merse toată noaptea, iar zorii zilei îl găsiră pe culmile munților Soco Banija, și, de pe
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
dat să vadă ochilor? Unele case din vecini fumegau, altele ardeau în flăcări mari! L-a apucat groaza. Otomanii, după ce învinseseră oastea voievodului Serbiei, se puse pe jefuit și ars casele țării. Milan alergă cu sufletul la gură spre casa părintească. Iată, casa lui, acolo, la marginea poienii! Însă, doi turci, în veșmintele lor ostășești de otomani, se căzneau să dea foc casei sale! Se năpusti ca un leu să împiedice arderea casei. Ajuns aproape de casă, în livadă cea mare de lângă
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
intră un tricou cu o rață sălbatică, în zbor, cu aripile de mărgele (nuanțe de albastru și verde, evident!). Mai am și niște pantaloni pescărești, de o culoare nedefinită, ceva gri-albăstriu. Comozi, ideali pentru cafeaua de dimineață, în curtea casei părintești, de la sat. Cum or fi ajuns aici? Oooo...magicul meu costum roșu! Pe acesta l-au ținut minte mai multe generații, pentru că îl purtam doar la evenimente importante pentru mine: inspecții, lecții deschise, 8 Martie...Când îl îmbrăcam, elevii erau
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
să și-l ieie.» (EP, II, 274); se subînțelege că sfătuit de fecioara de la casa Babei Cotoroanțe, Făt-Frumos reușește să obțină murgul cu șapte inimi („tretinul / calul cel slab“). Ca majoritatea feți-frumoșilor din basmele valahe și Făt-Frumos-din-Lacrimă crescuse la palatul părintesc «într-o lună cât alții într-un an» (EP, II, 263). Deosebit de interesantă este înrăzărirea eminesciană a mitemelor temporalității din «Scrisoarea I», din sonetul «Trecut-au ani...», din «Glossă», din «Luceafărul», din «Sărmanul Dionis» etc., raliindu-și - din planuri complementare
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
vreo cunoștință, reținându-și astfel, un loc la rândul ce era în plin proces de formare în fața magazinului de pâine. Reușea - nu întotdeauna - să se întoarcă acasă, în jurul orei opt, cu un litru de lapte și două franzele, care constituiau - prin părinteasca grijă a conducerii de partid și de stat - rația zilnică, pentru aceste alimente, a unei familii de patru persoane. Ora 8. Pregătește micul dejun al copiilor! Fugi, apoi, să vezi unde se formează vreun rând, în speranța de a prinde
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
depășim greutățile vieții. În logica firească a lucrurilor, acest loc nu poate fi decât acolo unde am petrecut copilăria, acolo unde grija și iubirea părinților ne-au format și ne-au pregătit pentru viață. Emanuela ne va purta prin gospodăria părintească, ne va îndemna să participăm la numeroase activități specifice, inclusiv la coasă, ajutându-ne părinții împovărați de muncă și, mai ales, de anii adunați pe umerii lor încovoiați și în pletele albite de griji și de suferință, urme ale vicisitudinilor
AMINTIRI PARCĂ AIEVEA TRĂITE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381860_a_383189]
-
eu m-am mutat astăzi aici”. Uimită, Smaranda înțelesese că era noua locatară, ce se mutase în apartamentul alăturat de al său, pe care vecinii de dinainte îl vânduseră, ca să se mute undeva, într-un sat din apropiere, în casa părintească, acolo unde - sperau ei - le-ar fi devenit traiul, dacă nu mai ușor, măcar mai confortabil, în raport cu veniturile. După ce ajunseră pe palier, Iolanda îi mulțumi și se gândi să o invite pe noua ei vecină la cină. Așa, află că
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
două locuri de veci, stând pe băncuța pe care o construise special pentru aceste momente de reculegere. Îi povestise toate necazurile și îndoielile. Își ceruse iertare pentru toate lucrurile făcute și nefăcute. A primit atunci și iertarea. A primit binecuvântarea părintească pe care și-o dorea. Iată că, acum, totul se clarifica în viața ei. Iertarea era a ei de fapt. Își scrijelise durerea pe hrislovul timpului fără de hotar. Pentru ea, moartea era doar continuitate; desprinderea de carnea damnată putrezirii; înălțarea
BUCURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381983_a_383312]
-
atât de mult. Judecând la rece, își dă seama acum că nu a fost decât o nouă toană a fiicei lor, și greșeala, repetată, a soțului său de a face totul pentru a vedea zâmbetul pe fața Monei. Toată îndrumarea părintească pe care Mira se străduia să i-o ofere copilului, nu reușea să treacă de clipele acestea de răsfăț, care nu își găseau ecou decât în clipa de față. Mona își alesese pentru balul de sfârșit de gimnaziu o pereche
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
hotărârea lui Florin și nu îi găsea sensul. Își amintea prima întâlnire cu părinții lui Florin. De-abia se cunoscuseră. Nu erau mai mult de două săptămâni de când erau prieteni. O luase de mână ferm și o condusese la casa părintească. Era o zi însorită. Umbrele jucau pe fețele lor vesele. Tatăl lui o privea cu atâta duioșie, cu atâta dragoste. O mângâia ca pe fata lui și nu își desprindea ochii de la ea. Se simțea incomod atunci. Nu știa cum
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
trupului cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-mă cu mila milostivirii Tale“. Duminica fiului risipitor, a doua a Triodului, sporește încrederea în bunătatea lui Dumnezeu, care așteaptă întoarcerea acasă a fiecărui fiu rătăcit. Condacul acestei zile spune: De la părinteasca slava Ta depărtându-mă neînțelepțește, întru răutăți am risipit bogăția pe care mi-ai dat-o. Pentru aceasta glasul celui risipitor aduc Ție: Greșit-am înaintea Ta, Părinte Îndurate! Primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, și mă fă
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
convină, dintre toți tinerii care o iubiseră, nu considerase că unul ar merita sa-i fie alesul. Și totuși se căsătorise cu el, fără niciun merit deosebit, fără nicio calitate care să o atragă. Locuia de un timp în casa părintească, departe de lume, liniștită,doar cu gândurile ei, cu gândurile și cu lumea ei interioară. Dar chiar și acolo doi tineri îi tulburau apele...Erau un fel de fapt divers. -Cu care din ei te vei mărita?- o întrebă într-
HAZARD de NINA DRAGU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380379_a_381708]
-
satul ei, înainte de a pleca la Institut. Simțea în suflet o melancolie adâncă, ciudată, aproape dureroasă. Știa că nimic nu va mai fi la fel, nici măcar ea, că viața ei se va schimba, satul va rămâne în urmă, și casa părintească, părinții, dealurile, pădurile...Simțea în ea, ca o fatalitate, că drumurile ei nu aveau cale de întoarcere, niciodată, și nici deciziile. Era o vară frumoasă, caldă, zilele păreau interminabile și tihnite, cuminți, parcă hotărâte să-i rămână în memorie ca
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
ea se arăta absolut indiferentă la ceea ce gândeau despre ea, atât familia ei, cât și alte persoane care o cunoșteau.Pentru ce și-ar frământa mintea? Existau atâtea lucruri mai importante! Era ultima vară pe care o petrecea în casa părintească, simțea asta. De aceea voia să colinde, să colinde tot ce pașii ei puteau străbate. Seara se întorcea obosită, adormea devreme, și cum nopțile erau calde, se culca cu fereastra deschisă. Își alesese o cameră intr-o latură a casei
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
uita măicuța ce ți-a spus: -Să-ți faci semnul crucii Cum făceau străbunii, Ca să te păzească cel de sus. Să nu uiți în grabă Legea pământească, Ia cu tine-un spic de dor și drag, Dorul de ogradă, De vorbă părintească Și de al căsuței tăcut prag. Nu uita vreo dată În străinătate Neamul tău și graiul strămoșesc, Că ai mamă, tată, Că ai soră, frate Și un suflet mare, românesc. Unde nu te- ai duce, În orice colț al lumii
ZIUA UNIVERSALĂ A IEI ROMÂNEŞTI SAU SĂRBĂTOAREA PORTULUI NAŢIONAL? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380489_a_381818]
-
seamă mincinoși...Pot să vă spun cu toată sinceritatea, că atât bunicii, cât și părinții mei au rămas în inimile celor care i-au cunoscut în cele mai frumoase amintiri... 3. Care lucruri Vă amintesc cel mai des de casa părintească? - Grea întrebare. Aici, în Toronto, unde clima este asemănătoare cu cea de la noi, foarte multe îmi amintesc de casă. În fiecare râu întâlnit văd Răutul și căsuța părintească de pe malul lui...iar în Canada foarte multe râuri mai sunt...Când
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]
-
frumoase amintiri... 3. Care lucruri Vă amintesc cel mai des de casa părintească? - Grea întrebare. Aici, în Toronto, unde clima este asemănătoare cu cea de la noi, foarte multe îmi amintesc de casă. În fiecare râu întâlnit văd Răutul și căsuța părintească de pe malul lui...iar în Canada foarte multe râuri mai sunt...Când mă deplasez cu automobilul pe autostrăzile ce leagă o localitate de alta și care neapărat trec prin pădurile mixte de arțar, stejar, ulm ș.a. am senzația, că trec
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]